Întreaga viață socială, întreaga activitate economică au fost puternic afectate în România, dar parcă nicăieri consecințele pandemiei nu sunt atât de grave și soluțiile propuse atât de puțin convingătoare ca în domeniul învățământului. Așadar, anul școlar și anul universitar sunt compromiși. România se situează pe o poziție extremă, la fel ca Italia, unde totuși pandemia a făcut mult mai dramatice ravagii. Alte țări – Belgia, Franța – preconizează o redeschidere treptată a școlilor și grădinițelor. România refuză această modalitate și optează pentru o măsură radicală.
Ce se întâmplă acum pune capac unei crize a învățământului ce durează de aproape trei decenii. S-au încercat, în acest răstimp, tot felul de reforme, niciuna dusă până la capăt. La conducerea ministerului s-au perindat mulți miniștri, unii cu proiecte bune, dar neavând nici resurse nici răgazul necesar pentru a le pune în practică, alții lamentabili, având dificultăți până și în folosirea corectă a limbii române, precum Liviu Pop sau Valentin Popa. E drept că nici cu actualul ministru, dna Anisie, nu ne putem lăuda, domnia-sa făcându-se remarcată prin incoerența deciziilor și prin cantonarea într-o dezolantă limbă de lemn. Scandalurile din ultimii ani, când s-a descoperit că multe teze de doctorat erau plagiate, au contribuit la decredibilizarea învățământului superior, deja lovit în prestigiul său prin înmulțirea universităților private, unele dintre ele simple „fabrici de diplome”.
Dar chiar dacă am avea acum un ministru extrem de competent tot nu s-ar putea face mare lucru, și mă gândesc în primul rând la soluțiile aplicate în alte țări. E imposibil, la noi, să lucrezi cu grupe mici de elevi: lipsesc sălile de clasă, lipsesc profesorii. Asta în orașe pentru că la țară, în multe locuri, situația este exact pe dos: la școala din centrul comunei abia se adună câțiva copii din satele învecinate, e și acolo penurie de cadre didactice. Este o iluzie – dacă nu o mare minciună – să credem că tehnologia rezolvă, ca prin miracol, toate problemele. În câte sate din România poți să faci școală online, cum se pot adapta familiile cu mai mulți copii și care sunt cu toții elevi?
În fapt, mesajul transmis profesorilor și părinților cu copii de vârstă școlară a fost: „descurcați-vă cum puteți; ne revedem în septembrie”. Cum se vor descurca studenții de la facultățile unde lucrările practice și munca în laborator sunt esențiale, iarăși nu știm. În momentul de față, prin lovitura primită, învățământul românesc a fost făcut K.O. Să vedem dacă va mai reuși să se ridice de la podea.
