Ziarul şi-a justificat acţiunea prin faptul că după cîteva incidente reprobabile din Italia în care au fost implicaţi cetăţeni români, populaţia italiană ar face o confuzie între români şi romi, considerîndu-i pe toţi românii drept nişte potenţiali răufăcători. Pentru infracţiunile comise în Italia, sugerează ziarul din Bucureşti, ar fi de vină, în primul rînd, romii, adică ţiganii şi nu românii. Nu este singurul argument invocat. Imediat după prăbuşirea regimului comunist, cînd romii au fost recunoscuţi ca o minoritate etnică de sine stătătoare şi cu o limbă maternă proprie, au existat primele voci care s-au opus acceptării denumirii de rom. La insistenţele autorităţilor europene, s-a oficializat denumirea de rom.
Reamintim că în limba romilor, termenul de ţigan nici măcar nu există. El este folosit uneori de către membrii comunităţii în discuţii cu persoane de altă etnie, însă ca o formă de captatio benevolentiae. Fenomenul se poate observa şi la alţi minoritari cînd aceştia folosesc denumirea primită de către altcineva în dialogul cu acel altcineva. Dacă un maghiar stă, de exemplu, de vorbă cu un român, şi foloseşte denumirea de „ungur“ sau chiar termenul cu o puternică rezonanţă peiorativă de „bozgor“, asta nu înseamnă că el şi-a însuşit această denumire. Cu siguranţă, el doar a vrut să capteze simpatia sau atenţia interlocutorului printr-un gest verbal de complezenţă.
Trecînd sub tăcere faptul că, din punct de vedere fonetic, în diferitele limbi europene nu prea există similitudini auditive între cele două cuvinte, partizanii revenirii la denumirea de „ţigan“ au impus şi un monstru lingvistic, scriind cuvîntul rom cu doi „rr“.
Toată această campanie mai are şi o tentă rasistă, precum ne-a declarat Alexandru Florian, director executiv al Institutului pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“. Ea mai este şi (citez) „nedemocrată, discriminatorie şi nerealistă“. „De asemenea“, a adăugat Florian, „această iniţiativă aminteşte de perioada Holocaustului, singura perioada din istoria modernă a omenirii cînd regimuri politice fasciste au legiferat pe criterii rasiale şi religioase deosebiri şi ierarhii între persoane cu scopul declarat de a departaja între oameni buni şi răi, folositori sau nefolositori.“
Reamintim că în limba romilor, termenul de ţigan nici măcar nu există. El este folosit uneori de către membrii comunităţii în discuţii cu persoane de altă etnie, însă ca o formă de captatio benevolentiae. Fenomenul se poate observa şi la alţi minoritari cînd aceştia folosesc denumirea primită de către altcineva în dialogul cu acel altcineva. Dacă un maghiar stă, de exemplu, de vorbă cu un român, şi foloseşte denumirea de „ungur“ sau chiar termenul cu o puternică rezonanţă peiorativă de „bozgor“, asta nu înseamnă că el şi-a însuşit această denumire. Cu siguranţă, el doar a vrut să capteze simpatia sau atenţia interlocutorului printr-un gest verbal de complezenţă.
Trecînd sub tăcere faptul că, din punct de vedere fonetic, în diferitele limbi europene nu prea există similitudini auditive între cele două cuvinte, partizanii revenirii la denumirea de „ţigan“ au impus şi un monstru lingvistic, scriind cuvîntul rom cu doi „rr“.
Toată această campanie mai are şi o tentă rasistă, precum ne-a declarat Alexandru Florian, director executiv al Institutului pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“. Ea mai este şi (citez) „nedemocrată, discriminatorie şi nerealistă“. „De asemenea“, a adăugat Florian, „această iniţiativă aminteşte de perioada Holocaustului, singura perioada din istoria modernă a omenirii cînd regimuri politice fasciste au legiferat pe criterii rasiale şi religioase deosebiri şi ierarhii între persoane cu scopul declarat de a departaja între oameni buni şi răi, folositori sau nefolositori.“
