În anii interminabilei tranziţii satele moldoveneşti au devenit mai pustii. Mulţi săteni au plecat să munceasă în Italia-Portugalia-Spania-Rusia. E foarte posibil însă ca populaţia rurală să-şi restabilească repede densitatea de altădată. Nu pentru că se vor întoarce gastarbeiterii, ci pentru că la oraş s-au scumpit simţitor înmormîntările.
Consiliul Municipal Chişinău a votat recent mărirea taxei pentru rezervarea locurilor de înhumare în cimitirele oraşului. A crescut şi taxa anuală de întreţinere a mormintelor. Bunăoară, la giganticul Cimitir “Sfîntul Lazăr” rezervarea s-a scumpit de la 960 de lei la 2500 de lei!
Aşa stînd lucrurile, mulţi orăşeni săraci ar putea migra la ţară. Unii au şi făcut-o în anii precedenţi. Vocile sperioase ale unor pensionari s-au şi făcut deja auzite. “Dacă vor mai creşte preţurile la înmormîntări, majoritatea îşi vor îngropa rudele la ţară, unde e mai ieftin şi nu te costă nimic locul de veci” a spus un tînăr intervievat de Jurnal de Chişinău.
Pentru mulţi orăşeni săraci înmormîntarea la ţară, acolo unde, vorba poetului, s-a născut veşnicia, ar fi o soluţie. Pentru că la oraş o înmormîntare e deja de mult o problemă pentru oamenii cu venituri mici. În ultimii ani, mi-au murit doi unchi aici, în Chişinău, şi o spun în cunoştinţă de cauză.
“Să mori nu e rentabil acum…” mi-a zis cu amărăciune o bătrînică din blocul învecinat. Şi mi-a trecut un gînd prin minte: dacă tot trebuie să mori, de ce să nu mori pe credit? Moarte pe credit e şi titlul unui roman celebru al lui Celine.
De ce cetăţeanului i se oferă credite pentru procurarea electrocasnicelor şi locuinţelor, iar o înmormîntare pe credit nu e posibilă? Ar fi şi asta o soluţie într-o ţară cum e Moldova…
Consiliul Municipal Chişinău a votat recent mărirea taxei pentru rezervarea locurilor de înhumare în cimitirele oraşului. A crescut şi taxa anuală de întreţinere a mormintelor. Bunăoară, la giganticul Cimitir “Sfîntul Lazăr” rezervarea s-a scumpit de la 960 de lei la 2500 de lei!
Aşa stînd lucrurile, mulţi orăşeni săraci ar putea migra la ţară. Unii au şi făcut-o în anii precedenţi. Vocile sperioase ale unor pensionari s-au şi făcut deja auzite. “Dacă vor mai creşte preţurile la înmormîntări, majoritatea îşi vor îngropa rudele la ţară, unde e mai ieftin şi nu te costă nimic locul de veci” a spus un tînăr intervievat de Jurnal de Chişinău.
Pentru mulţi orăşeni săraci înmormîntarea la ţară, acolo unde, vorba poetului, s-a născut veşnicia, ar fi o soluţie. Pentru că la oraş o înmormîntare e deja de mult o problemă pentru oamenii cu venituri mici. În ultimii ani, mi-au murit doi unchi aici, în Chişinău, şi o spun în cunoştinţă de cauză.
“Să mori nu e rentabil acum…” mi-a zis cu amărăciune o bătrînică din blocul învecinat. Şi mi-a trecut un gînd prin minte: dacă tot trebuie să mori, de ce să nu mori pe credit? Moarte pe credit e şi titlul unui roman celebru al lui Celine.
De ce cetăţeanului i se oferă credite pentru procurarea electrocasnicelor şi locuinţelor, iar o înmormîntare pe credit nu e posibilă? Ar fi şi asta o soluţie într-o ţară cum e Moldova…
