Aşa-zisele dezvăluiri publicate zilele trecute de un jurnalist pe pagina sa personală de internet au stârnit valuri care l-au făcut pe Traian Băsescu să riposteze, spunând că statul este pus în pericol. Textul care a stârnit această reacţie pare o făcătură al cărei unic sens este de a-i implica pe fratele preşedintelui şi serviciile secrete într-o afacere ilegală cu arme şi trafic de influenţă, ca un scenariu holywoodian cu fundal de manea. Fratele preşedintelui se adaugă, astfel, unei adunături de rubedenii prezidenţiale mestecate sârguincios de gura presei care spune despre ei că şi-au cumpărat case cu banii de coşniţă ai instituţiilor publice şi au plecat la Parlamentul european în campanii susţinute de la buget.
Se pune întrebare dacă a mai rămas cine să-i stea preşedintelui alături în zilele de campanie. Fratele preşedintelui cu siguranţă nu. Acesta, cum cu sinceritate au spus-o chiar cei care l-au pus în diverse consilii de administraţie, e priceput la deschis uşile şi ştie perfect geometria variabilă a instituţiilor de stat.
Adevărul e că textul jurnalistului, fără date concrete, documente sau martori credibili şi bazat doar pe zvonuri, nu are nicio valoare jurnalistică fiind, pe-alocuri, un document al unei patologice uri antiprezidenţiale. Cu toate acestea, viermişorul din capătul cârligului de presă a reuşit să ridice la suprafaţa mlaştinii politice câteva fapte şi abia acestea, dacă sunt adevărate, ar putea pune în pericol siguranţa naţională şi statul!
În primul rând, faptul că în spatele fratelui preşedintelui s-au adunat mai mulţi ofiţeri sau foşti angajaţi ai serviciilor secrete pare să crediteze opinia că multe dintre afacerile postdecembriste au fost făcute în subteranele economiei, cu bani dubioşi, de nişte servicii care seamănă tot mai mult a poliţie politică. În al doilea rând, este semnificativ faptul că, pentru aceştia, cooptarea lui Mircea Băsescu este un trofeu pentru care merita să investească energie şi fonduri serioase. Acum, după ce s-a descoperit că unii ofiţeri ai serviciilor secrete sau oameni importanţi din industria de armament erau preocupaţi de contractele consistente ale industriei de apărare contrasemnate de şeful suprem al armatei, preşedintele ţării, ne putem întreba, desigur, cine zgâlţâie mai cu forţă temelia statului: un jurnalist care mestecă nişte informaţii disparate, furnizate de cine ştie ce chelner politic sau angajaţi ai serviciilor secrete care vor să ia un ban grămadă de la buget pe vreme de secetă, deschizând cu berbecii suspuşi porţile instituţiilor statului.
Acest scandal cu miros de praf de puşcă şi manipulare în care e greu că discernem adevărul de dezinformare, acoperă un cutremur de mai mare profunzime care zgâlţâie fundamentele statului de drept. E drept, cu unghii mai fine-ale Elenei Udrea, preferata preşedintelui şi, mai nou, contestatara autorităţii parlamentului. Jucând, cum ne-a obişnuit, rolul negustorului cinstit, haiduc part-time, ea vine în parlament cu praful turistic aninat cochet în păr pentru a-i sfida pe parlamentarii din comisia de control. Curtea de Conturi, cununată la bine şi mai ales la rău, cu Nicolae Văcăroiu, e mută ca o lebădă pentru că, deşi exagerate şi aiuritoare, cheltuielile de la Turism au fost aprobate de parlament, pe vremea lunii de miere din coaliţie. Elena Udrea poate purta, astfel, mai departe un alt mit drag preşedintelui - cel al corupţiei majorităţii parlamentare. Mesajul e clar - se poate guverna şi ignorându-i pe politicieni, dacă îmbraci pe mâna de fier a crizei şi a abuzurilor mănuşile Elenei Udrea.
Se pune întrebare dacă a mai rămas cine să-i stea preşedintelui alături în zilele de campanie. Fratele preşedintelui cu siguranţă nu. Acesta, cum cu sinceritate au spus-o chiar cei care l-au pus în diverse consilii de administraţie, e priceput la deschis uşile şi ştie perfect geometria variabilă a instituţiilor de stat.
Adevărul e că textul jurnalistului, fără date concrete, documente sau martori credibili şi bazat doar pe zvonuri, nu are nicio valoare jurnalistică fiind, pe-alocuri, un document al unei patologice uri antiprezidenţiale. Cu toate acestea, viermişorul din capătul cârligului de presă a reuşit să ridice la suprafaţa mlaştinii politice câteva fapte şi abia acestea, dacă sunt adevărate, ar putea pune în pericol siguranţa naţională şi statul!
În primul rând, faptul că în spatele fratelui preşedintelui s-au adunat mai mulţi ofiţeri sau foşti angajaţi ai serviciilor secrete pare să crediteze opinia că multe dintre afacerile postdecembriste au fost făcute în subteranele economiei, cu bani dubioşi, de nişte servicii care seamănă tot mai mult a poliţie politică. În al doilea rând, este semnificativ faptul că, pentru aceştia, cooptarea lui Mircea Băsescu este un trofeu pentru care merita să investească energie şi fonduri serioase. Acum, după ce s-a descoperit că unii ofiţeri ai serviciilor secrete sau oameni importanţi din industria de armament erau preocupaţi de contractele consistente ale industriei de apărare contrasemnate de şeful suprem al armatei, preşedintele ţării, ne putem întreba, desigur, cine zgâlţâie mai cu forţă temelia statului: un jurnalist care mestecă nişte informaţii disparate, furnizate de cine ştie ce chelner politic sau angajaţi ai serviciilor secrete care vor să ia un ban grămadă de la buget pe vreme de secetă, deschizând cu berbecii suspuşi porţile instituţiilor statului.
Acest scandal cu miros de praf de puşcă şi manipulare în care e greu că discernem adevărul de dezinformare, acoperă un cutremur de mai mare profunzime care zgâlţâie fundamentele statului de drept. E drept, cu unghii mai fine-ale Elenei Udrea, preferata preşedintelui şi, mai nou, contestatara autorităţii parlamentului. Jucând, cum ne-a obişnuit, rolul negustorului cinstit, haiduc part-time, ea vine în parlament cu praful turistic aninat cochet în păr pentru a-i sfida pe parlamentarii din comisia de control. Curtea de Conturi, cununată la bine şi mai ales la rău, cu Nicolae Văcăroiu, e mută ca o lebădă pentru că, deşi exagerate şi aiuritoare, cheltuielile de la Turism au fost aprobate de parlament, pe vremea lunii de miere din coaliţie. Elena Udrea poate purta, astfel, mai departe un alt mit drag preşedintelui - cel al corupţiei majorităţii parlamentare. Mesajul e clar - se poate guverna şi ignorându-i pe politicieni, dacă îmbraci pe mâna de fier a crizei şi a abuzurilor mănuşile Elenei Udrea.
