Strălucire şi vedete cît cuprinde Riviera Franceză, unde de aproape o săptămînă se desfăşoară ediţia a 62-a a Festivalului de Film de la Cannes. Pentru prima oară în istoria sa, festivalul a fost deschis de un film de animație "Up", produs de casa Disney-Pixar. Este povestea unui vanzator de baloane, care porneste intr-un zbor cu ... casa in jurul lumii. "Up" a fost descris de critici drept un "triumf" si declarat de ziarul The Hollyood Reporter "cea mai amuzanta productie Pixar din toate timpurile".
La editia din 2009 au fost înscrise în concurs cateva dintre cele mai aşteptate productii ale anului. Primul pe lista este "Inglorious Basterds", noul film al lui Quentin Tarantino, cu Brad Pitt in rolul principal. Actiunea este plasata in timpul ocupatiei naziste a Frantei si spune povestea unui grup de soldati americani evrei, a caror misiune este sa anihileze un grup de nazisti.
Unul dintre filmele care a contrariat publicul e filmul “Antichrist” al regizorului danez Lars Von Trier. Pelicula a starnit reactii care mai de care mai “colorate” printre jurnalistii acreditati la Festivalul de la Cannes. Antichrist este o drama psihologica ce imprumuta o serie de elemente din filmele thriller si horror. Filmul spune povestea unui cuplu cu probleme, care se retrage la o cabana in padure, pentru a incerca sa treaca peste o experienta dureroasa in incercarea de a-si salva casnicia. Insa in mijlocul naturii, lucrurile iau o intorsatura neasteptata.
România e prezentă şi ea la acest festival – cu cîteva producţii. Filmul intitulat “Poliţist, adjectiv” al regizorului Corneliu Porumboiu despre un tânăr poliţist de provincie care îşi pierde încrederea în legea pe care ar trebui s-o aplice a fost apreciat de jurnalişti cu ovaţii. Un alt film, apreciat de cinefili este al regizorului Cristian Mungiu, film românesc selecţionat în categoria Un Certain Regard. Pelicula se intulează “Amintiri din Epoca de Aur” este format din 6 scurtmetraje, menite să facă portretul unei epoci în care alimentele erau mai importante decât banii, libertatea mai importantă decât dragostea şi supravieţuirea mai importantă decât principiile.
Moldova nu participă nici în acest cu vreo peliculă la festivalul internaţional. Acolo se află, însă, criticul de artă, Larisa Turea cu care vom sta de vorbă despre atmosferă, despre filmele cele mai apreciate, dar şi despre cele controversate.
Europa Liberă: Doamna Turea, ce filme sunt prezente in acest an la Cannes, care este atmosfera acolo?
Larisa Turea: Ca de obicei, Cannes este o mare sarbatoare, dar este si un reper, in lumea cinematografului. Aici bate inima cinematografului si se zice ca daca nu esti la Cannes, atunci nu valorezi prea mult in cinema.
Europa Liberă: Dar e acelasi lux de altadata, chiar daca suntem in plina criza economica mondiala?
Larisa Turea: Depinde de unde privesti. Vedetele sunt la fel de luxuriante. Poate este un pic mai moderat ansamblul din afara festivalului. E vorba ca sunt totusi mai putin fani veniti, care stau de dimineata si asteapta ca sa treaca starurile ca sa treaca, este un pic mai putin decorata cladirea acestui palat al festivalului, unde au loc proiectiile, sunt mai putine sunt mai putine flori anume in strada, la Cannes. Dar, ca atare, festivalul este la fel de atractiv, de incitant, de tensionat, are filme extraordinare, venite din toate colturile lumii. Este la fel de mare numarul de critici si jurnalisti acreditati, a depasit patru mii. Se zice ca 10 % din cei care depun dosarele pentru a fi acreditati, din cei care solicita o acreditare, nu o obtin. Deci, din punctul acesta de vedere, nu se simte nici un declin.
Europa Liberă: Doamna Turea, ati spus chiar Dvs ca daca nu participi la Cannes nu valorezi prea multe in cinematografie. Moldova nu este prezenta la acest concurs international. De ce? Care este motivul?
Larisa Turea: Consider ca este mai mult o chestiune de organizare. Asa se intampla ca avem multi cineasti, avem subiecte care acum lipsesc in peisajul cinematografic mondial – chiar si in acest festival se repetă subiectele, se repeta temele. Noi deocamdata nu stim a articula o propunere. Si este mai mult o chestiune de organizare. Mai mult decat cineastii, decat talentele de o autentica valoare, lipseste un institut foarte necesar in lumea filmului, care este o arta colectiva. Este institutul producatorului. Dar, intr-un sens, suntem si noi prezenti, prin cei care participa activ la festival. Este vorba de noul val de cineasti din Romania, printre care sunt si basarabeni, sunt cei care au stiut sa propuna ceva. E vorba de Oleg Mutu, acest operator foarte cunoscut, a fost de cateva ori premiat la Cannes, a participat cu filmele care au luat Palmierul de Aur si filmele care au luat si alte premii. Acum Oleg Mutu este aici in calitate de producator, la filmul “Amintiri din Epoca de Aur”, care este un film realizat de un colectiv de autori, dar si ca operator-sef la acelasi film. Din pacate el fizic nu este prezent, filmeaza in Ucraina, dar echipa lui a venit, si acest film care povesteste istorii amuzante, hazlii, despre aceasta perioada neagra din istoria Romaniei, a fost foarte bine primit, apreciat, a starnit hohote de ras in sala si m-a bucurat foarte mult.
Europa Liberă: Dar sunt si in Moldova filme amuzante, care fac deliciul publicului si redau atmosfera de aici, din Moldova. De ce nu participa si ele la Cannes? Care sunt in general criteriile de selectie a peliculelor cinematografice la acest concurs?
Larisa Turea: S-ar putea ca sa nu fi fost inaintate pentru a fi vazute. Exista un juriu si un selectioner unic, Thierry Frémaux, care este delegatul general al festivalului, care vede anual mii de pelicule pentru a le alege pe cele care vor participa la festival. E vorba de 20 de pelicule in competitia oficiala. Si mai sunt multe alte selectii paralele, in care ar putea participa si cineastii nostri. De altfel, au facut-o candva. Filmul lui Loteanu, Ana Pavlova, a deschis candva acest festival, avem si cateva premii mari la acest festival, asa ca sper ca e o chestiune de viitor si, cum am spus, de organizare mai mult.
Europa Liberă: In acest an, doamna Turea, care sunt filmele si care sunt actorii, actritele, care au cele mai mari sanse sa ia premiile festivalului?
Larisa Turea: Asta o va decide juriul, duminica seara.
Europa Liberă: Dar, probabil, in mediul jurnalistic se vorbeste deja?
Larisa Turea: Da, deocamdata cele mai mari sanse sa ia Palmierul de Aur, conform sondajelor de presă, le are un film francez, „Profetul”, realizat de Jacques Audiard si care povesteste istoria unui tanar nimerit la inchisoare. Inchisoare care este nu atat o scoala de corectie, cat un institut al crimei. Si, din punctul meu de vedere, un film foarte interesant l-a prezentat un familiar al festivalului, e vorba de regizorul austriac Michael Haneke, care prezinta un film despre tirania din familie, care, la fel, poate duce la criminalitate in mediul tinerilor. A prezentat un film foarte interesant, bunaoara Ang Lee, cel care a facut “Tigrul si Dragonul”, tot un film amuzant, un film bine facut. Un film de asemenea foarte apreciat este “Ierburi nebune”, de Alain Renais, care implineste in curand 87 de ani dar este foarte activ si ne-a demonstrat-o prin aceasta pelicula subtila, foarte delicata. Care stimuleaza, intr-un sens, atitudinile noastre reflective.
Europa Liberă: Doamna Turea, dar ce-i cu acest Antichrist, care a starnit atatea controverse in foarte putina vreme?
R: Este un film curios cel putin. Precum se stie, Lars von Trier, autorul acestui film, este un provocator cunoscut. Dar de aceasta data, se pare, se afla intr-o faza proasta. A recunoscut ca de trei ani se afla intr-o depresie profunda si acest film este de fapt o incercare de terapie. Are un efect terapeutic asupra lui, ca si cultivarea gradinii, el zicand ca acuma pasiunea lui cea mai mare e cultivarea legumelor in gradina, precum o fac si ai nostri, care nu gasesc bani, fonduri, pentru a filma. Dar este un film curios, cu actori foarte buni, ce-i drept este destul de violent si, pe alocuri, chiar depaseste limita bunei cuviinte. Este un film greu, care probabil va fi cenzurat pentru a ajunge pe marile ecrane.
La editia din 2009 au fost înscrise în concurs cateva dintre cele mai aşteptate productii ale anului. Primul pe lista este "Inglorious Basterds", noul film al lui Quentin Tarantino, cu Brad Pitt in rolul principal. Actiunea este plasata in timpul ocupatiei naziste a Frantei si spune povestea unui grup de soldati americani evrei, a caror misiune este sa anihileze un grup de nazisti.
Unul dintre filmele care a contrariat publicul e filmul “Antichrist” al regizorului danez Lars Von Trier. Pelicula a starnit reactii care mai de care mai “colorate” printre jurnalistii acreditati la Festivalul de la Cannes. Antichrist este o drama psihologica ce imprumuta o serie de elemente din filmele thriller si horror. Filmul spune povestea unui cuplu cu probleme, care se retrage la o cabana in padure, pentru a incerca sa treaca peste o experienta dureroasa in incercarea de a-si salva casnicia. Insa in mijlocul naturii, lucrurile iau o intorsatura neasteptata.
România e prezentă şi ea la acest festival – cu cîteva producţii. Filmul intitulat “Poliţist, adjectiv” al regizorului Corneliu Porumboiu despre un tânăr poliţist de provincie care îşi pierde încrederea în legea pe care ar trebui s-o aplice a fost apreciat de jurnalişti cu ovaţii. Un alt film, apreciat de cinefili este al regizorului Cristian Mungiu, film românesc selecţionat în categoria Un Certain Regard. Pelicula se intulează “Amintiri din Epoca de Aur” este format din 6 scurtmetraje, menite să facă portretul unei epoci în care alimentele erau mai importante decât banii, libertatea mai importantă decât dragostea şi supravieţuirea mai importantă decât principiile.
Moldova nu participă nici în acest cu vreo peliculă la festivalul internaţional. Acolo se află, însă, criticul de artă, Larisa Turea cu care vom sta de vorbă despre atmosferă, despre filmele cele mai apreciate, dar şi despre cele controversate.
Europa Liberă: Doamna Turea, ce filme sunt prezente in acest an la Cannes, care este atmosfera acolo?
Larisa Turea: Ca de obicei, Cannes este o mare sarbatoare, dar este si un reper, in lumea cinematografului. Aici bate inima cinematografului si se zice ca daca nu esti la Cannes, atunci nu valorezi prea mult in cinema.
Europa Liberă: Dar e acelasi lux de altadata, chiar daca suntem in plina criza economica mondiala?
Larisa Turea: Depinde de unde privesti. Vedetele sunt la fel de luxuriante. Poate este un pic mai moderat ansamblul din afara festivalului. E vorba ca sunt totusi mai putin fani veniti, care stau de dimineata si asteapta ca sa treaca starurile ca sa treaca, este un pic mai putin decorata cladirea acestui palat al festivalului, unde au loc proiectiile, sunt mai putine sunt mai putine flori anume in strada, la Cannes. Dar, ca atare, festivalul este la fel de atractiv, de incitant, de tensionat, are filme extraordinare, venite din toate colturile lumii. Este la fel de mare numarul de critici si jurnalisti acreditati, a depasit patru mii. Se zice ca 10 % din cei care depun dosarele pentru a fi acreditati, din cei care solicita o acreditare, nu o obtin. Deci, din punctul acesta de vedere, nu se simte nici un declin.
Europa Liberă: Doamna Turea, ati spus chiar Dvs ca daca nu participi la Cannes nu valorezi prea multe in cinematografie. Moldova nu este prezenta la acest concurs international. De ce? Care este motivul?
Larisa Turea: Consider ca este mai mult o chestiune de organizare. Asa se intampla ca avem multi cineasti, avem subiecte care acum lipsesc in peisajul cinematografic mondial – chiar si in acest festival se repetă subiectele, se repeta temele. Noi deocamdata nu stim a articula o propunere. Si este mai mult o chestiune de organizare. Mai mult decat cineastii, decat talentele de o autentica valoare, lipseste un institut foarte necesar in lumea filmului, care este o arta colectiva. Este institutul producatorului. Dar, intr-un sens, suntem si noi prezenti, prin cei care participa activ la festival. Este vorba de noul val de cineasti din Romania, printre care sunt si basarabeni, sunt cei care au stiut sa propuna ceva. E vorba de Oleg Mutu, acest operator foarte cunoscut, a fost de cateva ori premiat la Cannes, a participat cu filmele care au luat Palmierul de Aur si filmele care au luat si alte premii. Acum Oleg Mutu este aici in calitate de producator, la filmul “Amintiri din Epoca de Aur”, care este un film realizat de un colectiv de autori, dar si ca operator-sef la acelasi film. Din pacate el fizic nu este prezent, filmeaza in Ucraina, dar echipa lui a venit, si acest film care povesteste istorii amuzante, hazlii, despre aceasta perioada neagra din istoria Romaniei, a fost foarte bine primit, apreciat, a starnit hohote de ras in sala si m-a bucurat foarte mult.
Europa Liberă: Dar sunt si in Moldova filme amuzante, care fac deliciul publicului si redau atmosfera de aici, din Moldova. De ce nu participa si ele la Cannes? Care sunt in general criteriile de selectie a peliculelor cinematografice la acest concurs?
Larisa Turea: S-ar putea ca sa nu fi fost inaintate pentru a fi vazute. Exista un juriu si un selectioner unic, Thierry Frémaux, care este delegatul general al festivalului, care vede anual mii de pelicule pentru a le alege pe cele care vor participa la festival. E vorba de 20 de pelicule in competitia oficiala. Si mai sunt multe alte selectii paralele, in care ar putea participa si cineastii nostri. De altfel, au facut-o candva. Filmul lui Loteanu, Ana Pavlova, a deschis candva acest festival, avem si cateva premii mari la acest festival, asa ca sper ca e o chestiune de viitor si, cum am spus, de organizare mai mult.
Europa Liberă: In acest an, doamna Turea, care sunt filmele si care sunt actorii, actritele, care au cele mai mari sanse sa ia premiile festivalului?
Larisa Turea: Asta o va decide juriul, duminica seara.
Europa Liberă: Dar, probabil, in mediul jurnalistic se vorbeste deja?
Larisa Turea: Da, deocamdata cele mai mari sanse sa ia Palmierul de Aur, conform sondajelor de presă, le are un film francez, „Profetul”, realizat de Jacques Audiard si care povesteste istoria unui tanar nimerit la inchisoare. Inchisoare care este nu atat o scoala de corectie, cat un institut al crimei. Si, din punctul meu de vedere, un film foarte interesant l-a prezentat un familiar al festivalului, e vorba de regizorul austriac Michael Haneke, care prezinta un film despre tirania din familie, care, la fel, poate duce la criminalitate in mediul tinerilor. A prezentat un film foarte interesant, bunaoara Ang Lee, cel care a facut “Tigrul si Dragonul”, tot un film amuzant, un film bine facut. Un film de asemenea foarte apreciat este “Ierburi nebune”, de Alain Renais, care implineste in curand 87 de ani dar este foarte activ si ne-a demonstrat-o prin aceasta pelicula subtila, foarte delicata. Care stimuleaza, intr-un sens, atitudinile noastre reflective.
Europa Liberă: Doamna Turea, dar ce-i cu acest Antichrist, care a starnit atatea controverse in foarte putina vreme?
R: Este un film curios cel putin. Precum se stie, Lars von Trier, autorul acestui film, este un provocator cunoscut. Dar de aceasta data, se pare, se afla intr-o faza proasta. A recunoscut ca de trei ani se afla intr-o depresie profunda si acest film este de fapt o incercare de terapie. Are un efect terapeutic asupra lui, ca si cultivarea gradinii, el zicand ca acuma pasiunea lui cea mai mare e cultivarea legumelor in gradina, precum o fac si ai nostri, care nu gasesc bani, fonduri, pentru a filma. Dar este un film curios, cu actori foarte buni, ce-i drept este destul de violent si, pe alocuri, chiar depaseste limita bunei cuviinte. Este un film greu, care probabil va fi cenzurat pentru a ajunge pe marile ecrane.
