Fermierul Nicolae Chictenco din satul Rediul de Sus, raionul Făleşti conduce prima gospodărie agricolă individuală din Moldova. Are în gestiune peste 300 ha de terenuri agricole din care scoate anual cel puţin 3 mln de lei. Nicolae Chictenco se consideră un rus îndrăgostit de agricultura Moldovei. Aici a ajuns pe vremea sovietică, fiind preşedinte de colhoz. Tot ce ştia la început despre Moldova, îşi aminteşte fermierul, ar fi fost din povestirile unui fost deportat.
Nicolae Chictenco: „în satul nostru din Rusia, trăia un moldovean - dedea Sandu, care ne povestea cît de frumos este în Moldova şi că acolo creşte nuca care seamănă cu creierul omului. Eram curios să văd măcar cum arată o nucă. Îmi amintesc că eram în clasa întîi cînd a murit Stalin şi cînd la şcoală, de Revelion, am primit un pachet cenuşiu în care era un sfert de pîine albă, că pînă atunci pîine albă nu am văzut, bomboane, biscuiţi, nişte mere şi nuci. Am ascuns nucile în buzunar ca să nu mi le ia elevii mai mari şi noaptea am fugit la dedea Sandu. Am pus nucile în pămînt şi s-au prins. Copacii mei au crescut şi au rămas în Rusia, iar dragostea de nucă am adus-o încoace.”
Acum fermierul cultivă nuci la Rediul de Sus şi vinde puieţi în ţările din regiune. Îşi aminteşte că la un training internaţional a scris o odă nucului: „sunt amorezat de nucă. Nuca după a ei particularităţi biologice poate să crească de la 4 pînă la 7% din teritoriul global. Dar în Moldova peste 80 la sută. Şi noi ar trebui să folosim momentul ista pentru că lumea vrea să mănînce sănătos. Iar nuca conţine iod. În general ca să poţi scoate venituri din agricultură ar trebui să iubeşti pămîntul. Dacă este bine gospodărit, atunci potenţialul pămîntului creşte. Bunăoară, eu niciodată nu ar pămîntul, adică nu întorc brazda, ci îl afinez. Şi fac rotaţia produselor pe care le cultiv. Niciodată nu cultiv floarea soarelui ani la rînd pentru că aşa se distruge pămîntul. Eu trăiesc din pămînt, vorbesc cu el şi îl alint ca pe un copil.”
Fermierul milionar s-a stabilit cu traiul la Rediul de Sus cu puţin înainte de prăbuşirea fostei URSS, cînd şi-a înregistrat prima gospodărie individuală “Gospodarul.” Pe vremuri, localitatea făcea parte din satele zise “fără perspectivă” , avînd vreo 20 de case bătrîneşti aciuate pe o colină, printre care şerpuia un drum de ţară, îşi amintesc cîţiva săteni: “la noi satul a fost prăpădit, nu era lumină, era glod, dar Chictenco ne-a scos din sărăcie. El ne-a făcut şosea cu trotuare ca la europeni, are livadă experimentală, cultivă nuci, a construit un frigider mare. A făcut o răstignire şi a cumpărat o bucăţică de teren ca să înalţe şi o clopotniţă. El ajută satul şi noi suntem mulţumiţi de dînsul. Ajută la Primărie, dă mîncare la şcoală, la grădiniţă, face acţiuni de caritate. El e un fel de primar al nostru, cînd avem probleme îi cerem sfatul şi ajutor. Locuitorii din satele vecine vin la dînsul să lucreze, căci el plăteşte la vreme, la sfîrşitul săptămînii, cîte 100 de lei pe zi. Ne bucurăm că avem stăpînire pe sat.”
Ca să îşi pună în practică ideile, Nicolae Chictenco spune că de la o vreme a început să scrie proiecte, avînd un calculator conectat la Internet: „am cîştigat patru proiecte. Dintr-un proiect am pus livada intensivă, cu americanii am făcut frigiderul. Ei au investit 74 mii de dolari, iar eu am contribuit cu 132 mii de dolari.”
Fermierul din Rediul de Sus este de părere că agricultura Moldovei ar mai avea de recuperat zeci de ani faţă de cea din ţările europene: „cînd vom dori să aderăm la Uniunea Europeană, de nevoie o să ne învăţăm să facem agricultură la standarde înalte. Eu bunăoară fac agricultură ecologică şi e posibil dacă îţi doreşti. Cei care nu vor fi capabili să înveţe, să se restructureze şi să se reprofileze vor cădea pe burici. Ne aşteaptă încercări şi dacă vom întreba, însă nu cu fudulie, ci ca nişte oameni buni care vor să înveţe de la cei care sunt cu un pas înaintea noastră, atunci vom reuşi şi vom primi ajutor. Trebuie să intrăm în Europa, ori în dreapta, ori în stînga că acum suntem la o răscruce de drum. În Europa este mai sănătos.”
Nicolae Chictenco: „în satul nostru din Rusia, trăia un moldovean - dedea Sandu, care ne povestea cît de frumos este în Moldova şi că acolo creşte nuca care seamănă cu creierul omului. Eram curios să văd măcar cum arată o nucă. Îmi amintesc că eram în clasa întîi cînd a murit Stalin şi cînd la şcoală, de Revelion, am primit un pachet cenuşiu în care era un sfert de pîine albă, că pînă atunci pîine albă nu am văzut, bomboane, biscuiţi, nişte mere şi nuci. Am ascuns nucile în buzunar ca să nu mi le ia elevii mai mari şi noaptea am fugit la dedea Sandu. Am pus nucile în pămînt şi s-au prins. Copacii mei au crescut şi au rămas în Rusia, iar dragostea de nucă am adus-o încoace.”
Acum fermierul cultivă nuci la Rediul de Sus şi vinde puieţi în ţările din regiune. Îşi aminteşte că la un training internaţional a scris o odă nucului: „sunt amorezat de nucă. Nuca după a ei particularităţi biologice poate să crească de la 4 pînă la 7% din teritoriul global. Dar în Moldova peste 80 la sută. Şi noi ar trebui să folosim momentul ista pentru că lumea vrea să mănînce sănătos. Iar nuca conţine iod. În general ca să poţi scoate venituri din agricultură ar trebui să iubeşti pămîntul. Dacă este bine gospodărit, atunci potenţialul pămîntului creşte. Bunăoară, eu niciodată nu ar pămîntul, adică nu întorc brazda, ci îl afinez. Şi fac rotaţia produselor pe care le cultiv. Niciodată nu cultiv floarea soarelui ani la rînd pentru că aşa se distruge pămîntul. Eu trăiesc din pămînt, vorbesc cu el şi îl alint ca pe un copil.”
Fermierul milionar s-a stabilit cu traiul la Rediul de Sus cu puţin înainte de prăbuşirea fostei URSS, cînd şi-a înregistrat prima gospodărie individuală “Gospodarul.” Pe vremuri, localitatea făcea parte din satele zise “fără perspectivă” , avînd vreo 20 de case bătrîneşti aciuate pe o colină, printre care şerpuia un drum de ţară, îşi amintesc cîţiva săteni: “la noi satul a fost prăpădit, nu era lumină, era glod, dar Chictenco ne-a scos din sărăcie. El ne-a făcut şosea cu trotuare ca la europeni, are livadă experimentală, cultivă nuci, a construit un frigider mare. A făcut o răstignire şi a cumpărat o bucăţică de teren ca să înalţe şi o clopotniţă. El ajută satul şi noi suntem mulţumiţi de dînsul. Ajută la Primărie, dă mîncare la şcoală, la grădiniţă, face acţiuni de caritate. El e un fel de primar al nostru, cînd avem probleme îi cerem sfatul şi ajutor. Locuitorii din satele vecine vin la dînsul să lucreze, căci el plăteşte la vreme, la sfîrşitul săptămînii, cîte 100 de lei pe zi. Ne bucurăm că avem stăpînire pe sat.”
Ca să îşi pună în practică ideile, Nicolae Chictenco spune că de la o vreme a început să scrie proiecte, avînd un calculator conectat la Internet: „am cîştigat patru proiecte. Dintr-un proiect am pus livada intensivă, cu americanii am făcut frigiderul. Ei au investit 74 mii de dolari, iar eu am contribuit cu 132 mii de dolari.”
Fermierul din Rediul de Sus este de părere că agricultura Moldovei ar mai avea de recuperat zeci de ani faţă de cea din ţările europene: „cînd vom dori să aderăm la Uniunea Europeană, de nevoie o să ne învăţăm să facem agricultură la standarde înalte. Eu bunăoară fac agricultură ecologică şi e posibil dacă îţi doreşti. Cei care nu vor fi capabili să înveţe, să se restructureze şi să se reprofileze vor cădea pe burici. Ne aşteaptă încercări şi dacă vom întreba, însă nu cu fudulie, ci ca nişte oameni buni care vor să înveţe de la cei care sunt cu un pas înaintea noastră, atunci vom reuşi şi vom primi ajutor. Trebuie să intrăm în Europa, ori în dreapta, ori în stînga că acum suntem la o răscruce de drum. În Europa este mai sănătos.”