Un recent comunicat al Preşedinţiei ne informează că o SRL a prejudiciat bugetul de stat, în perioada 2005-2008, cu 3,5 milioane lei! Faptul revoltător a fost posibil din cauză că “controalele fiscale au avut un rezultat inadecvat, au purtat un caracter superficial, au evitat intenţionat demascarea deficienţelor financiare comise de către SRL-ul sus-menţionat”. În consecinţă şeful statului a cerut pedepsirea colaboratorilor Inspectoratului Fiscal care au verificat activitatea agentului economic cu musca pe căciulă.
Într-adevăr, aceştia merită să fie sancţionaţi dacă nu au observat că un oarecare agent economic prejudiciază statul de milioane de lei. E vorba de o sumă uriaşă şi e de-a dreptul ciudat că fiscul nu remarcă o asemenea ilegalitate. Şi mai inexplicabilă şi dubioasă devine neglijenţa fiscului dacă ne gîndim că acesta are de multă vreme reputaţia unei instituţii intransigente şi vigilente, care adună cu rîvnă fiecare bănuţ ce i se cuvine statului. Îmi amintesc că un coleg de-al meu a fost somat de fisc să plătească 29 lei – o rămăşiţă veche a impozitului pe venit. Eu însumi am plătit mereu toate impozitele pînă la ultimul bănuţ şi de fiecare dată eram sfătuit de inspectori să fiu conştiincios. Şi sînt aşa mereu, ca şi multe alte persoane fizice. E ciudat însă că fiscul observă o datorie de 29 de lei, pe cînd una de 3,5 milioane lei nu e luată în seamă.
În altă ordine de idei, ar trebui spus că Moldova e deocamdată cea mai săracă ţară din Europa, că salariile inspectorilor fiscali sînt mici, că există o economie subterană măricică aici… Nu e exclus, prin urmare, să mai existe vreun SRL pus pe amăgeală şi neobservat de ochiul vigilent al fiscului autohton.
Asemenea întîmplări te pot pune pe gînduri. Bunăoară, îţi poate trece prin cap gîndul năstruşnic că de vină nu e numai fiscul. Zic asta pentru că în alte ţări se constata uneori că eficacitatea fiscului era selectivă şi influenţată de putere. Nu e însă cazul Republicii Moldova, fireşte...
Într-adevăr, aceştia merită să fie sancţionaţi dacă nu au observat că un oarecare agent economic prejudiciază statul de milioane de lei. E vorba de o sumă uriaşă şi e de-a dreptul ciudat că fiscul nu remarcă o asemenea ilegalitate. Şi mai inexplicabilă şi dubioasă devine neglijenţa fiscului dacă ne gîndim că acesta are de multă vreme reputaţia unei instituţii intransigente şi vigilente, care adună cu rîvnă fiecare bănuţ ce i se cuvine statului. Îmi amintesc că un coleg de-al meu a fost somat de fisc să plătească 29 lei – o rămăşiţă veche a impozitului pe venit. Eu însumi am plătit mereu toate impozitele pînă la ultimul bănuţ şi de fiecare dată eram sfătuit de inspectori să fiu conştiincios. Şi sînt aşa mereu, ca şi multe alte persoane fizice. E ciudat însă că fiscul observă o datorie de 29 de lei, pe cînd una de 3,5 milioane lei nu e luată în seamă.
În altă ordine de idei, ar trebui spus că Moldova e deocamdată cea mai săracă ţară din Europa, că salariile inspectorilor fiscali sînt mici, că există o economie subterană măricică aici… Nu e exclus, prin urmare, să mai existe vreun SRL pus pe amăgeală şi neobservat de ochiul vigilent al fiscului autohton.
Asemenea întîmplări te pot pune pe gînduri. Bunăoară, îţi poate trece prin cap gîndul năstruşnic că de vină nu e numai fiscul. Zic asta pentru că în alte ţări se constata uneori că eficacitatea fiscului era selectivă şi influenţată de putere. Nu e însă cazul Republicii Moldova, fireşte...
