„În ultimii 10 ani F. Rusă nu mai este principalul partener economic al Transnistriei, cel puțin nu oficial” (Contributors.ro)

Rezultatele unui studiu realizat de Institutul Republican Internațional arată că în Republica Moldova cetățenii au perceput Uniunea Europeană drept cel mai puternic sprijinitor (47% din investițiile totale), pe locul doi, Rusia (27%), urmate de Statele Unite (5%) și România cu doar 4%. Laurențiu Pleșca discută aceste cifre într-o analiză apărută pe platforma contributors.ro. „Republica Moldova este cel mai mare beneficiar de fonduri din partea Uniunii Europene pe cap de locuitor din întreaga vecinătate estică.

Această realizare se datorează fără îndoială atât apartenenței Republicii Moldova la Parteneriatul Estic (din mai 2009), cât și Acordului de Asociere și de Liber Schimb semnat cu Uniunea Europeană în 2014 (…) Cu toate acestea, majoritatea proiectelor materializate cu ajutorul fondurilor europene nu sunt cunoscute publicului larg (…). Asta se întâmplă (…) cu precădere din cauza faptului că mediatizarea unor lor este, de multe ori, una superficială”, scrie analistul.

O chestiune surprinzătoare este cifra exporturilor Transnistriei în Uniunea Europeană totalizând 70%, dintre care principalul importator al produselor transnistrene este chiar România care are o pondere de peste 25 la sută. Acest fenomen a ajutat semnificativ la evitarea unui colaps economic al regiunii din stânga Nistrului, deoarece în ultimii 10 ani Federația Rusă nu mai este principalul partener economic al Transnistriei, cel puțin nu oficial”. Trebuie adăugate și multe alte investiții punctuale românești, cele mai consecvente fiind grupate în zona educației (grădinițe, școli, microbuze pentru elevi, construcția singurei instituții de învățământ cu predare în limba română din Comrat, Găgăuzia), dar și proiecte de anvergura gazoductului Ungheni-Iași.

Iulian Chifu scrie pe blogurile Adevărul că Ucraina a fost din nou „forțată” de „grupul Normandia să accepte un acord periculos de încetare a focului”. Acordul este déjà prezentat de Moscova drept o cedare din partea Ucrainei, întrucât soluția a fost constant respinsă de cinci ani încoace. Presa ucraineană încearcă să prezinte lucrurile ca rezultat al unor eforturi depuse de guvernanții de la Kiev, dar acordul este calificat de „voluntarii şi luptătorii din Donetsk şi Luhansk drept trădare naţională”. Încetarea focului ar fi un lucru bun, scrie Chifu, „dacă ar fi verificabilă şi dacă s-ar respecta regulile jocului. Însă trebuie spus că de câteva luni, tot ca o presiune asupra comunităţii internaţionale, Rusia a interzis intrarea monitorilor OSCE pe teritoriul ocupat din Donbas, pe care-l controlează prin pretinşii «separatişti» – în fapt, multe trupe ruse şi cetăţeni ruşi importaţi şi puşi în poziţii”.

Iar fiindcă decizia s-a luat în cadrul „formatului Normandia”, conflictul din Donbas ar fi încetat să fie unul între Ucraina și Rusia și ar fi devenit unul intern al Ucrainei, cu propriii „separatiștii” și cu … Rusia mediator. „Nici nu mai are sens să amintim (…) că anexarea Crimeii nici măcar nu mai este în agendă”, încheie comentatorul de la Adevărul.

O știre preluată rezumativ de G4Media informează despre poziții exprimate de secretarul de stat american Mark Pompeo cu prilejul unui discurs ținut recent la Biblioteca Prezidențială „Richard Nixon”, și în care mulți analiști au citit o declarație de „război rece” împotriva Chinei. A atras atenția însă faptul că Pompeo a sugerat un sprijin posibil din partea Rusiei în această încercare de neutralizare a Chinei, ceea ce, se spune în Nota redacțională atașată știrii, ar putea avea consecințe dramatice în statele care s-au aflat în sfera de influență a Rusiei, inclusiv România.