Ion Negoițescu
Ion Negoiţescu (n. 10 august 1921, Cluj, d. 6 februarie 1993, München), critic şi istoric literar român, colaborator din 1983 la Radio Europa Liberă.
A urmat cursurile liceelor ,,Gheorghe Bariţ" şi „Constantin Angelescu” din oraşul natal, precum şi ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în 1940. Licean fiind, s-a simţit atras de mişcarea legionară iar această atracţie a fost mărturisită în Straja dragonilor.
În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate într-un ziar local, Naţiunea română. Ca student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat, odată cu această instituţie, la Sibiu, după pronunţarea Dictatului de la Viena. Poetul s-a arătat foarte critic la adresa conducerii de atunci a României, care acceptase pasiv dezmembrarea ţării. A devenit, ca şi alţi studenţi ai filosofului şi poetului Lucian Blaga – Radu Stanca, Ion Desideriu Sârbu, Cornel Regman, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Balotă, Eugen Todoran – membru al Cercului literar de la Sibiu. În numele grupării, a redactat celebra scrisoare deschisă către Eugen Lovinescu, semnată cu pseudonimul Damian Silvestru şi publicată la 13 mai 1943 în ziarul bucureştean Viaţa, aflat sub conducerea lui Liviu Rebreanu. Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, promotor al democraţiei şi apărător al preeminenţei criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicaţiilor naţionaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la Sibiu de antiromânism. Ion Negoiţescu a fost redactor al Revistei Cercului literar pe tot parcursul publicării acesteia, în perioada ianuarie-iunie 1945. În 1947 a obţinut Premiul scriitorilor tineri al Fundaţiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris Poeţi români.
În perioada 1950-1952 a fost bibliotecar la Filiala din Cluj a Academiei Române. Din 1961 până în 1964 a făcut închisoare din motive politice. După eliberare, a lucrat ca redactor la Luceafărul (1965-1967) şi Viaţa Românească (1968-1971). Volumul Poezia lui Eminescu, scris încă din 1953, i-a apărut abia în 1967, când cenzura comunistă a fost, pentru scurt timp, mai îngăduitoare. În 1968 a publicat, în revista Familia, sumarul unei proiectate Istorii a literaturii române, care a suscitat numeroase controverse.
În 1977 s-a solidarizat, printr-o scrisoare deschisă, difuzată de postul de radio Europa Liberă, cu Paul Goma; autorităţile comuniste, de teama unui scandal internaţional, în acea perioadă de "détente", nu i-au intentat un proces penal de atentat la securitatea statului, mărginindu-se să-l atace pentru homosexualitatea sa manifestă. Aceste presiuni l-au făcut pe Negoiţescu să revină asupra opiniilor exprimate, publicând în revista România literară un text de „spălare a păcatelor”, Despre patriotism, în care îşi retrăgea afirmaţiile iniţiale.
În anul 1979 a plecat la un festival de poezie în Belgia, şi, beneficiind de diverse invitaţii şi burse, şi-a petrecut mai mulţi ani în Occident. În 1983 a hotărât să nu se mai întoarcă în ţară şi s-a stabilit în Germania. Istoria literaturii române a fost publicată în 1991, la Editura Minerva din Bucureşti. A murit la 6 februarie 1993, la München.
Selecţie din operele publicate: Despre mască şi mişcare, Sibiu, 1944; Scriitori moderni, Bucureşti, EPL, 1966; Poezia lui Eminescu, Bucureşti, EPL, 1967 (ed. a II-a, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1970; ed. a IV-a, Cluj, Ed. Dacia, 1995); Analize şi sinteze, Bucureşti, Ed. Albatros, 1968; Însemnări critice, Cluj, Ed. Dacia, 1970; Eugen Lovinescu, Bucureşti, Ed. Albatros, 1970; Lampa lui Aladin, Bucureşti, 1971; Engrame, Bucureşti, Ed. Albatros, 1975; Alte însemnări critice, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1980; Scriitori contemporani, Cluj, Ed. Dacia, 1994 (ed. a II-a, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2000); Istoria literaturii române, vol. I (1800-1945), Bucureşti, Ed. Minerva, 1991 (ed. a II-a, Cluj, Ed. Dacia, 2002)
Corespondenţă, memorialistică: Un roman epistolar, Ion Negoiţescu – Radu Stanca, 1945-1961, Bucureşti, Ed. Albatros, 1978; Straja dragonilor, ediţie îngrijită şi prefaţată de Ion Vartic, epilog de Ana Mureşanu, Cluj, Ed. „Biblioteca Apostrof”, 1994; Ora oglinzilor, pagini de jurnal, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Dan Damaschin, Cluj, Ed. Dacia, 1997; Dialoguri după tăcere, scrisori către S. Damian, Bucureşti, Ed. DU Style, 1998.
(Sursă: Wikipedia, Dec.2009).
A urmat cursurile liceelor ,,Gheorghe Bariţ" şi „Constantin Angelescu” din oraşul natal, precum şi ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în 1940. Licean fiind, s-a simţit atras de mişcarea legionară iar această atracţie a fost mărturisită în Straja dragonilor.
În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate într-un ziar local, Naţiunea română. Ca student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat, odată cu această instituţie, la Sibiu, după pronunţarea Dictatului de la Viena. Poetul s-a arătat foarte critic la adresa conducerii de atunci a României, care acceptase pasiv dezmembrarea ţării. A devenit, ca şi alţi studenţi ai filosofului şi poetului Lucian Blaga – Radu Stanca, Ion Desideriu Sârbu, Cornel Regman, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Balotă, Eugen Todoran – membru al Cercului literar de la Sibiu. În numele grupării, a redactat celebra scrisoare deschisă către Eugen Lovinescu, semnată cu pseudonimul Damian Silvestru şi publicată la 13 mai 1943 în ziarul bucureştean Viaţa, aflat sub conducerea lui Liviu Rebreanu. Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, promotor al democraţiei şi apărător al preeminenţei criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicaţiilor naţionaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la Sibiu de antiromânism. Ion Negoiţescu a fost redactor al Revistei Cercului literar pe tot parcursul publicării acesteia, în perioada ianuarie-iunie 1945. În 1947 a obţinut Premiul scriitorilor tineri al Fundaţiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris Poeţi români.
În perioada 1950-1952 a fost bibliotecar la Filiala din Cluj a Academiei Române. Din 1961 până în 1964 a făcut închisoare din motive politice. După eliberare, a lucrat ca redactor la Luceafărul (1965-1967) şi Viaţa Românească (1968-1971). Volumul Poezia lui Eminescu, scris încă din 1953, i-a apărut abia în 1967, când cenzura comunistă a fost, pentru scurt timp, mai îngăduitoare. În 1968 a publicat, în revista Familia, sumarul unei proiectate Istorii a literaturii române, care a suscitat numeroase controverse.
În 1977 s-a solidarizat, printr-o scrisoare deschisă, difuzată de postul de radio Europa Liberă, cu Paul Goma; autorităţile comuniste, de teama unui scandal internaţional, în acea perioadă de "détente", nu i-au intentat un proces penal de atentat la securitatea statului, mărginindu-se să-l atace pentru homosexualitatea sa manifestă. Aceste presiuni l-au făcut pe Negoiţescu să revină asupra opiniilor exprimate, publicând în revista România literară un text de „spălare a păcatelor”, Despre patriotism, în care îşi retrăgea afirmaţiile iniţiale.
În anul 1979 a plecat la un festival de poezie în Belgia, şi, beneficiind de diverse invitaţii şi burse, şi-a petrecut mai mulţi ani în Occident. În 1983 a hotărât să nu se mai întoarcă în ţară şi s-a stabilit în Germania. Istoria literaturii române a fost publicată în 1991, la Editura Minerva din Bucureşti. A murit la 6 februarie 1993, la München.
Selecţie din operele publicate: Despre mască şi mişcare, Sibiu, 1944; Scriitori moderni, Bucureşti, EPL, 1966; Poezia lui Eminescu, Bucureşti, EPL, 1967 (ed. a II-a, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1970; ed. a IV-a, Cluj, Ed. Dacia, 1995); Analize şi sinteze, Bucureşti, Ed. Albatros, 1968; Însemnări critice, Cluj, Ed. Dacia, 1970; Eugen Lovinescu, Bucureşti, Ed. Albatros, 1970; Lampa lui Aladin, Bucureşti, 1971; Engrame, Bucureşti, Ed. Albatros, 1975; Alte însemnări critice, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1980; Scriitori contemporani, Cluj, Ed. Dacia, 1994 (ed. a II-a, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2000); Istoria literaturii române, vol. I (1800-1945), Bucureşti, Ed. Minerva, 1991 (ed. a II-a, Cluj, Ed. Dacia, 2002)
Corespondenţă, memorialistică: Un roman epistolar, Ion Negoiţescu – Radu Stanca, 1945-1961, Bucureşti, Ed. Albatros, 1978; Straja dragonilor, ediţie îngrijită şi prefaţată de Ion Vartic, epilog de Ana Mureşanu, Cluj, Ed. „Biblioteca Apostrof”, 1994; Ora oglinzilor, pagini de jurnal, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Dan Damaschin, Cluj, Ed. Dacia, 1997; Dialoguri după tăcere, scrisori către S. Damian, Bucureşti, Ed. DU Style, 1998.
(Sursă: Wikipedia, Dec.2009).
