Afganistanul – tara in care mari puteri si imperii nu au reusit sa razbeasca in campanii militare, poate deveni pentru Barack Obama ceea ce Vietnamul a fost pentru presedintele Lyndon Johnson, in anii 60? – Corespondentului Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.
Autorii unui articol aparut in New York Times sustin ca analogia cu Johnson - un presedinte care a incercat sa modifice substantial politica interna, purtind si pierzind, in acelasi timp, un razboi preocupa Casa Alba. In America anului 2009, saptamina trecuta au coexistat dezbaterea cu privire la reformarea sistemului de ingrijire a sanatatii, cu alegerile din Afganistan.
In timpul lui Johnson, reforma cunoscuta sub denumirea de Marea Societate – vizind eliminarea saraciei si rasismului – impartea atentia publica cu razboiul din Vietnam. Expertii spun ca Obama nu trebuie sa lase Afganistanul sa afecteze celelalte obiective ale agendei sale politice, asa cum s-a intimplat cu Johnson.
Fireste ca razboiul din Afganistan nu este identic cu cel din Vietnam. In perioada de virf Statele Unite au avut in Vietnam 500 de mii de militari, fata de numai 68 de mii – acum. Ambii presedinti au prezentat razboaiele respective drept o necesitate - Johnson, in lupta impotriva comunismului -, Obama— in confruntarea cu terorismul. Dar sondajele de opinia arata ca acum mai putin de jumatate dintre americani sint de aceasi parere cu presedintele Obama, iar 57% cred ca razboiul nu merge bine.
Si sentimentul public are un ecou politic: din ce in ce mai multi democrati de stinga doresc abandonarea razboiului, iar opinii care pun in discutie angajamentul American se inmultesc si in presa. Richard Haas, fosta oficialitate din administratia Bush considera de exemplu ca exista alternative eficace la masarea de trupe: avioane fara pilot, mai mult ajutor pentru Afganistan si pregatirea fortelor de securitate interne. Fostul sau sef, George W. Bush si-a vazut agenda interna compromisa de razboiul din Irak, la fel cum Lyndon Johnson nu a putut duce Marea Societate pina la capat din cauza Vietnamului, ori Obama intelege asta. Expertii, insusi trimisul special American, Richard Holbrook nu se pronunta inca cu privire la eficacitatea strategiei americane.
Ca si in cazul Vietnamului de Sud, administratia afgana, indiferent de cine este declarat castigator in alegerile prezidentiale, este corupta si lipsita de credibilitate. “Este un loc in care nici o optiune nu este buna” – a spus colonelul Douglas Ollivant, fosta oficialitate de la Consiliul pentru Securitate Nationala, continuind, “mentinerea strategiei este un proiect pe zece ani si nu stiu daca avem capitalul politic si financiar sa facem asa ceva. Dar o retragere s-ar putea dovedi si mai costisitoare”.
Autorii unui articol aparut in New York Times sustin ca analogia cu Johnson - un presedinte care a incercat sa modifice substantial politica interna, purtind si pierzind, in acelasi timp, un razboi preocupa Casa Alba. In America anului 2009, saptamina trecuta au coexistat dezbaterea cu privire la reformarea sistemului de ingrijire a sanatatii, cu alegerile din Afganistan.
In timpul lui Johnson, reforma cunoscuta sub denumirea de Marea Societate – vizind eliminarea saraciei si rasismului – impartea atentia publica cu razboiul din Vietnam. Expertii spun ca Obama nu trebuie sa lase Afganistanul sa afecteze celelalte obiective ale agendei sale politice, asa cum s-a intimplat cu Johnson.
Fireste ca razboiul din Afganistan nu este identic cu cel din Vietnam. In perioada de virf Statele Unite au avut in Vietnam 500 de mii de militari, fata de numai 68 de mii – acum. Ambii presedinti au prezentat razboaiele respective drept o necesitate - Johnson, in lupta impotriva comunismului -, Obama— in confruntarea cu terorismul. Dar sondajele de opinia arata ca acum mai putin de jumatate dintre americani sint de aceasi parere cu presedintele Obama, iar 57% cred ca razboiul nu merge bine.
Si sentimentul public are un ecou politic: din ce in ce mai multi democrati de stinga doresc abandonarea razboiului, iar opinii care pun in discutie angajamentul American se inmultesc si in presa. Richard Haas, fosta oficialitate din administratia Bush considera de exemplu ca exista alternative eficace la masarea de trupe: avioane fara pilot, mai mult ajutor pentru Afganistan si pregatirea fortelor de securitate interne. Fostul sau sef, George W. Bush si-a vazut agenda interna compromisa de razboiul din Irak, la fel cum Lyndon Johnson nu a putut duce Marea Societate pina la capat din cauza Vietnamului, ori Obama intelege asta. Expertii, insusi trimisul special American, Richard Holbrook nu se pronunta inca cu privire la eficacitatea strategiei americane.
Ca si in cazul Vietnamului de Sud, administratia afgana, indiferent de cine este declarat castigator in alegerile prezidentiale, este corupta si lipsita de credibilitate. “Este un loc in care nici o optiune nu este buna” – a spus colonelul Douglas Ollivant, fosta oficialitate de la Consiliul pentru Securitate Nationala, continuind, “mentinerea strategiei este un proiect pe zece ani si nu stiu daca avem capitalul politic si financiar sa facem asa ceva. Dar o retragere s-ar putea dovedi si mai costisitoare”.
