E bine cunoscută activitatea filantropică a Taisiei Voronin, soţia şefului statului. Prima doamnă a ţării s-a remarcat demult prin acţiunile de binefacere întreprinse în folosul oamenilor săraci. Am văzut multe reportaje cu soţia preşedintelui vizitînd şcoli şi orfelinate, dăruindu-le copiilor jucării, dulciuri, electrocasnice. E demnă de toată lauda această preocupare a Taisiei Voronin. Ajutorarea copiilor e un fapt frumos.
Atîta doar că, aşa cum a observat un coleg de breaslă de-al meu, activitatea filantropică a primei doamne e oarecum în contradicţie cu declaraţiile hiperoptimiste ale preşedintelui ţării. Vladimir Voronin nu scapă nici o ocazie pentru a ne convinge că economia Moldovei se dezvoltă furtunos din momentul în care PCRM a repurtat o victorie categorică în 2001. Mai nou, sîntem o oază a prosperităţii şi a stabilităţii, care nu are nimic de-a face cu criza economică mondială. Undeva departe falimentează bănci şi companii, se devalorizează valutele, oamenii îşi pierd job-urile. Aici e linişte şi pace, leul moldovenesc e puternic, preţurile la produsele alimentare se micşorează. O ducem bine.
În mod firesc, se impune întrebarea: păi, dacă sîntem în paradis, într-o oază a stabilităţii, de ce mai avem nevoie de caritate? Filantropia e necesară mai cu seamă în ţările sărace, de ea au nevoie în primul rînd oamenii pauperi. Iată de ce întrezăresc o uşoară contradicţie între activitatea neobosită şi merituoasă a primei doamne a ţării şi declaraţiile încurajatoare ale şefului statului.
Un amănunt mai trebuie totuşi remarcat. De la o vreme încoace, mai exact de la începutul lui 2009, prima doamnă nu mai e activă ca altădată, nu mai văd reportaje cu soţia preşedintelui pe post de filantrop. Ce-o fi la mijloc? Oboseala? Sau nu mai există copii necesitoşi? Să sperăm că această pauză se va termina în curînd şi, după alegeri, prima doamnă va reveni la activitatea care a făcut-o celebră.
Atîta doar că, aşa cum a observat un coleg de breaslă de-al meu, activitatea filantropică a primei doamne e oarecum în contradicţie cu declaraţiile hiperoptimiste ale preşedintelui ţării. Vladimir Voronin nu scapă nici o ocazie pentru a ne convinge că economia Moldovei se dezvoltă furtunos din momentul în care PCRM a repurtat o victorie categorică în 2001. Mai nou, sîntem o oază a prosperităţii şi a stabilităţii, care nu are nimic de-a face cu criza economică mondială. Undeva departe falimentează bănci şi companii, se devalorizează valutele, oamenii îşi pierd job-urile. Aici e linişte şi pace, leul moldovenesc e puternic, preţurile la produsele alimentare se micşorează. O ducem bine.
În mod firesc, se impune întrebarea: păi, dacă sîntem în paradis, într-o oază a stabilităţii, de ce mai avem nevoie de caritate? Filantropia e necesară mai cu seamă în ţările sărace, de ea au nevoie în primul rînd oamenii pauperi. Iată de ce întrezăresc o uşoară contradicţie între activitatea neobosită şi merituoasă a primei doamne a ţării şi declaraţiile încurajatoare ale şefului statului.
Un amănunt mai trebuie totuşi remarcat. De la o vreme încoace, mai exact de la începutul lui 2009, prima doamnă nu mai e activă ca altădată, nu mai văd reportaje cu soţia preşedintelui pe post de filantrop. Ce-o fi la mijloc? Oboseala? Sau nu mai există copii necesitoşi? Să sperăm că această pauză se va termina în curînd şi, după alegeri, prima doamnă va reveni la activitatea care a făcut-o celebră.
