Zilele trecute, pe drumul care leagă Chişinăul de satul Naslavcea din nordul extrem al Republicii Moldova putea fi întîlnit un tînăr nu cu mult trecut de treizeci de ani, împingînd o roabă galbenă în care se aflau o torbă roşie şi alta albastră, ambele de polietilenă. Pe acest tînăr îl cheamă Ghenadie Popescu şi este artist contemporan, iar în Naslavcea nu mergea la cineva anume, nu avea o treabă concretă, ci pur şi simplu mergea acolo pentru a împinge o roabă goală. Cu aceeaşi roabă galbenă, în viitorul apropiat, Ghenadie Popescu intenţionează să se pornească pe jos din Moscova spre Chişinău şi, iarăşi, neumplînd-o cu nimic.
Întrucît, se ştie prea bine, roaba este utilizată mai ales în construcţii pentru a transporta nisip, pietriş sau mortar, adică pentru a căra material greu, ceea ce făcea Ghenadie friza caraghiosul, căci el a împins mai bine de două sute şi ceva de kilometri, timp de cîteva zile, pe o arşiţă sufocantă, o roabă în care nu era absolut nimic.
Fireşte că este normal să ne întrebăm dar care este sensul gestului său? Da, e clar că e vorba de o acţiune artistică ce trebuie altfel interpretată decît acţiunile obişnuite, dar, totuşi, care e semnificaţia ei? În primul rînd, faptul că artistul nu a dus nimic cu roaba de la Chişinău la Naslavcea accentuează gratuitatea gestului său iar o dată cu aceasta şi conţinutul lui parodic, Ghenadie ironizînd materialismul excesiv, robotizarea şi alienarea omului contemporan.
Aceasta pe de o parte, iar pe de altă parte, acţiunea sa mai are şi un caracter social, artistul vrînd să atragă atenţia asupra fenomenului migraţiei, cînd în satele moldoveneşti majoritari au devenit bătrînii şi copiii, iar generaţia de mijloc lucrează cu roaba în alte ţări.
Anume acesta este şi conţinutul unei alte lucrări de-ale sale care se cheamă 30 de pungi pe care are de gînd s-o facă la Paris în lunile septembrie şi octombrie ale acestui an, în cadrul reşedinţei pe care i-a oferit-o Institutul Cultural Român. În Paris, Ghenadie Popescu vrea să caute generaţia de mijloc care a plecat din satele şi oraşele moldoveneşti. Pentru a o găsi, a luat cu el 30 de pungi negre pe care sînt imprimate calendare şi denumirea capitalei Republicii Moldova.
Ei bine, din aceste pungi îşi va fabrica un costum - panatoloni, maieu, sacou - cu care va ieşi în Paris vreme de treizeci de zile sperînd să dea de urmele moldovenilor plecaţi de acasă.
Întrucît, se ştie prea bine, roaba este utilizată mai ales în construcţii pentru a transporta nisip, pietriş sau mortar, adică pentru a căra material greu, ceea ce făcea Ghenadie friza caraghiosul, căci el a împins mai bine de două sute şi ceva de kilometri, timp de cîteva zile, pe o arşiţă sufocantă, o roabă în care nu era absolut nimic.
Fireşte că este normal să ne întrebăm dar care este sensul gestului său? Da, e clar că e vorba de o acţiune artistică ce trebuie altfel interpretată decît acţiunile obişnuite, dar, totuşi, care e semnificaţia ei? În primul rînd, faptul că artistul nu a dus nimic cu roaba de la Chişinău la Naslavcea accentuează gratuitatea gestului său iar o dată cu aceasta şi conţinutul lui parodic, Ghenadie ironizînd materialismul excesiv, robotizarea şi alienarea omului contemporan.
Aceasta pe de o parte, iar pe de altă parte, acţiunea sa mai are şi un caracter social, artistul vrînd să atragă atenţia asupra fenomenului migraţiei, cînd în satele moldoveneşti majoritari au devenit bătrînii şi copiii, iar generaţia de mijloc lucrează cu roaba în alte ţări.
Anume acesta este şi conţinutul unei alte lucrări de-ale sale care se cheamă 30 de pungi pe care are de gînd s-o facă la Paris în lunile septembrie şi octombrie ale acestui an, în cadrul reşedinţei pe care i-a oferit-o Institutul Cultural Român. În Paris, Ghenadie Popescu vrea să caute generaţia de mijloc care a plecat din satele şi oraşele moldoveneşti. Pentru a o găsi, a luat cu el 30 de pungi negre pe care sînt imprimate calendare şi denumirea capitalei Republicii Moldova.
Ei bine, din aceste pungi îşi va fabrica un costum - panatoloni, maieu, sacou - cu care va ieşi în Paris vreme de treizeci de zile sperînd să dea de urmele moldovenilor plecaţi de acasă.
