Yan Feldman: Discursul de ură în rândul politicienilor este „o problemă sistemică”

Într-o decizie recentă, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității i-a recomandat deputatului socialist Vasile Bolea să fie mai prudent în exprimările sale publice. În timpul unei dezbateri din parlament, politicianul a folosit cuvântul „autist” într-un context negativ, ceea ce, potrivit consiliului a constituit instigare la discriminare pe criteriul stării de sănătate. Într-un interviu pentru Europa Liberă, președintele Consiliului pentru egalitate, Yan Feldman, constată că mai mulți actori politici au ajuns în vizorul instituției pentru afirmații sexiste și limbaj ofensator.

Interviu cu Yan Feldman

Yan Feldman: „Nu este pentru prima dată când constatăm instigarea la discriminare sau discurs de ură din partea politicienilor, este o problemă sistemică în Republica Moldova, mai ales că legislația noastră lasă de dorit și mai trebuie dezvoltată, proiectul legii care prevede sancționarea discursului de ură este în parlament la diferite stadii, pare-se, din 2016 și așa și nu a fost votat în ultima lectură. În lipsa unui cadru normativ clar, consiliul, bineînțeles, fiind o instituție de protecție a drepturilor omului care este cel mai aproape de domeniu, dă decizii care constată instigarea la discriminare pe diferite criterii, dar dacă vorbim despre politicieni problema rămâne, problema vizează absolut tot sectorul politicienilor de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga.”

Europa Liberă: Ați avut reacții la unele decizii de constatare?

Yan Feldman: „Da, am avut, adică consiliul dă aceste decizii de foarte mult timp, noi am dat, de exemplu, mai multe decizii și împotriva fostului președinte, mi se pare că au fost vreo patru sau cinci pe diferite exprimări. Au fost vizați în deciziile noastre și dl Chirinciuc, și dl Usatîi, și împotriva dlui Șor tot am dat o decizie.”

Europa Liberă: Cu ce efecte sunt aceste decizii sau cum reacționează cei vizați?

Yan Feldman: „De exemplu, dacă vorbim despre dl Bolea, reacția lui este aproape exemplară, și-a cerut scuze, a recunoscut, a trimis și opinia lui la consiliu, unde zice că regret, am primit mai multe mesaje din partea părinților care au copii cu autism, înțeleg că este o problemă, a cerut scuze în spațiul public. E bine, dar, cu părere de rău, în marea majoritate a cazurilor politicienii ba ignoră, ba se judecă cu consiliul și cer anularea deciziei sau uneori cer scuze, dar pe urmă adaugă ceva ce încă mai mult agravează situația. Așa că în acest caz avem un exemplu de bună practică din partea unui politician care a comis o astfel de greșeală, să ceară scuze public și să recunoască faptul că a greșit.”

Europa Liberă: Am remarcat că anterior consiliul s-a adresat tuturor partidelor să țină cont de impactul negativ al limbajului ofensator, instigator la ură. Se pare că o să urmeze o nouă campanie electorală. Îngrijorările rămân aceleași?

Yan Feldman: „Îngrijorările rămân absolut aceleași. Într-adevăr am făcut scrisori și am trimis aceste scrisori la toate instituțiile media și la absolut toate partidele, la toți politicienii cu îndemnul de a evita utilizarea discursului de ură, discursului instigator la discriminare, discursului sexist, discursului rasist, discursului șovinist în campania electorală. Acum, dacă intrăm în campania electorală, din nou o să facem exact același lucru și sperăm foarte mult că politicienii noștri, inclusiv auzind acest interviu, au să-și dea seama și au să înțeleagă că în secolul XXI nu este loc pentru discurs de ură, că trebuie criticate ideile, criticate pozițiile, dar nu oamenii, apartenența lor etnică, genul lor, sexul lor, limba în care vorbesc sau diferite dizabilități sau probleme, sau stări de sănătate, sau chiar situațiile familiale nu au nimic cu activitatea politică a unui om.”

Europa Liberă: Am văzut că pe parcursul ultimului an ați recepționat mai multe plângeri comparativ cu anul trecut. Lumea sesizează mai des aceste mesaje discriminatorii, a devenit cumva mai puțin tolerantă la asemenea manifestări?

Yan Feldman: „Putem să zicem că da. Aici este încă o schimbare a legislației care a dus la redirecționarea plângerilor la consiliu iarăși, pentru că într-o perioadă am avut ca agent constatator în partea ce ține de publicitatea sexistă Consiliul Concurenței și am avut o cooperare foarte bună cu ei, le dădeam avizele, ei amendau persoanele juridice care foloseau publicitatea sexistă ca un mijloc de promovare a produselor. Cu părere de rău, legislația s-a schimbat și acest flux de plângeri care era gestionat eficient de Consiliul Concurenței a revenit la Consiliul pentru Egalitate și acesta tot este un factor care a contribuit la creșterea numărului de constatări care vizează instigarea la discriminare, dar, în general, da, și lumea a devenit mai atentă, conștientizează mai mult că asemenea discurs nu trebuie să aibă loc într-o societate deschisă, într-o societate democratică și mai des sesizează consiliul, în general avem creșterea în fiecare an a numărului de plângeri și lumea devine mai alertă și mai atentă la ceea ce se întâmplă în jur.”

Europa Liberă: Cel mai frecvent, plângerile care ajung la consiliu au ca temei discriminarea în bază de gen, dizabilitate, stare de sănătate. Cum se explică acest lucru?

Yan Feldman: „Foarte simplu. De exemplu, dacă vorbim despre dizabilitate, noi avem un procent semnificativ al societății din care fac parte persoanele cu dizabilități și Republica Moldova rămâne unul dintre cele mai neadaptate state în lume pentru necesitățile persoanelor cu dizabilități. Uitați-vă câte rampe de acces avem, cum sunt străzile, dacă ești într-un scaun cu rotile, dacă ai deficiențe locomotorii, de exemplu sau dacă ești o persoană cu un copil în cărucior nu poți trece normal pe străzile din Chișinău, nemaivorbind de mediul rural. Bineînțeles că numărul de plângeri este destul de mare în acest sens, la fel și ceea ce vizează discriminarea pe criterii de gen. Mai mult de jumătate de populație sunt femei și avem multe probleme care sunt legate de discriminarea pe criterii de gen, și anume a femeilor – discrepanțe salariale, hărțuire la locul de muncă și, în general, hărțuire. Al treilea criteriu, în top 3 la noi este limba, de asemenea, situația nu este reglementată clar în acest domeniu. Adică plângerile care vin la consiliu, în opinia noastră, cumva reflectă cele mai slabe puncte din organismul societății, cele mai vulnerabile grupuri și persoanele cu dizabilități rămân cele mai vulnerabile. Și dacă vorbim, de exemplu, despre autism, putem discuta dacă e o dizabilitate sau nu, dar este o stare a sănătății și acesta tot e un exemplu de discriminare pe acest criteriu protejat.”

Europa Liberă: În ultimul raport menționați rezistența autorităților publice față de recomandări. Nu fac schimbările pe care le sugerați?

Yan Feldman: „Noi vorbim de situații în care autorităților publice centrale și locale le este cu mult mai ușor să conteste decizia consiliului în instanța de judecată decât s-o implementeze și chiar dacă această autoritate publică pierde în instanța de judecată, asta va fi peste trei ani sau cât durează la noi toate trei etape, prima instanță, preia Curtea Supremă, trei ani poate dura, patru ani poate dura și bineînțeles că peste patru ani nu știi cine va mai fi conducătorul instituției, care vor mai fi politicile ș.a.m.d. Atitudinea e un fel de Scarlett O’Hara - eu o să mă gândesc la asta mâine. Și după, acest „mâine” apare peste trei ani. E mai ușor așa, dar pentru noi e ceva absolut inacceptabil, fiindcă și ei, și noi cheltuim resurse publice, juriștii consiliului se duc în instanțe, juriștii autorităților merg în instanțe, pierd timpul, instanțele sunt supraîncărcate cu așa gen de contestări și nu e normal.”

Europa Liberă: Ar avea nevoie consiliul de împuterniciri suplimentare?

Yan Feldman: „Avem nevoie și de împuterniciri suplimentare, și de claritate în legislație, și de mai mult personal, și de finanțare independentă a instituției pentru drepturile omului, așa cum se cuvine și cum este prevăzut de Convenția de la Paris; avem nevoie de deschidere mai mare din partea Ministerului Finanțelor. Și iar legea care ar viza modificarea cadrului normativ ce vizează funcționarea consiliului a fost în parlament, a fost întoarsă la guvern și acum tot se prăfuiește pe rafturi undeva. Adică, da, avem nevoie de mai multe împuterniciri, avem nevoie de un cadru mai clar legislativ, normativ și avem nevoie de mai multe resurse pentru a promova drepturile omului și dreptul la nediscriminare în Republica Moldova.”