Goran BREGOVIC: Am fost probabil norocos pentru ca oamenii sunt mult mai curioşi astazi. Au fost mereu curioşi sa afle despre situatia din Balcani, desigur, dar acum e momentul sa profitam de interesul sporit. Istoria ne arata ca zisele culturi mici nu au avut o influenta mai mare asupra „marilor” culturi decit cea pe care o exercita acum. Eu n-am facut decit sa profit de situatie, si sigur, am avut ceva talent... Ceea ce altii fac cu mare efort, eu fac foarte uşor. Handicapul meu a fost ca veneam dintr-o cultura minora şi pentru noi totul e mai dificil. Noi vorbim limbi pe care prea puţini oameni le vorbesc în lume si compozitorii au mari probleme cu asta. Daca mergi intr-un magazin de cărţi si cumperi cea mai cuprinzătoare istorie a muzicii, n-o sa ne gasesti în ea...
Despre oamenii din Balcani se spune ca nu prea le place succesul altora. Ar putea fi vorba de o gelozie reciproca? - a fost intrebat Goran Bregovic:
Muzica e un limbaj pe intelesul tuturor, dacă cânţi bine....
Bregovici vorbeste ca un artist caruia ii place enorm ceea ce face si situatia in care se afla:
Goran BREGOVIC: Nu exista compozitor contemporan care sa se poata lauda ca ii place mai mult decit mie ceea ce face. Am cintat in locuri neaşteptate şi indepărtate - in fata kurzilor de la granita cu Irakul, in Siberia, in Georgia, la Tel Aviv si la Beirut, in Islanda, in locurile cele mai ciudate si in salile de concert cele mai faimoase. Eu nu refuz pe nimeni. Sunt un artist calator care cînta peste tot live. N-o sa fac insa niciodata televiziune. Si imi place ceea ce fac. Tot timpul ajung sa ma conving iar si iar ca daca vorbeşti in limbajul muzicii, eşti înţeles la fel de bine si la Palermo si in Islanda. Muzica e un limbaj pe intelesul tuturor, daca stii sa cînti bine...
În primii doi-trei ani ai războiului a trebuit sa muncesc. Nu vreau sa ascund nimic, dar cit am fost in Sarajevo ( inainte de război) eram bogat, tinar şi faimos. Intr-o zi am pierdut tot ce aveam în băncile din Iugoslavia. Tot ce aveam, material, a dispărut într-o singura zi. M-am trezit la Paris, intr-un apartament mic şi cu un cont la banca ce ma ingrijora zilnic. Asa ca a trebuit sa muncesc. Mult şi orice. N-am refuzat nimic si am facut lucruri pe care nu le-as mai face niciodata. Am stiut că daca vreau sa fac lucruri care imi plac, dar ca voi si platit pentru ele, trebuia sa lupt. Eu aşa vad libertatea de creatie – sa fi platit pentru ceea ce ai face pe gratis cu placere...
Spectacolul de la Praga a fost gratuit pentru spectatori. In deschiderea concertului, unul din sponsorii evenimentului, un chirurg de succes praghez, originar din Sarajevo, refugiat in vremea razboialelor balcanice din anii 90, spunea ca acest concert a fost un dar pentru cehi si slovaci care i-au gazduit pe sirbi, croati si bosniaci in perioada in care „au fost atit de prosti incit sa lupte intre ei si sa se urasca”. Un gest de a-i aduce din nou impreuna, fara a le mai fi rusine sa spuna ca sint sirbi, croati sau bosniaci....
