Izbucniri periodice care par să confirme un avertisment lansat de Hannah Arend la începutul anilor 50 ai secolului trecut și anume că există anumite „curente subterane” ale civilizației europene, inclusiv antisemitismul, care ar putea „răzbi [din nou] la suprafață și uzurpa demnitatea tradiției noastre”.
Călin Georgescu, propunerea partidului AUR pentru funcția de premier, și-a anunțat vineri, 9 aprilie 2021, demisia din Clubul de la Roma pe motiv că nu vrea să mai aibă de a face cu evreii din această instituție.
„O societate tolerantă şi deschisă are la bază nu doar proiectele de dezvoltare”, ci şi capacitatea „de a respinge discursul urii şi de a condamna cu fermitate orice manifestări rasiste şi xenofobe”, a declarat președintele român Klaus Iohannis cu ocazia Zilei internaționale a romilor.
O zi mai târziu, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Asztalos Csaba, este amenințat cu moartea pe un afiș lipit pe pe peretele stației Piața Revoluției, din apropierea sediul Ministerului Afacerilor Interne. Cu două săptămâni în urmă, actrița Maia Morgenstern primea un mesaj antisemit în care și ea era amenințată cu moartea.
Cu toate că România se consideră un model de conviețuire interetnică în interiorul Uniunii Europene, lucrurile stau așa doar din punct de vedere teoretic. Practic, în spatele acestor amenințări, care par izolate, se află un aparat de stat care funcționează din inerție, poate, pe pilot automat sau, uneori, chiar din convingere după modelul naționalist din perioada ceaușistă. Există un naționalism rezidual, care iasă la iveală în diferite momente, atunci când este propus un maghiar pentru o funcție neimportantă la ministerul de Externe, când președintele Academiei Române folosește informații false, știind că sunt false, pentru a demonstra că în România dramaticele evenimente în care au fost exterminați evrei n-ar fi chiar chiar atât de grave ca în alte părți. În Marea istorie ilustrată a României şi a Republicii Moldova, care în ediția a doua apare cu aceleași date eronate, autorii, Ioan Aurel Pop și Ioan Bolovan vorbesc despre faptul că „la sfârşitul lunii iunie 1941, au fost executaţi 500 de evrei originari din Basarabia şi Bucovina, acuzaţi că ar fi tras focuri de armă asupra soldaţilor români şi germani” (p.572). În realitate, în iunie 1941 la Iaşi a fost un adevărat Pogrom în care autorităţile române, cu sprijinul populaţiei şi a soldaţilor germani, au ucis aproximativ 13.000 de evrei, după cum subliniază Institutul Wiesel.
Oficiali cu rang înalt din România au fost avertizați sau chiar amendați de-a lungul anilor de CNCD, Consiliului Național de Combaterea Discriminării, pentru declarațiile lor rasiste. Prejudecățile, limbajul umilitor și instrumentele stereotipe se derulează în public de sus în jos. Elitele politice sunt cele care basculează primele spre naționalism și extremism. Acum doi ani, un consilier județean PSD din Vrancea a fost nevoit să demisioneze după ce a postat o imagine trucata cu președintele Romaniei, Klaus Iohannis, îmbrăcat în uniformă nazistă, doar fiindcă este etnic german.
Există o tendință nedisimulată, dacă nu de încurajare, cel puțin de ignorare a acțiunilor împotriva minorităților. Sunt localități din Transilvania, în care, peste noapte dispar plăcuțele bilingve, sunt procurori și judecători, care intră în conflictul istoric româno-maghiar, de partea majorității. Un fost prefect de Covasna a intentat în timpul mandatului său treizeci şi opt de procese legate de bilingvism şi de arborarea drapelului secuiesc.
Într-un document de clasare a dosarului conflictului din Valea Uzului,procurorul care s-a ocupat de caz a decis că „afară cu ungurii din țară” este „o presupusă lozincă antimaghiară” care nu se încadrează la infracțiunea de incitare la ură și discriminare, pe motiv că nu vizează o categorie de persoane, ci o etnie.
Potrivit unei cercetări IRES, 58% din populația României nu are încredere în maghiari, 58% nu au încredere în persoanele de altă religie, decât cea ortodoxă, 46% nu au încredere în evrei și peste 70% nu au încredere în romi.
Minoritatea romă este, însă, cea mai afectată de discriminare, iar 1 din 3 români consideră că manifestarea urii față de romi nu trebuie pedepsită e grav. Potrivit unui sondaj IRES de anul trecut, există un acord majoritar sau parțial pentru afirmații care generalizează clișee despre etnia romă, clamează superioritatea românilor sau propun măsuri punitive colective indică un potențial semnificativ de excludere, intoleranță și marginalizare care pot fi exploatate la un moment dat. Cifrele reflectă un deficit real de educație civică și juridică în sensul non discriminării pe criterii etnice și combaterii prejudecăților și stereotipurilor.
Același studiu subliniază că imaginea romilor este în general negativă, din primele 10 trăsături, 7 fiind negative, 1 neutră și 2 pozitive. Nucleul percepției este definit de o trăsătură neutră-similaritatea cu majoritatea și una negativă –hoția. Romii sunt percepuți ca fiind obișnuiți, dar diferența este asociată cu hoția, neseriozitatea, înșelătoria , lenea etc.
După debutul pandemiei, când românii plecați au început să se întoarcă în țară, discursurile rasiste au explodat la toate nivelurile acuzându-i pe romi că au adus noul coronavirus. Totul s-a stins în câteva luni, dar rasismul articolelor, emisiunilor, declarațiilor politice a scos la iveală un potențial extremist, care se poate materializa, la o adică, într-o mișcare periculoasă.
Apariția Alianței pentru Unirea Românilor ar putea fi doar începutul. În interiorul acestui partid există diferite forme de extremism, de la susținerea legionarismului, la discursul antimaghiar. Spre exemplu, Călin Georgescu, propunerea partidului AUR pentru funcția de premier, și-a anunțat vineri demisia din Clubul de la Roma și că nu mai este membru în nicio organizație internațională, pe motiv că nu vrea să mai aibă de a face cu evreii din această instituție: „Mi-am dat demisia, exact de ziua mea, pe 26 martie. A fost un act de curățenie în fața mea, nu doresc să mă iudesc. Mi-a fost scârbă de corectitudinea politică. Clubul de la Roma s-a născut prin munca unui geniu, cu o temă uriașă, și anume trezirea la realitate la ce se întâmplă prin utilizarea necontrolată a resurselor de către marile corporații, dar cum a fost și cu alte instituții, a fost înghițit și cumpărat de-a lungul timpului”.
Alianța pentru Unirea Românilor își extinde discursul extremist pe mai mult planuri. Antisemitisumul ar pute fi cel mai periculos. În plus, revolta împotriva regulilor întreținută aproape explicit de AUR pe tema măsurilor anti-Covid este un ingredient amenințător care conturează, întregul peisajul.
