Pentru că nu degeaba sunt puteri în stat, guvernul şi parlamentul îşi arată forţele, ba chiar s-au încăierat în toată regula săptămâna aceasta. A funcţionat o regulă care domneşte şi în războaiele de cartier-nu există nicio regulă. Comisia care ar fi trebuit să analizeze cheltuielile dubioase ale ministerului turismului s-a reunit la sfârşitul săptămânii trecute pentru a stabili planul de atac. Discuţia dintre cei cinci parlamentari a fost înregistrată şi seamănă cu planificarea unei crime perfecte. Transcrierea şi înregistrarea audio au ajuns pe paginile de net ale ziarelor şi publicaţiilor online, declanşând războiul total instituţional.
Manipularea prin presă, armă cu care unii membri ai comisiei voiau s-o sape pe ministrul turismului, s-a întors împotriva lor, că nu degeaba se spune că fiecare-şi sapă groapa cu gura. Iar întrebările, cu totul legitime, referitoare la sursa înregistrării audio par acum meschine şi inutile, chiar dacă ascund suspiciunea că serviciile secrete au pus umărul la discreditarea puterii legislative, satanizând legislativul în beneficiul guvernului şi, implicit, al preşedinţiei. Se pare că ne-am obişnuit cu toţii ca mâna invizibilă a serviciilor secrete să arunce zaruri în viaţa publică. După ce s-a victimizat la televizor, ministrul turismului a sosit într-un suflet la parlament, învăpăiată ca o Walkyrie, a citit declaraţia de război, le-a spus câteva vorbe de la obraz şi a plecat, refuzând să răspundă întrebărilor comisiei. Şi pentru că atunci când doi se ceartă al treilea se alege cu capul spart, justiţia a fost sufocată peste noapte de plângeri penale din toate părţile.
Parchetul trebuie să-i cerceteze, conform plângerilor Elenei Udrea, pe membrii comisiei pentru abuz în serviciu contra interesului public şi pe unii jurnalişti că ar fi şantajat-o să le finanţeze proiectele. Însă nici parlamentarii nu s-au lăsat şi au chemat-o la tribunal pentru că nu s-a supus solicitării comisiei, a refuzat să trimită documente şi le-a interzis angajaţilor să participe la lucrări. Se pare că s-a ajuns la remiză, deşi problema este simplă - Elena Udrea, înalt funcţionar al statului, refuză să dea socoteală conform legilor, pentru modul în care a cheltuit bugetul. De altfel, i-a sfidat pe politicieni încă dinaintea publicării discuţiilor din cadrul comisiei, pozând în victimă pe tranşeele politicii, după modelul mult-experimentat de mentorul ei, preşedintele Băsescu.
Indiferent câte vorbe am risipi pe aceste incidente care sunt, mai degrabă, lupte pentru prima pagină, în spatele lor trec tăcute altele, mai importante şi mai de impact. De pildă, guvernul a decis că amâne aplicarea legii salarizării unice pentru începutul anului 2011, spunând că salariile rămân neschimbate până atunci. A decis, însă, şi ca medicii să stea opt ore la spital, cum stau şi alte categorii profesionale, conţopiştii de prin ministere şi pe la ghişee. Rămâne să le ceară acelaşi lucru şi profesorilor, că tot sunt plătiţi ca nişte muncitori necalificaţi. Tot înecată în pâcla gazelor de luptă se află şi negocierea pe marginea prea multelor proiecte de reformă în educaţie. O singură certitudine: anul şcolar va începe curând. Cum şi, mai ales, de ce? nu mai ştie nimeni.
Manipularea prin presă, armă cu care unii membri ai comisiei voiau s-o sape pe ministrul turismului, s-a întors împotriva lor, că nu degeaba se spune că fiecare-şi sapă groapa cu gura. Iar întrebările, cu totul legitime, referitoare la sursa înregistrării audio par acum meschine şi inutile, chiar dacă ascund suspiciunea că serviciile secrete au pus umărul la discreditarea puterii legislative, satanizând legislativul în beneficiul guvernului şi, implicit, al preşedinţiei. Se pare că ne-am obişnuit cu toţii ca mâna invizibilă a serviciilor secrete să arunce zaruri în viaţa publică. După ce s-a victimizat la televizor, ministrul turismului a sosit într-un suflet la parlament, învăpăiată ca o Walkyrie, a citit declaraţia de război, le-a spus câteva vorbe de la obraz şi a plecat, refuzând să răspundă întrebărilor comisiei. Şi pentru că atunci când doi se ceartă al treilea se alege cu capul spart, justiţia a fost sufocată peste noapte de plângeri penale din toate părţile.
Parchetul trebuie să-i cerceteze, conform plângerilor Elenei Udrea, pe membrii comisiei pentru abuz în serviciu contra interesului public şi pe unii jurnalişti că ar fi şantajat-o să le finanţeze proiectele. Însă nici parlamentarii nu s-au lăsat şi au chemat-o la tribunal pentru că nu s-a supus solicitării comisiei, a refuzat să trimită documente şi le-a interzis angajaţilor să participe la lucrări. Se pare că s-a ajuns la remiză, deşi problema este simplă - Elena Udrea, înalt funcţionar al statului, refuză să dea socoteală conform legilor, pentru modul în care a cheltuit bugetul. De altfel, i-a sfidat pe politicieni încă dinaintea publicării discuţiilor din cadrul comisiei, pozând în victimă pe tranşeele politicii, după modelul mult-experimentat de mentorul ei, preşedintele Băsescu.
Indiferent câte vorbe am risipi pe aceste incidente care sunt, mai degrabă, lupte pentru prima pagină, în spatele lor trec tăcute altele, mai importante şi mai de impact. De pildă, guvernul a decis că amâne aplicarea legii salarizării unice pentru începutul anului 2011, spunând că salariile rămân neschimbate până atunci. A decis, însă, şi ca medicii să stea opt ore la spital, cum stau şi alte categorii profesionale, conţopiştii de prin ministere şi pe la ghişee. Rămâne să le ceară acelaşi lucru şi profesorilor, că tot sunt plătiţi ca nişte muncitori necalificaţi. Tot înecată în pâcla gazelor de luptă se află şi negocierea pe marginea prea multelor proiecte de reformă în educaţie. O singură certitudine: anul şcolar va începe curând. Cum şi, mai ales, de ce? nu mai ştie nimeni.
