Cu o majoritate de 27 de voturi, 328 contra 301, parlamentul de la Londra a preluat temporar marți seara controlul asupra procesului Brexit, respingând planul lui Boris Johnson de a scoate Marea Britanie pe 31 octombrie din UE chiar și în absența unei înțelegeri cu celelalte 27 de țări.
A fost o confruntare directă între parlament și guvern, între legislativ și executiv, cum nu s-a mai văzut în istoria recentă a Regatului Unit. A fost în același timp un vot împotriva lui Boris Johnson (un scurt portret pe care i-l făcusem aici) care a avut o strategie de bluff, ca în poker, până la capăt.
Boris Johnson a anunțat imediat că își va juca ultima carte: va depune o moțiune pentru a declanșa alegeri generale, pe care speră să le câștige, peste ceva mai puțin de o lună, pe 14 octombrie, cu trei zile înainte de summitul european din 17 octombrie care ar trebui să pecetluiască soarta Brexitului sub forma sa actuală. (După obiecții din propria sa tabără conservatoare, data propusă a fost deplasată cu o zi, pe 15 octombrie, pentru a nu exclude evreii practicanți care pe 14 octombrie au sărbătoarea religioasă Sucot.)
Votul de marți seara a fost posibil după ce președintele Parlamentului, John Bercow, a permis o reuniune de urgență, care a durat trei ore, până la 22.00 ora locală, pentru a se vota dacă parlamentarii pot prelua controlul asupra agendei Parlamentului.
Într-un rar exemplu de cooperare transpartinică, 21 deputați Tories s-au revoltat în cursul după-amiezii de marți, trecând de partea opoziției pentru a împiedica un Brexit 'no deal' (iar doi deputați Labour, din opoziție, au votat pentru guvern). În acel moment devenise limpede că Johnson va pierde dezbaterea și votul.
Operațiunea de guerilă parlamentară era pregătită de mai multe zile, încă de când Boris Johnson obținuse aprobarea reginei pentru a suspenda parlamentul până pe 14 octombrie, iar Johnson avertizase deja că parlamentarii conservatori (Tories) care vor participa la ea vor fi excluși din partid. Cu toate astea, Boris Johnson își pierduse deja majoritatea în Camera Comunelor chiar marți, cu câteva ore înainte de vot, prin dezertarea singurului deputat Tory care asigura majoritatea. Deputatul Philip Lee, un fost ministru al justiției, a trecut la Liberal-Democrați.
Din cei 650 de deputați, guvernul are acum doar 319 iar opoziția 320, în vreme ce 11 (printre care cei din Sinn Fein și președintele camerei) nu au votat marți seara. Din cei 319 Tories, doar 286 au votat pentru planul care includea posibilitatea unui no-deal al lui Johnson. Revolta unui asemenea număr de deputați ai partidului (21) este de asemenea fără precedent în istoria recentă.
Liderul Labour Jeremy Corbin a numit strategia guvernului distrugătoare' și i-a lăudat pe acei deputați Tories care au fost supuși unui intens 'bullying' dar au votat în cele din urmă împotriva lui Johnson.
Pe scurt, rebelii din Partidul Tory și-au unit forțele cu cei din Labour ai lui Jeremy Corbyn și cu Liberal Democrații și naționaliștii scoțieni, pentru a bloca ieșirea Marii Britanii din UE pe 31 octombrie fără un acord semnat și acceptat de ambele părți.
La mai bine de trei ani de la votul într-un referendum contestat pentru ieșirea din UE, Marea Britanie se află în același punct, ba chiar mai divizată ca oricând. Nimic nu a fost încă decis și orice evoluție rămâne posibilă, de la o ieșire brutală no-deal din UE, până la abandonarea pur și simplu a Brexitului și rămânerea în UE ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Din punct de vedere legal, referendumul din 2016 era, oricum, doar consultativ.
Pentru anecdotă, nepotul lui Churchill, deputatul conservator Nicholas Soames, a votat împotriva lui Boris Johnson.
