Statul Republica Moldova a fost impins catre dezorganizare si paralizie ca urmare a esecului alegerii prezidentiale in parlament. Esecul conduce la
dizolvarea parlamentului si alegeri noi. Citeva luni de-acum inainte, in toiul crizei economice -- care abia urmeaza sa se agraveze—statul Republica Moldova va cobori intr-un vacuum institutional la nivelul autoritatilor legislative si executive.
Atit opozitia cit si echipa conducatoare poarta raspunderea pentru situatia creata la Chisinau. Aceasta raspundere pare a fi singurul si tristul numitor comun intre conducerea statului si opozitie, chiar daca cele doua parti antagoniste nu constientizeaza raspunderea lor comuna.
Partidele opozante din R. Moldova, ca si cele din Georgia, au preluat o versiune caricaturizata a “revolutiilor color” dintr-o perioada care, slava Domnului, a trecut definitiv. In revolutiile colorate care au dus la schimbari de regim in Serbia, Georgia, Ucraina, se pornea de la urmatoarea logica: Autoritatile au falsificat alegerile; opozitia si observatorii electorali occidentali au demonstrat fraudele; delegatiile de observatori au declarat alegerile ca fiind ne-valabile; asa s-a ajuns la alegeri noi. In paralel cu procesul electoral, revolutiile colorate au implicat si proiecte geopolitice, desigur gresit concepute, ale unor cancelarii occidentale, urmarind schimbarea regimurilor respective.
Toata aceasta logica a fost intoarsa pe dos de catre partidele opozante din Georgia anul trecut si anul acesta, precum si de opozitia din Republica Moldova cu ocazia alegerilor din Aprilie.
In Georgia ca si in R. Moldova, partidele opozante nu au reusit sa demonstreze fraude electorale semnificative care ar fi schimbat rezultatul alegerilor. Nici misiunile observatorilor occidentali nu au constatat fraude semnificative, dar neregularitati minore care nu au influentat rezultatele finale. Misiunile comune ale OSCE, ODIHR, Consiliului Europei si Parlamentului European au evaluat alegerile din Georgia si R. Moldova in general pozitiv, desigur recomandind masuri serioase pentru imbunatatirea proceselor electorale. Aceste masuri trebuie sa fie coordonate de catre guvernare cu institutiile europene si cu opozitiile respective.
Misiunile observatorilor, ca si oficialitatile Uniunii Europene, in tot acest timp au recomandat partidelor opozante din Georgia si din R. Moldova sa porneasca de la recunoasterea rezultatelor alegerilor si sa lucreze in Parlament, expunindu-si viziunile in cadrul dezbaterilor parlamentare. Guvernele occidentale nu numai ca n-au avut proiecte geopolitice, de schimbare a regimurilor in Georgia si R. Moldova, ci dimpotriva, doresc stabilitate in ambele tari, pentru a continua reformele si integrarea europeana in mod evolutiv, in nici un caz “revolutionar color.”
Partidele opozante georgiene si chisinauene, insa, au respins evaluarile si sugestiile occidentale dupa alegeri. Opozitiile insista ca alegerile ar fi fost falsificate, dar fara dovezi convingatoare. Apelind la Europa, dinsii parca ar fi mai democrati si mai anticomunisti decit Europa, mai europeni chiar decit europenii in chestiunea recunoasterii alegerilor. Atitudinea opozitiei din Chisinau in aceasta chestiune a exprimat-o un personaj al lui Caragiale: “Nu voi, stimabile, sa stiu de Europa dumitale”, exclama un prototip al demagogului liberal.
Opozitiile georgiana si chisinaueana actioneaza ca si cum privesc alegerile ca pe o oportunitate pentru schimbare de guvern, indiferent de aritmetica votului popular. Spuneam la inceputul comentariului de astazi ca echipa conducatoare a statului poarta o raspundere la fel de mare pentru situatia creata. Asupra acestei parti a raspunderii voi starui in analiza urmatoare.
dizolvarea parlamentului si alegeri noi. Citeva luni de-acum inainte, in toiul crizei economice -- care abia urmeaza sa se agraveze—statul Republica Moldova va cobori intr-un vacuum institutional la nivelul autoritatilor legislative si executive.
Atit opozitia cit si echipa conducatoare poarta raspunderea pentru situatia creata la Chisinau. Aceasta raspundere pare a fi singurul si tristul numitor comun intre conducerea statului si opozitie, chiar daca cele doua parti antagoniste nu constientizeaza raspunderea lor comuna.
Partidele opozante din R. Moldova, ca si cele din Georgia, au preluat o versiune caricaturizata a “revolutiilor color” dintr-o perioada care, slava Domnului, a trecut definitiv. In revolutiile colorate care au dus la schimbari de regim in Serbia, Georgia, Ucraina, se pornea de la urmatoarea logica: Autoritatile au falsificat alegerile; opozitia si observatorii electorali occidentali au demonstrat fraudele; delegatiile de observatori au declarat alegerile ca fiind ne-valabile; asa s-a ajuns la alegeri noi. In paralel cu procesul electoral, revolutiile colorate au implicat si proiecte geopolitice, desigur gresit concepute, ale unor cancelarii occidentale, urmarind schimbarea regimurilor respective.
Toata aceasta logica a fost intoarsa pe dos de catre partidele opozante din Georgia anul trecut si anul acesta, precum si de opozitia din Republica Moldova cu ocazia alegerilor din Aprilie.
In Georgia ca si in R. Moldova, partidele opozante nu au reusit sa demonstreze fraude electorale semnificative care ar fi schimbat rezultatul alegerilor. Nici misiunile observatorilor occidentali nu au constatat fraude semnificative, dar neregularitati minore care nu au influentat rezultatele finale. Misiunile comune ale OSCE, ODIHR, Consiliului Europei si Parlamentului European au evaluat alegerile din Georgia si R. Moldova in general pozitiv, desigur recomandind masuri serioase pentru imbunatatirea proceselor electorale. Aceste masuri trebuie sa fie coordonate de catre guvernare cu institutiile europene si cu opozitiile respective.
Misiunile observatorilor, ca si oficialitatile Uniunii Europene, in tot acest timp au recomandat partidelor opozante din Georgia si din R. Moldova sa porneasca de la recunoasterea rezultatelor alegerilor si sa lucreze in Parlament, expunindu-si viziunile in cadrul dezbaterilor parlamentare. Guvernele occidentale nu numai ca n-au avut proiecte geopolitice, de schimbare a regimurilor in Georgia si R. Moldova, ci dimpotriva, doresc stabilitate in ambele tari, pentru a continua reformele si integrarea europeana in mod evolutiv, in nici un caz “revolutionar color.”
Partidele opozante georgiene si chisinauene, insa, au respins evaluarile si sugestiile occidentale dupa alegeri. Opozitiile insista ca alegerile ar fi fost falsificate, dar fara dovezi convingatoare. Apelind la Europa, dinsii parca ar fi mai democrati si mai anticomunisti decit Europa, mai europeni chiar decit europenii in chestiunea recunoasterii alegerilor. Atitudinea opozitiei din Chisinau in aceasta chestiune a exprimat-o un personaj al lui Caragiale: “Nu voi, stimabile, sa stiu de Europa dumitale”, exclama un prototip al demagogului liberal.
Opozitiile georgiana si chisinaueana actioneaza ca si cum privesc alegerile ca pe o oportunitate pentru schimbare de guvern, indiferent de aritmetica votului popular. Spuneam la inceputul comentariului de astazi ca echipa conducatoare a statului poarta o raspundere la fel de mare pentru situatia creata. Asupra acestei parti a raspunderii voi starui in analiza urmatoare.
