In urma cu 10 ani, pe 9 august, presedintele de atunci al Federatiei Ruse, Boris Yeltin il propunea ca premier pe necunoscutul fost ofiter KGB Vladimir Putin pentru functia de premier. Era al 5-lea premier pe care Yeltin il numea in numai 18 luni. Serghei Stepasin tocmai isi semnase demisia si declara: "In aceasta dimineata am fost la presedinte si el a semnat decretul de demitere. Mi-a multumit si m-a concediat. L-a numit ca premier interimar pe Vladimir Vladimirovici Putin, Secretarul Consiliului de Securitate si director al Serviciului Special de Securitate, FSB. Este un om decent si onorabil. Ii doresc noroc. Este ceea ce ii trebuie. Pe toate celelalte le are".
In cei 10 ani care au trecut de la aceasta declaratie, Putin a fost premier si apoi presedinte si din nou premier si, scrie analistul postului nostru de radio Rob Coarlson, timidul Putin s-a transformat in imaginea unui lider ce pare de neinfrint si care pozeaza cu dezinvoltura ca simbol al puterii regasite a tarii sale.
In 1999, Putin a fost votat de Duma cu o majoritate firava– doar 6 voturi peste cite ar fi fost necesare: 84 de deputati au votat impotriva si 88 s-au abtinut… Un scor ce pare de neimaginat astazi in Duma de la Moscova.
Putin a luat puterea intr-un moment dificil: datoria externa era uriasa, economia la pamint si un grup de rebeli ceceni tocmai lansaserao incursiune violenta in Dagestanul invecinat. La o luna de la confirmare, pe 26 septembrie, explozia unui bloc la Volgodonsk incheia un sir de atentate care facusera aproape 300 de victime.
Guvernul a dat vina pe separatistii ceceni. Criticii Kremlinului sustin ca ar fi fost o provocare pusa la cale de serviciile secrete pentru a justifica al doilea razboi impotriva cecenilor. Pe 1 octombrie, trupele rusesti intrau din nou in Cecenia, la numai 3 ani de cind parasisera republica nord caucaziana. Opinia publica si multi reprezentanti ai elitei politice de la Moscova au sustinut atunci acest razboi si acest guvern. Premierul a cistigat prestigiu, putere si si-a construit imaginea de lider atotputernic. Edward Lucas, de la Economist, era, la data aceea, corespondentul publicatiei la Moscova: “Era nevoie urgenta de o schimbare, de un nou inceput si cred ca Putin si-a construit imaginea pe aceasta. Era sobru, zelos si in mod evident, competent”.
Sprijinitorii lui Putin spun ca la data la care a preluat puterea , Rusia era in pragul disolutiei si la cheremul celor doi oligarhi- Boris Berezovsky si Vladimir Gusinsky. Criticii actuali ai Kremlinului spun ca Putin a mostenit o tara care incepuse sa aiba o baza democratica si ca succesele economice urmatoare s-au datorat tocmai acestui fundament de democratie.
Analistul politic Dmitry Oreskin: “Urmind modul in care intelegea el binele poporului, asa acum l-a invatat in scolile KGB-ului, si datorita cresterii preturilor la petrol, Putin a inceput sa construiasca un sistem politic izolat, incapabil sa faca fata provocarilor prezentului. Se poate spune ca a mostenit o tara cu un inceput de democratie si de dezvoltare economica si a redus-o la situatia unei tari din America Latina fara perspective de viitor”.
In anii in care a fost presedinte, Vladimir Putin si-a consolidat puterea, a desfiintat independenta Parlamentului si a autoritatilor locale. A concentrat puterea in miinile sale si ale unui cerc restrins. A cumparat presa si a aservit-o intereselor partidului sau. A acuzat organizatiile societatii civile de spionaj si si-a creat propriile structuri paralele pseudo-non guvernamentale.
“Cred ca intrebarea pe care o voi avea intotdeauna este cum ar fi aratat Putin daca preturile petrolului erau cele din perioada lui Yeltin, sau cum ar fi fost Rusia sub Boris Yeltin daca preturile la petrol erau cele din epoca Putin”, continua sa se intrebe Eduard Lukas de la The Economist.
Dar cum se explica popularitatea liderului de la Kremlin, care se situeaza, constant intre 60 si 70 de procente ? Boris Dubin, de la Centrul de cercertare sociologica Levada spune ca majoritatea rusilor nu vad nici o alta solutie in afara de Putin: “In mare masura, autoritatea lui Putin, dorinta de a-l sustine si urma, se datoreaza faptului ca nu ar mai exista nici o alta solutie. Propaganda Kremlinului si mass media au intarit o astfel de imagine”.
Pentru analistul politic Oreskin, popularitatea lui Putin se bazeaza pe disperare: “Popularitatea lui Putin se bazeaza pe disperare, pentru ca nu e nimic in ce sa crezi. Noi nu credem nici in puterea institutiilor, nici in cea a tribunalelor. Nu avem incredere in alegeri, asa incit singurul lucru in care se mai pot aduna toate sperantele noastre este imaginea lui Vladimir Vladimirovici Putin”.
In cei 10 ani care au trecut de la aceasta declaratie, Putin a fost premier si apoi presedinte si din nou premier si, scrie analistul postului nostru de radio Rob Coarlson, timidul Putin s-a transformat in imaginea unui lider ce pare de neinfrint si care pozeaza cu dezinvoltura ca simbol al puterii regasite a tarii sale.
In 1999, Putin a fost votat de Duma cu o majoritate firava– doar 6 voturi peste cite ar fi fost necesare: 84 de deputati au votat impotriva si 88 s-au abtinut… Un scor ce pare de neimaginat astazi in Duma de la Moscova.
Putin a luat puterea intr-un moment dificil: datoria externa era uriasa, economia la pamint si un grup de rebeli ceceni tocmai lansaserao incursiune violenta in Dagestanul invecinat. La o luna de la confirmare, pe 26 septembrie, explozia unui bloc la Volgodonsk incheia un sir de atentate care facusera aproape 300 de victime.
Guvernul a dat vina pe separatistii ceceni. Criticii Kremlinului sustin ca ar fi fost o provocare pusa la cale de serviciile secrete pentru a justifica al doilea razboi impotriva cecenilor. Pe 1 octombrie, trupele rusesti intrau din nou in Cecenia, la numai 3 ani de cind parasisera republica nord caucaziana. Opinia publica si multi reprezentanti ai elitei politice de la Moscova au sustinut atunci acest razboi si acest guvern. Premierul a cistigat prestigiu, putere si si-a construit imaginea de lider atotputernic. Edward Lucas, de la Economist, era, la data aceea, corespondentul publicatiei la Moscova: “Era nevoie urgenta de o schimbare, de un nou inceput si cred ca Putin si-a construit imaginea pe aceasta. Era sobru, zelos si in mod evident, competent”.
Sprijinitorii lui Putin spun ca la data la care a preluat puterea , Rusia era in pragul disolutiei si la cheremul celor doi oligarhi- Boris Berezovsky si Vladimir Gusinsky. Criticii actuali ai Kremlinului spun ca Putin a mostenit o tara care incepuse sa aiba o baza democratica si ca succesele economice urmatoare s-au datorat tocmai acestui fundament de democratie.
Analistul politic Dmitry Oreskin: “Urmind modul in care intelegea el binele poporului, asa acum l-a invatat in scolile KGB-ului, si datorita cresterii preturilor la petrol, Putin a inceput sa construiasca un sistem politic izolat, incapabil sa faca fata provocarilor prezentului. Se poate spune ca a mostenit o tara cu un inceput de democratie si de dezvoltare economica si a redus-o la situatia unei tari din America Latina fara perspective de viitor”.
In anii in care a fost presedinte, Vladimir Putin si-a consolidat puterea, a desfiintat independenta Parlamentului si a autoritatilor locale. A concentrat puterea in miinile sale si ale unui cerc restrins. A cumparat presa si a aservit-o intereselor partidului sau. A acuzat organizatiile societatii civile de spionaj si si-a creat propriile structuri paralele pseudo-non guvernamentale.
“Cred ca intrebarea pe care o voi avea intotdeauna este cum ar fi aratat Putin daca preturile petrolului erau cele din perioada lui Yeltin, sau cum ar fi fost Rusia sub Boris Yeltin daca preturile la petrol erau cele din epoca Putin”, continua sa se intrebe Eduard Lukas de la The Economist.
Dar cum se explica popularitatea liderului de la Kremlin, care se situeaza, constant intre 60 si 70 de procente ? Boris Dubin, de la Centrul de cercertare sociologica Levada spune ca majoritatea rusilor nu vad nici o alta solutie in afara de Putin: “In mare masura, autoritatea lui Putin, dorinta de a-l sustine si urma, se datoreaza faptului ca nu ar mai exista nici o alta solutie. Propaganda Kremlinului si mass media au intarit o astfel de imagine”.
Pentru analistul politic Oreskin, popularitatea lui Putin se bazeaza pe disperare: “Popularitatea lui Putin se bazeaza pe disperare, pentru ca nu e nimic in ce sa crezi. Noi nu credem nici in puterea institutiilor, nici in cea a tribunalelor. Nu avem incredere in alegeri, asa incit singurul lucru in care se mai pot aduna toate sperantele noastre este imaginea lui Vladimir Vladimirovici Putin”.
