Compania General Motors, pe vremuri un simbol al forţei industriale a Americii, a cerut astăzi protecţie de faliment. Potrivit unor relatări bine informate, guvernul Statelor Unite va prelua un pachet de acţiuni de 60 sau 70%, şi va furniza companiei aproximativ 50 de miliarde de dolari pentru a se reorganiza.
Înaintea anunţului de astăzi privitor la viitorul companiei GM, mai mulţi analişti economici contactaţi de Europa Liberă au propus scenarii diferite, mai ales în privinţa gradului de implicare viitoare a statului în viaţa companiei.
Ralph Bryant, de la „Brookings Institute”, ne-a spus că guvernul american va avea mari probleme dacă va încerca să conducă în detaliu concernul GM, sau oricare altă companie. Pe de altă parte, ne-a spus Bryant, asupra guvernului sunt mari presiuni să facă ceva concret, să fie autoritar, aşa că e greu de prevăzut care va fi calea aleasă de echipa de la Casa Albă. Bryant, şi nu numai el, este de părere că firmele industriale dau rezultate mai bune dacă se află în mâini private. Cei care gândesc ca el nu privesc cu ochi buni relaţia strânsă a preşedintelui Obama cu sindicatele.
Economistul Kevin Hasset ne-a spus că echipa de la Casa Albă ar fi prea dependentă de sindicate. Că ar putea acorda atâtea avantaje şi drepturi muncitorilor din industria auto, încât va speria toţi investitorii potenţiali.
La Detroit, oraşul lui GM, părerile locuitorilor de rând despre ce se întâmplă cu colosul industrial sunt împărţite. Mary Kociuba se teme pentru viitorul întregului oraş, pentru că de GM depinde viaţa tuturor, direct sau indirect.
Tim Moore preferă să vadă în evenimentele curente un semn al vremurilor noi. Tim crede că nu doar în America, ci în lumea întreagă asistăm nu la recesiune, ci la o revoluţie. La trecerea de la epoca manufacturii la cea a informaţiei. Iar cine nu înţelege acest lucru, proclamă Tim, va pierde ultimul tren spre viitor.
America are puţine simboluri atât de puternice ca automobilul. Într-un discurs ţinut în primele luni ale anului, preşedintele Barack Obama încerca să definească specificul industriei de automobile din Statele Unite: „Industria de automobile, spunea preşedintele Obama, nu se poate compara cu nici o altă industrie. Este o emblemă a spiritului american, un simbol etern al succesului Americii. Industria de automobile, a mai spus preşedintele, a ajutat la crearea clasei de mijloc şi a întreţinut-o de-a lungul secolului XX.”
Din 1931 până în prezent, aminteşte corespondentul Europei Libere Andrew Tully, General Motors a fost regele şoselelor şi cel mai mare producător de automobile din cea mai mare economie a lumii. În zilele de glorie, maşinile şi camioanele GM erau printre cele mai bune şi mai căutate din lume. Compania era un deschizător de drumuri în inovaţia tehnologică şi dădea tonul în design. Un model pentru alte corporaţii.
Numai că, la fel ca alte companii din industria americană a automobilului, GM nu a înţeles la timp importanţa eficientizării carburanţilor. Deja în anii 70 a început să piardă piaţa, chiar şi în Statele Unite, în favoarea unor companii japoneze ca Toyota şi Honda. Costul ridicat al muncii, greşelile de conducere şi luptele cu sindicatele au agravat problemele. GM a început să piardă cursa calităţii. Iar anul trecut, creşterea bruscă a preţului petrolului şi primele semnale ale recesiunii globale au dat lovitura fatală. Tot mai puţini şoferi vor acum maşini mari care înghit oceane de benzină. Iar şoferul mândru de odinioară al industriei americane, GM, a scăpat controlul volanului.
Înaintea anunţului de astăzi privitor la viitorul companiei GM, mai mulţi analişti economici contactaţi de Europa Liberă au propus scenarii diferite, mai ales în privinţa gradului de implicare viitoare a statului în viaţa companiei.
Ralph Bryant, de la „Brookings Institute”, ne-a spus că guvernul american va avea mari probleme dacă va încerca să conducă în detaliu concernul GM, sau oricare altă companie. Pe de altă parte, ne-a spus Bryant, asupra guvernului sunt mari presiuni să facă ceva concret, să fie autoritar, aşa că e greu de prevăzut care va fi calea aleasă de echipa de la Casa Albă. Bryant, şi nu numai el, este de părere că firmele industriale dau rezultate mai bune dacă se află în mâini private. Cei care gândesc ca el nu privesc cu ochi buni relaţia strânsă a preşedintelui Obama cu sindicatele.
Economistul Kevin Hasset ne-a spus că echipa de la Casa Albă ar fi prea dependentă de sindicate. Că ar putea acorda atâtea avantaje şi drepturi muncitorilor din industria auto, încât va speria toţi investitorii potenţiali.
La Detroit, oraşul lui GM, părerile locuitorilor de rând despre ce se întâmplă cu colosul industrial sunt împărţite. Mary Kociuba se teme pentru viitorul întregului oraş, pentru că de GM depinde viaţa tuturor, direct sau indirect.
Tim Moore preferă să vadă în evenimentele curente un semn al vremurilor noi. Tim crede că nu doar în America, ci în lumea întreagă asistăm nu la recesiune, ci la o revoluţie. La trecerea de la epoca manufacturii la cea a informaţiei. Iar cine nu înţelege acest lucru, proclamă Tim, va pierde ultimul tren spre viitor.
America are puţine simboluri atât de puternice ca automobilul. Într-un discurs ţinut în primele luni ale anului, preşedintele Barack Obama încerca să definească specificul industriei de automobile din Statele Unite: „Industria de automobile, spunea preşedintele Obama, nu se poate compara cu nici o altă industrie. Este o emblemă a spiritului american, un simbol etern al succesului Americii. Industria de automobile, a mai spus preşedintele, a ajutat la crearea clasei de mijloc şi a întreţinut-o de-a lungul secolului XX.”
Din 1931 până în prezent, aminteşte corespondentul Europei Libere Andrew Tully, General Motors a fost regele şoselelor şi cel mai mare producător de automobile din cea mai mare economie a lumii. În zilele de glorie, maşinile şi camioanele GM erau printre cele mai bune şi mai căutate din lume. Compania era un deschizător de drumuri în inovaţia tehnologică şi dădea tonul în design. Un model pentru alte corporaţii.
Numai că, la fel ca alte companii din industria americană a automobilului, GM nu a înţeles la timp importanţa eficientizării carburanţilor. Deja în anii 70 a început să piardă piaţa, chiar şi în Statele Unite, în favoarea unor companii japoneze ca Toyota şi Honda. Costul ridicat al muncii, greşelile de conducere şi luptele cu sindicatele au agravat problemele. GM a început să piardă cursa calităţii. Iar anul trecut, creşterea bruscă a preţului petrolului şi primele semnale ale recesiunii globale au dat lovitura fatală. Tot mai puţini şoferi vor acum maşini mari care înghit oceane de benzină. Iar şoferul mândru de odinioară al industriei americane, GM, a scăpat controlul volanului.
