Atunci cînd şi-au ales numele localităţii, oamenii din satul Flămînda (comuna Goteşti, raionul Cantemir) nu aveau cum să ştie că în secolul XXI se vor afla la numai un kilometru depărtare de hotarul Uniunii Europene. Pentru că noblesse oblige, cum spune proverbul, localnicii încearcă să facă faţă. De-a lungul şoselei care leagă capitala de portul Giurgiuleşti stau aliniate zeci de case proaspăt construite, dotate cu antene parabolice. 
In contrast cu acest peisaj idilic am văd cîţiva săteni care dădeau cu sapa într-un lan. Sunt persoanele cele mai indicate să judece dacă traiul european promis de politicienii din capitală are sanse sa ajunga la Flămînda. Maria Ghenciu: „cum să trăim mai bine, dacă noi suntem aici cei mai săraci, numai cu sapa în mînă? Dacă nu erau copiii să ne întreţină din Europa, noi muream demult de foame. Vreau ca copiii noştri să se ducă în Europa, să trăiască bine ca să ne poată ajuta şi pe noi. Asta eu vreau.”
Ghenadie Burduja: „Moldova europeană e fantastică. Am văzut pînă acum ce s-a făcut şi deja lumea nu are încredere. O Moldovă europeană ar însemna un stat cu hotarele deschise, să poată circula copiii noştri”.
Maria Istrati: „deputaţii se vor zbate să intre la conducere şi să primească parale multe, iar pentru ţărani ei nu fac nimic. Îi vedem atît cît sunt cu alegerile. Au trecut alegerile, vezi vreun deputat prin sat să vină, să ne întrebe ce facem? Nici unul! Chin şi osîndă.”
Unii ţărani zic că pînă în 2007, cînd Romînia a aderat la Uniunea Europeană, ar fi trăit mult mai bine pentru că aveau acces liber de partea cealaltă a Prutului. Maria Derevenco: „acum românii trăiesc mai bine decît noi. Noi am rămas în urmă. Se ducea lumea din sat cu miere, brînză la pieţele din Galaţi şi din Popeni. Noi vrem să trăim, nu să supravieţuim.” Mătuşa Ioana: „tineretul trebuie să se ducă mai departe, poate să aibă o altă viaţă.”
Petru Șaibă și comeseni la barul din FlămîndaLa un bar din localitate cîţiva bărbaţi discuta despre partidele din capitală. Sunt curioasa sa aflu dacă vecinatatea europeană le-a schimbat in vreun modul de a vedea viata cotidiana ? Petru Şaiba: „UE e aproape dar nu ne dau voie comuniştii. Graniţa asta nu trebuia să fie din 1940. Vai de capul nostru. Dacă ne închide hotarul şi la Ucraina, noi nu avem nici o ieşire! Statul trebuie să aibă grija ţăranului, că ţara fără ţăran nu este. Iată că la români le dă ajutoare!” Moş Iachim: „cei tineri să vină la putere, să schimbăm olecuţică regula”.
Oameni din Flămînda îmi spuneau cu regeret că nu pot beneficia de programele europene de asistenţă, despre care au auzit discutîndu-se de zeci de ori fără să fi văzut şi acţiuni.
In contrast cu acest peisaj idilic am văd cîţiva săteni care dădeau cu sapa într-un lan. Sunt persoanele cele mai indicate să judece dacă traiul european promis de politicienii din capitală are sanse sa ajunga la Flămînda. Maria Ghenciu: „cum să trăim mai bine, dacă noi suntem aici cei mai săraci, numai cu sapa în mînă? Dacă nu erau copiii să ne întreţină din Europa, noi muream demult de foame. Vreau ca copiii noştri să se ducă în Europa, să trăiască bine ca să ne poată ajuta şi pe noi. Asta eu vreau.”
Ghenadie Burduja: „Moldova europeană e fantastică. Am văzut pînă acum ce s-a făcut şi deja lumea nu are încredere. O Moldovă europeană ar însemna un stat cu hotarele deschise, să poată circula copiii noştri”.
Maria Istrati: „deputaţii se vor zbate să intre la conducere şi să primească parale multe, iar pentru ţărani ei nu fac nimic. Îi vedem atît cît sunt cu alegerile. Au trecut alegerile, vezi vreun deputat prin sat să vină, să ne întrebe ce facem? Nici unul! Chin şi osîndă.”
Unii ţărani zic că pînă în 2007, cînd Romînia a aderat la Uniunea Europeană, ar fi trăit mult mai bine pentru că aveau acces liber de partea cealaltă a Prutului. Maria Derevenco: „acum românii trăiesc mai bine decît noi. Noi am rămas în urmă. Se ducea lumea din sat cu miere, brînză la pieţele din Galaţi şi din Popeni. Noi vrem să trăim, nu să supravieţuim.” Mătuşa Ioana: „tineretul trebuie să se ducă mai departe, poate să aibă o altă viaţă.”
Oameni din Flămînda îmi spuneau cu regeret că nu pot beneficia de programele europene de asistenţă, despre care au auzit discutîndu-se de zeci de ori fără să fi văzut şi acţiuni.
