Moldova poate fi pusă pe roate

După ce partidele necomuniste s-au aliat pentru integrarea europeană a R. Moldova, cei mai mulţi locuitori din orăşelul Biruinţa, cu care reuşesc să stau de vorbă, se arată încrezători că peste patru ani vor trăi cît de cît europeneşte.

Mihail Melnic e muncitor la o fabrică din Bălţi. L-am întîlnit la marginea şoselei unde vindea pepeni roşii cultivaţi de pe hectarul de teren ce-i aparţine: “sîntem tulburaţi din toate părţile. Nu este ordonată viaţa noastră ca să avem, bunăoară acces la servicii medicale de calitate. După cum muncim, ar trebui să trăim foarte bine, dar aşa umblăm cu traista dintr-o parte în alta. Moldova se poate de pus pe roate. Moldoveanul unde se duce are piedici. Chiar cu munca asta a mea, nu pot trece liber nicio graniţă. Conducerea nu a fost cum trebuie. Lasă tinerii să ne conducă că sunt mai deştepţi decît bătrînii.”

În stradă întîlnesc o femeie însoţită de trei copii, vorbitoare de limbă rusă. Îmi spune că a rămas văduvă cu un an în urmă. De atunci, povesteşte ea, a bătut pragurile instituţiilor de stat după ajutoare, însă fără succes: ”nimeni nu m-a ajutat. La primărie mi-a cerut să nu fac gălăgie, deşi am telefonat o singură dată ca să întreb dacă mi se cuvine ajutor.” Interlocutoarea zice că ar opta pentru integrarea europeană numai ca să avem funcţionari responsabili şi instituţii publice transparente.

Construit în perioada sovietică, orăşelul Biruinţa a fost conceput ca o zonă industrializată în nordul Moldovei: cu o grandioasă fabrică de zahăr, cu un imens parc de agrement şi cu aeroportul militar Mărculeşti în preajmă. Însă după ce întreprinderea din localitate s-a închis, jumătate din locuitori au părăsit Biruinţa în căutarea unui loc de muncă. Andrei povesteşte că de zece ani îşi cîştigă existenţa în Rusia, unde lucreaza pe şantiere de construcţii. El percepe integrarea europeană ca pe o mană cerească … cu locuri de muncă bine plătite: ”d'apoi dacă nu avem aici locuri de muncă, la ce să stăm. Aşi rămîne dacă am avea măcar un salariu de între 3-4 mii de lei, căci în Rusia primesc lunar cite 1300 de dolari.”

Întreb de alţi locuitori cum inteleg ei integrarea europeană: ”Suntem departe de Europa. Nu ajungem cu merele şi castraveţii în UE, că nu sunt de calitate. Ar trebui sa ne cream singuri conditii de trai, sa nu asteptam para malaiatza. Vin foarte mulţi bani în Moldova, de la ruşi, europeni, chinezi şi ne întrebăm unde sunt banii. Şi acum mergem pe drumurile făcute de sovietici. Trebui să ne gîndim cum să scoatem ţara din nevoi, căci nimeni nu va veni să ne pună în buzunar. Noi am vrea să ne împăcăm bine cu Europa, SUA şi Rusia. Prin integrare europeana inteleg ca preturile ar trebui sa fie la nivelul salariilor. Acum insa avem preturi europene, dar salariile celor mai saraci locuitori din Europa.”

O pensionară care trece pe alături dă a lehamite din mînă afirmînd că nu va ajunge să trăiască vreodată în Europa, iar cîţiva tineri încearcă să o convingă că şi oamenii simpli ar putea pune umărul la integrarea Moldovei în Uniunea Europeană dacă s-ar debarasa de nostalgia pentru vremurile trecute.