Satenii cred ca partidele luptă pentru fotolii, iar oamenii suferă. Locuri de muncă, si un trai decent intr-o Moldovă europeană, este ceea ce-si doresc locuitorii din Vulcanesti, o localitate de la sudul tarii, unde a ajuns cu microfonul corespondenta Europei Libere, Elena Moldoveanu.
„Sunt o bunicuţă internaţionalistă. Eu – ucraineancă, ginerele găgăuz, nora moldoveancă. Nepoţica învaţă la un liceu român din Vulcăneşti şi ne înţelegem perfect. La fel ar trebui să se înţeleagă şi partidele, să lase deoparte interesele şi să ne ofere o viaţă mai bună. Ce nu pot împărţi? Partidele sunt atît de departe de nevoile noastre!”
Acest verdict apartine unei pensionare din Vulcăneşti pe care am intilnit-o în pragul unui magazin alimentar de unde ieşise cu o sacoşă mai mult deşartă. Femeia mergea în vizită la nepoţi şi era supărată că nu are bani de prea multe merinde. Văzîndu-mă cu microfonul, a insistat să le transimt deputaţilor să mărească pensiile, aşa cum ar fi promis înaintea alegerilor. Despre pensii si salarii mi-au vorbit practic toti vulcăneştenii: ”partidele luptă pentru fotolii, iar oamenii suferă. Să ne ofere locuri de muncă, ca să avem din ce trăi.”
În faţa unui panou din centrul oraşului, pe care au ramas lipite afişe electorale, o intilnesc pe Irina, o tînără mămică. Pe ea o preocupa corupţia din grădniţă şi şcoală: ”înaintea alegerilor vroiau să închidă grădiniţa. Ziceau că nu mai au suficienţi bani pentru alimentare. Storc din părinţi bani pentru salarii, pentru hrană şi oricum nu ajunge. Cred că viitorii guvernanţi ar trebui să urmărească cum şi unde se cheltuie bugetul public.”
Şi Vladimir Ceban, un vulcăneştean cu cetăţenie bulgară, crede că noua putere trebuie sa stea cu ochii pe banii publici. El munceşte la Paris, la şantiere de construcţii. Vladimir spune ca vrea să revină definitiv acasă, numai că ar vrea să trăiască într-o Moldovă europeană, una care sa fie aşa cum au descris-o mai toţi concurenţii electorali înainte de scrutin: ”mi-ar conveni să fie aplicată platforma electorală a lui Marian Lupu. Dacă asta va fi posibil, atunci ar merita să-i înălţăm monument, că ne-a scos din sărăcie şi ne-a dus în Uniunea Europeană. Dar ar trebui să fim buni prieteni şi cu Rusia.”
Un şofer de taxi se oferă să ne arate oraşul ca să ne convingem că schimbările se lasă încă aşteptate la Vulcăneşti. Bărbatul zice că turiştii străini nu ar avea ce să vadă aici, decît un hotel proaspăt renovat: ”ar trebui să trăim în sînul Uniunii Europene. Măcar să încercăm să ne mişcăm încolo. Cu ruşii am fost împreună, am văzut ce au făcut pentru noi. Acum cel mai tare mă frămîntă viitorul lui Vladimir Voronin. Sper că deputaţii îl vor da jos de la putere. Îi ajunge cît ne-a condus, doar nu va rămîne la al treilea mandat? Vrem să trăim fără comunişti, vrem ceva nou.”
„Sunt o bunicuţă internaţionalistă. Eu – ucraineancă, ginerele găgăuz, nora moldoveancă. Nepoţica învaţă la un liceu român din Vulcăneşti şi ne înţelegem perfect. La fel ar trebui să se înţeleagă şi partidele, să lase deoparte interesele şi să ne ofere o viaţă mai bună. Ce nu pot împărţi? Partidele sunt atît de departe de nevoile noastre!”
Acest verdict apartine unei pensionare din Vulcăneşti pe care am intilnit-o în pragul unui magazin alimentar de unde ieşise cu o sacoşă mai mult deşartă. Femeia mergea în vizită la nepoţi şi era supărată că nu are bani de prea multe merinde. Văzîndu-mă cu microfonul, a insistat să le transimt deputaţilor să mărească pensiile, aşa cum ar fi promis înaintea alegerilor. Despre pensii si salarii mi-au vorbit practic toti vulcăneştenii: ”partidele luptă pentru fotolii, iar oamenii suferă. Să ne ofere locuri de muncă, ca să avem din ce trăi.”
În faţa unui panou din centrul oraşului, pe care au ramas lipite afişe electorale, o intilnesc pe Irina, o tînără mămică. Pe ea o preocupa corupţia din grădniţă şi şcoală: ”înaintea alegerilor vroiau să închidă grădiniţa. Ziceau că nu mai au suficienţi bani pentru alimentare. Storc din părinţi bani pentru salarii, pentru hrană şi oricum nu ajunge. Cred că viitorii guvernanţi ar trebui să urmărească cum şi unde se cheltuie bugetul public.”
Şi Vladimir Ceban, un vulcăneştean cu cetăţenie bulgară, crede că noua putere trebuie sa stea cu ochii pe banii publici. El munceşte la Paris, la şantiere de construcţii. Vladimir spune ca vrea să revină definitiv acasă, numai că ar vrea să trăiască într-o Moldovă europeană, una care sa fie aşa cum au descris-o mai toţi concurenţii electorali înainte de scrutin: ”mi-ar conveni să fie aplicată platforma electorală a lui Marian Lupu. Dacă asta va fi posibil, atunci ar merita să-i înălţăm monument, că ne-a scos din sărăcie şi ne-a dus în Uniunea Europeană. Dar ar trebui să fim buni prieteni şi cu Rusia.”
Un şofer de taxi se oferă să ne arate oraşul ca să ne convingem că schimbările se lasă încă aşteptate la Vulcăneşti. Bărbatul zice că turiştii străini nu ar avea ce să vadă aici, decît un hotel proaspăt renovat: ”ar trebui să trăim în sînul Uniunii Europene. Măcar să încercăm să ne mişcăm încolo. Cu ruşii am fost împreună, am văzut ce au făcut pentru noi. Acum cel mai tare mă frămîntă viitorul lui Vladimir Voronin. Sper că deputaţii îl vor da jos de la putere. Îi ajunge cît ne-a condus, doar nu va rămîne la al treilea mandat? Vrem să trăim fără comunişti, vrem ceva nou.”