Noua fantomă care bântuie astăzi prin lume, înfricoşând spiritele mai slabe de înger şi zdruncinând ierarhia valorilor din societate se numeşte, nici mai mult, nici mai puţin, criza economică globală. Aceasta îşi face apariţia cu mult înaintea crizei propriu-zise şi face ravagii chiar şi acolo unde realitatea la care face trimitere încă nu s-a întâmplat. Într-un cuvânt, criza a devenit un fel de sperietoare contemporana, gata oricând să-ţi îngheţe sângele în vine şi să-ţi spulbere somnul.
Cam asta este una dintre temele care coagulează spectacolul BASH montat săptămâna aceasta de regizorul Mihai Fusu, într-un bar din Chişinău, după piesele dramaturgului american Neil LaBute.
Mihai Fusu a construit un spectacol în care a încercat să vadă cum una dintre problemele economice ale lumii contemporane se poate transforma într-o psihoză şi ce efecte poate avea această stare de lucruri asupra sensibilităţii omului contemporan.
Altfel spus, în spectacolul lui Mihai Fusu criza propriu-zisă încă nu s-a produs. Dar vestea că s-ar putea înscăuna, dintr-o clipă într-alta, şi în oraşul nostru dă totul peste cap. Doar auzind cuvântul criză, personajele spectacolului îşi pierd minţile şi sînt gata să se dedea la cele mai nesăbuite gesturi. Într-o clipă, bunăstarea la care tinseseră toată viaţa şi pe care aveau impresia că deja o au, le pare a fi un fel de fata morgana intangibilă. Şi ei sînt gata să facă orice pentru a-şi păstra stabilitatea materială, chiar şi să se arunce în braţele transpirate ale crimei.
În această atmosferă angoasantă, tragedia poate fi declanşată de orice. În cazul primei părţi a spectacolului, flacăra de chibrit
aprinsă a fost o glumă pe care a făcut-o un coleg al personajului principal. Pentru a se distra un pic, acesta l-a minţit că a auzit că, în curând, va fi concediat. Dar vestea asta nu l-a amuzat şi pe personajul principal a primei părţi a spectacolului care, brusc, a simţit cum îi fuge pământul de sub picioare. Iar pentru a-şi păstra locul de muncă, acesta şi-a omorât fetiţa abia născută. Deci, iată cît de periculoase sînt glumele pe vreme de criză.
Fiind cunoscut ca un regizor aplecat spre temele realităţii imediate, regizorul Mihai Fusu face şi, de data aceasta, un spectacol de o maximă actualitate, în care se vede foarte bine că monştrii, în timpuri
de restrişte, se pot naşte chiar şi dintr-o glumă.
Cam asta este una dintre temele care coagulează spectacolul BASH montat săptămâna aceasta de regizorul Mihai Fusu, într-un bar din Chişinău, după piesele dramaturgului american Neil LaBute.
Mihai Fusu a construit un spectacol în care a încercat să vadă cum una dintre problemele economice ale lumii contemporane se poate transforma într-o psihoză şi ce efecte poate avea această stare de lucruri asupra sensibilităţii omului contemporan.
Altfel spus, în spectacolul lui Mihai Fusu criza propriu-zisă încă nu s-a produs. Dar vestea că s-ar putea înscăuna, dintr-o clipă într-alta, şi în oraşul nostru dă totul peste cap. Doar auzind cuvântul criză, personajele spectacolului îşi pierd minţile şi sînt gata să se dedea la cele mai nesăbuite gesturi. Într-o clipă, bunăstarea la care tinseseră toată viaţa şi pe care aveau impresia că deja o au, le pare a fi un fel de fata morgana intangibilă. Şi ei sînt gata să facă orice pentru a-şi păstra stabilitatea materială, chiar şi să se arunce în braţele transpirate ale crimei.
În această atmosferă angoasantă, tragedia poate fi declanşată de orice. În cazul primei părţi a spectacolului, flacăra de chibrit
aprinsă a fost o glumă pe care a făcut-o un coleg al personajului principal. Pentru a se distra un pic, acesta l-a minţit că a auzit că, în curând, va fi concediat. Dar vestea asta nu l-a amuzat şi pe personajul principal a primei părţi a spectacolului care, brusc, a simţit cum îi fuge pământul de sub picioare. Iar pentru a-şi păstra locul de muncă, acesta şi-a omorât fetiţa abia născută. Deci, iată cît de periculoase sînt glumele pe vreme de criză.
Fiind cunoscut ca un regizor aplecat spre temele realităţii imediate, regizorul Mihai Fusu face şi, de data aceasta, un spectacol de o maximă actualitate, în care se vede foarte bine că monştrii, în timpuri
de restrişte, se pot naşte chiar şi dintr-o glumă.
