21.12.89 - Actualitatea românească. Ediție specială III: mărturii și ecouri la evenimentele de la Timișoara

21 decembrie 1989

Actualitatea românească - Ediție specială III (02:00-03.00)

(Moderator: Emil Hurezeanu; participă la program Mircea Carp, Doina Alexandru, N.C. Munteanu, Ariadna Combes, Jean Steiger, William Totok).

In sumar: Informații ale agențiilor de presă internațională cu detalii despre represiunea demonstranților de la Timișoara (Radio Sofia, AFP); Corespondență de la Ariadna Combes din Paris despre manifestațiile de protest ale Ligii pentru apărarea drepturilor omului și a rețelei de solidaritate cu satele românești; Reacții oficiale de la Moscova și mediile de informare ruse (Doina Alexandru); Relatare din Tel Aviv despre condamnarea regimului Ceaușescu de către oficialitățile israeliene (Jean Steiger); Apel al grupării Frontul Eliberării Naționale din România (Mircea Stoica, profesor universitar specialist în drept constituțional, Budapesta); Relatare de la Berlin cu informații de primă sursă primite telefonic de la București și Timișoara (William Totok): mărturia unui bănățean ajuns în Occident, după trecerea prin Timișoara în zilele de 17-18 decembrie; Mesaj al profesorului Victor Frunză despre evenimentele de la Timișoara.


Emil Hurezeanu: Suntem, deci, în emisiunea în direct către România, emisiune speciala până la patru dimineata. Avem noi informaţii.

Mircea Carp: Avem cateva informaţii noi. Una vine de la Radio Sofia care a făcut cunoscut ca situatia la Bucureşti şi din alte oraşe principale ale tarii continua să fie incordata. Radio Sofia a transmis de asemenea ca încercarile unor diplomati şi jurnalisti straini de a ajunge la Timişoara au esuat din nou. Aceste persoane, acesti diplomati şi jurnalisti straini au fost întorsi din drum de patrule militare postate la aproximativ 60 de km de oraşul Timişoara. Postul de radio Sofia mai transmite ca în Bucureşti se vad patrule tot mai numeroase de soldati şi ca spitalele principale din Bucureşti s-ar găsi în stare constantă de alarmă. Repet, este Radio Sofia. Tot Radio Sofia, în fine, a făcut cunoscut ca guvernul bulgar a respins o nota de protest a guvernului din Bucureşti în legatură cu manifestatia de protest care a avut loc ieri sau astazi la Sofia, în fata ambasadei RSR. Doina Alexandru, ai şi tu, cred, niste ştiri noi.

Doina Alexandru: Încetul cu încetul formam o imagine completa asupra masacrului de la Timişoara. Agentia France Press de la Belgrad transmite ca între timp au ajuns în Iugoslavia o serie de amanunte de la masacrul de la Timişoara. Un medic de la Timişoara a relatat la sosirea lui în localitatea iugoslava Vatim ca trupele ar fi ucis în fata catedralei din Timişoara 36 de tineri. Tinerii demonstraseră în faţa bisericii cu câte o lumânare în mână, desculţi şi strigând: Nu mai vrem să ne fie foame! Vrem pâine şi libertate! La scurt timp dupa aceea au aparut trupele speciale de interventie şi au deschis focul asupra tinerilor. Ei s-au prăbuşit la pământ, răpuşi. Când rudele lor s-au adunat în faţa catedralei pentru a ridica trupurile neînsufleţite, au apărut doua tancuri care au tras în oameni, a relatat o iugoslavă în vârstă de 30 de ani. Această martoră oculară a asistat la această dramă împreună cu fiul ei. Ea a precizat ca tancurile au trecut peste oameni, strivindu-i. O femeie de origine germană din România, a povestit la rândul ei ca morga spitalului central din Timişoara era plina de munţi de cadavre. Unele ar fi fost apoi transportate într-o cazarma. În spitale, răniţilor li se refuză tratamentul - informează agentia France Press de la Belgrad, adaugând că soldaţii descind în spitale în căutarea participanţilor la demonstraţii.

Mircea Carp: Emil, Doina, poate ar fi mai interesant, foarte interesant chiar de spus că se pare, guvernul austriac va cere aducerea situaţiei tragice din România în discuția Consiliului de Securitate al ONU. Este o informaţie neconfirmată.

Emil Hurezeanu: E confirmată. Întamplarea face, o să tradez sursa acestei intervenții de acum, în pauza de la ora fixa până la şi zece când se transmiteau ştirile, am fost sunaţi aici de către un ascultător din Austria, care ne-a spus că am uitat aceasta ştire. Ţinem să le mulţumim ascultătorilor noştri care la ora asta ne informează. Sunt cu zecile, ne dau telefoane pentru a ne informa despre noi acțiuni, cerându-ne lucruri, unele le putem face, unele le putem consemna altele, din păcate, nu. Le mulţumim tuturor şi le așteptăm contribuțiile, inclusiv corespondenţilor noştri care ne ascultă acum în mai multe oraşe ale lumii. Dacă au noi informaţii, sunt asteptati cu telefoane în studioul de la Munchen. Avem tocmai o astfel de corespondență. Ne-o trimite Ariadna Combes de la Paris.

Ariadna Combes: În faţa agravării fără precedent a situatiei din ţară, Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului a solicitat toate organizaţiile umanitare grupate în jurul Operației de adoptare a satelor, în vederea unei actiuni comune de protest. Alături de ele, Liga organizează o manifestaţie de protest, joi, 21 decembrie, la ora 5.30 după-masa.

În vederea acestei manifestaţii a fost lansat apelul următor: „În România, sângele curge la Timişoara. Ţara şi-a ferecat portile şi este în stare de asediu. Guvernul asasinează în tăcere. În inima Europei, 23 de milioane de oameni au fost făcuti prizonieri. Facem apel la toate guvernele europene, din Est ca şi din Vest, ca să impună încetarea masacrului astăzi în România. Datoria de a interveni devine imperativă. Operatia de adoptarea satelor care grupează peste 20 de asociaţii umanitare şi care a mijlocit adoptarea a 1700 de sate în Franţa, cheama la o manifestatie în tăcere, cu lumânări aprinse, joi, 21 decembrie la ora 5.30 în fata ambasadei României la Paris”.

Acest apel a fost lansat catre deputatii Adunarii Naționale, catre partidele politice şi sindicate ca să ni se alature cu aceasta ocazie. În al doilea rand, Liga s-a adresat Asociatiei de medici Médecins du Monde, în vederea organizarii unui convoi umanitar spre Timişoara. În seara de ieri, trei camioane de medicamente au parasit Parisul, îndreptandu-se spre România. Preveniti de închiderea frontierelor, medicii intentioneaza să stationeze la granita atat timp cat nu vor fi lasati să intre şi solicita suportul și presiunea opiniei publice internationale pentru a putea fi lasati să duca la bun sfarsit actiunea umaniţară. În al treilea rand Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din România, care de la înfiinţarea ei, în 1977, i-a sustinut pe toti cei care s-au opus regimului Ceauşescu, și a informat presa, opinia publică şi clasa politică internatională despre acţiunile lor, îşi afirmă azi hotărârea fermă de a susţine din toate forţele toate formele de opoziţie împotriva dictaturii. Toate actiunile non-violente şi în prioritate greva generală care, din experienţa celorlalte ţări din est, s-a dovedit a fi mijlocul cel mai eficace pentru a destabiliza un regim represiv.

Evenimentele de la Timişoara mobilizeaza în mod incontestabil în cel mai înalt grad presa franceză în acest început de săptămână. Încă de luni dimineaţa, 18 decembrie toate buletinele de ştiri ale posturilor de radio, France Inter, Radio Monte Carlo, Radio Luxembourg, Europe 1, au dat primele informaţii despre manifestaţia de masă care a avut loc sâmbăta şi duminica. France-Info, post de radio care transmite în exclusivitate buletine de ştiri din sfert în sfert de ora, asigura începand cu luni releul informaţiilor de ultima ora din România, difuzand imediat depesele agentiilor de presa. Dacă la început ziariştii se arătau extrem de prudenţi în ceea ce priveste amploarea demonstraţiilor, durata lor şi mai ales amploarea represiunii, spre deosebire de prima zi, astăzi toate buletinele de ştiri, concordă, vorbesc de sute, dacă nu uneori, de mii de morţi, femei, barbati şi copii, împuşcaţi sau striviți de tancuri. Agentia franceză de presă de la Viena a difuzat un telex preluat ieri dimineaţă şi astăzi de majoritatea buletinelor de ştiri, relatarea unui medic timişorean care a reusit să fugă din ţară ieri după-masă. Duminică, martorul ocular a văzut oameni căzând cu zecile în rafalele de mitraliera, o femeie destul de în vârstă, strivită de un tanc. Alaltăieri, la plecarea lui din Timişoara, sediul Partidului era în flăcări. Acelaşi lucru pentru televiziune. Începând cu luni toate jurnalele, toate telejurnalele televiziunii franceze, pe diferitele canale, și-au axat informaţiile către România.

Emil Hurezeanu: Avem, asadar un cor unanim de reactii publice şi oficiale ale opiniei publice internationale. Reactii extrem de severe, revoltate şi indignate în fata masacrului de la Timişoara. Ne miră, probabil, pe toti reactiile deocamdata palide ale Moscovei. Dacă în vizita la Bruxelles, ministrul afacerilor externe al Uniunii Sovietice, Shevardnadze isi exprima initial, profundul regret pentru pierderile de vieţi omeneşti de la Timişoara, ulterior alte voci oficiale ale Moscovei, am avut cu toţii impresia, şi-au mai redus din severitate. O rugăm pe Doina Alexandru să ne facă, pe baza informaţiilor existente până acum, o trecere în revistă a reactiilor Moscovei.

Doina Alexandru: Ieri dupa-amiază telejurnalul de ora 17.30 al televiziunii sovietice a transmis un reportaj despre situaţia din România. S-au comunicat absolut toate informaţiile existente la aceasta ora despre masacrul de la Timişoara. Pe fondul unor imagini de arhivă sinistre şi cenuşii, imagini ale mizeriei din România, a putut fi remarcat portretul lui Ceauşescu. Acest domn preşedinte, spunea comentatorul sovietic, se plimbă în Iran, în timp ce în România domneşte dezastrul şi sunt reprimati cu sălbăticie aceia care nu au făcut decât să-şi ceară drepturile fundamentale. Potrivit opiniilor unor colegi sovietici specializati în relatiile est-vest şi observatori atenţi ai scenei sovietice, inclusiv al felului în care mediile de informare relatează în general despre evenimente şi despre şefii de stat din străinătate, comentariul din această dupa-amiază despre România şi Ceauşescu este fără precedent prin virulenta analizei, prin tonul extrem de critic.

Emil Hurezeanu: Trebuie să spunem că nu este vorba de o reactie oficială, ci de reactia televiziunii sovietice. Între timp stim datorita glasnostiului şi perestroicii, în Uniunea Sovietică se pot exprima deodată mai multe voci, chiar dacă ele sunt diferite. Să vedem care sunt reacţiile oficiale, totuşi.

Doina Alexandru: Adjunctul ministrului de externe sovietic, [Vadim] Perfilev a declarat că relatările despre situaţia din România sunt contradictorii și este greu să se obţină o imagine despre evenimentele din aceasta ţară. El a aminitit unor reporteri de la Moscova că poziţia Uniunii Sovietice este că evenimentele din România şi din alte ţări comuniste sunt o problemă a popoarelor respective, a partidelor şi guvernelor din aceste state. Perfilev a adăugat că oficialităţile române au informat Uniunea Sovietică că ONT-ul a suspendat primirea de rezervări pentru turiştii sovietici. ONT-ul a invocat căderile abundente de zăpadă şi schimbările intervenite în perioadele vacanţei şcolare şi universitare - a mai declarat demnitarul sovietic. Potrivit agentiei de ştiri Tass, Perfilev a declarat ca în ultimele zile turistii sovietici care au vrut să intre în România au întampinat dificultăţi.

Mai avem o relatare, deci nu o reactie, o relatare din ziarul guvernamental Izvestia despre ciocnirile din Timişoara. Telegrama corespondentului la Bucureşti al ziarului Izvestia informează despre protestele a mii de demonstranţi care au strigat lozinci, cerând libertăţi civile şi înlocuirea actualei puteri din România. S-a informat, de asemenea, ca trupe şi detasamente de militie au patrulat prin oraş şi au fost postate la întrarea în localitate. Izvestia a subliniat că organele de presa oficiale din România nu au relatat nimic despre aceste evenimente. La televiziune şi în paginile presei centrale din România au figurat relatari despre vizita lui Ceauşescu în străinătate şi despre succesele în munca ale poporului român.

Emil Hurezeanu: Mulţumesc Doina. Cred ca în acest moment avem o legătură telefonică cu Tel Aviv-ul, de unde Jean Steiger este pregătit să ne comunice următoarele.

Jean Steiger: În Israel a început să se dezvolte un curent de opinie pentru condamnarea reprimării de către regimul comunist din România a participanţilor la manifestațiile care au avut loc la Timişoara. Azi dimineata partidul Shinui de orientare liberala, aflat în opoziţie, a publicat o declaraţie în care şi-a exprimat indignarea pentru refuzul președinţiei Parlamentului israelian, Knesset-ul, de a da curs cererii preşedintelui acestui partid, Amun Rubinstein, de a organiza o dezbatere consacrata evenimentelor din România. În declaraţie, partidul Shinui condamna regimul salbatic şi setos de sânge al tiranului Ceauşescu şi cere primului ministru, Shamir să nu treaca cu vederea varsarea de sânge şi încalcarea drepturilor omului în România. Deputatul Iosif Sarid, unul dintre liderii partidului Ratz, a cerut şi el guvernului israelian să se alăture chemărilor din Occident şi din Răsărit de condamnare a conducatorului României. Ceauşescu, a declarat deputatul Sarid, este un tiran care a instaurat în țara lui un regim de groaza şi îşi asupreşte poporul cu o sălbăticie care nu are exemplu în lumea liberă.

Azi dimineaţă pe gardurile înconjurătoare ale unui mare şantier de constructii din centrul Tel Aviv-ului, aflat exact în fata ambasadei României din Israel, au aparut inscriptii în limba română Ceauşescu, asasin. Ziarele israeliene continuă să consacre zilnic pagini întregi evenimentelor din România. Informaţiile şi comentariile publicate scot în evidenta mai ales duritatea cu care fortele armatei şi ale politiei au reprimat pe manifestanti. În jurnalul televiziunii de la ora noua seara, pe fundalul imginilor din Timişoara au fost transmise înregistrari sonore ale înfruntarii dintre manifestanti şi Armata şi minute în sir au putut fi auzite focurile de arma trase asupra civililor neînarmati. Televiziunea a transmis şi extrase din apelul adresat natiunii de catre Nicolae Ceauşescu, subliniind ca acesta a aparut încurcat şi derutat.

Chibritul a fost aprins, se intituleaza un articol redacțional, publicat azi de ziarul Yedioth Ahronoth, care scrie între altele: „Nu a trecut o lună de când dictatorul urât al României, Nicolae Ceauşescu a deschis congresul marionetelor Partidului Comunist de la Bucureşti şi se realizează deja profeţia că regimul lui se prăbuşeşte şi se bălăceşte într-o baie de sânge. Deşi nimeni nu este în stare să aprecieze câţi cetăţeni au fost ucişi în timpul reprimării demonstraţiilor care au izbucnit la sfârşitul săptămânii trecute, este evident ca asistam la începutul unei revolte populare, poate cea mai dură cunoscută în Europa Răsăriteană. Aceasta revolta este alimentata de motive nationale, religioase, politice, dar în primul rând, economice. Regimul vechi de o generatie a lui Ceauşescu - scrie în continuare ziarul Yedioth Ahronoth - a transformat România într-o ţară distrusă, înapoiată, aproape de nevindecat. O economie primitivă, planificată de parcă ar fi o economie de pe Lună. Regiuni lovite de foame, oraşe paralizate. Şi în mijlocul acestei sărăcii trăiesc ca niste şefi de trib din Africa, Nicolae Ceauşescu şi familia lui numeroasă, agenţi de Securitate, conducători de partid şi alte câteva mii de favorizaţi. România este un butoi de pulbere şi chibritul deja a fost aprins. Cetăţenii acestei ţări s-au eliberat de prima lor frică care paralizează, furia lor este mai puternică decât ameninţările regimului şi de aceea răscoala care a izbucnit în urmă cu câteva zile în oraşele din Vest, s-a rostogolit cu repeziciune şi va atrage dupa ea întreaga ţară. Tancurile nu o vor putea opri.”

Un alt ziar, Jerusalem Post, în editorialul intitulat România nu este imună, scrie azi: „Ceea ce se întâmpla acum în România nu a fost chiar neasteptat. Dintre toţi conducătorii comunişti din Europa Răsăriteană, preşedintele Ceauşescu s-a dovedit cel mai obtuz în respingerea reformelor inspirate de Gorbaciov, care s-au extins în regiune. Ceauşescu nu se poate să nu fie constient de curentele subterane ale opoziţiei din țara sa, pe care nici măcar Securitatea lui atât de dură nu a fost capabilă să o elimine. Este un lucru cunoscut de toata lumea că el este urât de propriul lui popor, urât pentru ca i-a transformat în pauperi, pentru ca i-a silit să tremure de frig, pentru ca s-a proclamat conducătorul unei familii dinastice şi pentru ca a încercat să distruga mult din trecutul României în scopul de a ridica monumente socialiste ale domniei sale. Tulburările de la Timişoara au fost declanşate de către membri ai minorităţii ungare reprimate. În trecut lui Ceauşescu îi era suficient să fluture sperietoarea ungurilor ca agenti ai fascismului horthyst. Aceasta putea să mearga bine cu românii patrioti, care încă se înfioara înca la auzul atrocitatilor lui Horthy în timpul războiului. Dar el nu mai poate fi crezut mai ales în contextul izolarii României în Europa Rasariteana. Realitatea este ca rascoala se extinde şi la fel ca în întreaga Europa de Rasarit, legea martiala nu o va putea opri. Numai reforme radicale vor realiza acest lucru”. Jean Steiger, Tel Aviv.

Mircea Carp: Din nou în studioul special din Munchen. Preşedintele Ceauşescu, asadar, a decretat stare de necesitate în judetul Timiş, unde la Timişoara sute, și posibil chiar mii de persoane au fost ucise în cursul manifestatiilor de duminica. Starea de urgenţă, cum ştiţi include interdicţia de circulaţie pentru toată lumea, cu excepţia lucrătorilor în schimburi şi interzicerea oricăror întruniri la care participa mai mult de 5 persoane. S-a precizat ca trupele, miliția și unitățile speciale ale miliției sunt în alertă, fără a fi specificat ce înseamnă aceasta măsură. In ceea ce pare a fi admiterea că autorităţile locale au fost debordate de demonstraţii, decretul le cere să asigure funcţionarea normală a tuturor aspectelor vietii cotidiene. Normală sau nu, miercuri din nou, între 10 şi 50 de mii de persoane s-au strâns pe străzile oraşului Timişoara scandând Daţi-ne morţii!

În ce priveşte manifestaţia de duminică din cele mai diverse surse se confirmă tot mai mult faptul ca trupele au deschis focul fără avertisment asupra manifestanţilor. Mircea Stoica, profesor de drept la Universitatea din Bucureşti, a relatat în Ungaria, unde s-a refugiat marţi, că a auzit ca demonstranţii de la Timişoara au reusit să pună stăpânire pe cel puţin două tancuri. A urmat o adevarată bătălie până la uciderea protestatarilor care conduceau tancurile. Mircea Stoica a calificat această acţiune drept prima rezistenţa armată împotriva lui Ceauşescu Nicolae. L-am contactat prin telefon pe profesorul Mircea Stoica în Ungaria şi iata ce a avut să ne spuna:

Mircea Stoica: Apelul grupării Frontului Eliberării Naţionale din România. Cetăţeni români! România trece prin momente dramatice. Crimele comise la Timişoara din ordinul familiei Ceauşescu au indignat profund opinia publica internaţională. Ororile fără precedent comise cu acest prilej dovedesc lipsa totală de scrupule a sistemului totalitar instaurat în România de Nicolae Ceauşescu.

Evenimentele de la Timişoara sunt pline de învăţăminte. Ne-au demonstrat încă o dată identitatea de interese a poporului român şi a maghiarilor din România. Tentativele naţionaliste folosite şi cu acest prilej de Nicolae Ceauşescu pentru a dezbina pe români şi maghiari s-au prăbuşit. Românii şi maghiarii au făcut un emoţionant front comun în lupta împotriva tiraniei, pentru apărarea unei noi victime a represiunii din România, pastorul Laszlo Tokes. În lumina evenimentelor recente de la Timişoara, apreciem că notele de protest ale guvernelor nu sunt suficiente.

De aceea, în numele gruparii Frontului Eliberării Naţionale facem un apel în primul rând la următorii: preşedintele Mihail Gorbaciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, preşedintele Statelor Unite ale Americii, George Bush, primul-ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, preşedintele Frantei, François Mitterand, cancelarul Republicii Federale Germane, Helmut Kohl, precum şi la toate guvernele ţărilor libere să ia de urgenţă toate măsurile pe care le consideră oportune pentru lichidarea dictaturii monstruoase a lui Nicolae Ceauşescu şi a familiei sale.

Libertăţile fundamentale ale omului, care trebuiesc considerate universale, nu îi dau dreptul tiranului de pe malurile Dâmboviţei să pretindă neamestecul în afacerile interne ale României. Invocarea de ani îndelungaţi de către Nicolae Ceauşescu, până la saturaţie, a principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, a neamestecului în afacerile interne, a respectului reciproc, nu mai conving pe nimeni. Invocarea de ani îndelungați de catre Nicolae Ceauşescu a principiilor independenței și suveranității naționale, a neamestecului în afacerile interne, a respectului reciproc, nu mai conving pe nimeni. Invocarea de către Nicolae Ceaușescu a acestor principii nu are alt scop decat menţinerea dictaturii sale personale, care este contrara intereselor fundamentale ale poporului roman, ca şi a tuturor statelor libere. Neamestecul în afacerile interne ale României în viziunea politică a geniului carpatin înseamna continuarea crimelor din anul 1977, de pe Valea Jiului, unde liderii minerilor au fost lichidati fizic, dupa ce au fost arestaţi, a crimelor comise la Braşov în 1986-87, împotriva muncitorilor care au demonstrat, cerând pâine şi libertate, a recentei monstruoase represiuni de la Timişoara, care a indignat întreaga lume civilizată.

De mult Nicolae Ceauşescu nu mai poate fi considerat ca un lider al României, ci ca un criminal deghizat în şef de stat, căruia trebuie să i se aplice acelaşi statut juridic pe care l-au suportat din partea justitiei internationale criminalii de război fascişti. Nicolae Ceauşescu de ani îndelungati nu se mai sinchiseste de normele elementare ale drepturilor fundamentale ale omului, ca şi de principiile unanim acceptate ale dreptului internaţional.

A dovedit-o elocvent conduita regimului de la Bucureşti, manifestata faţă de reprezentantul în Comisia pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, profesorul universitar Dumitru Mazilu. Atitudinea regimului faţă de drepturile omului, faţă de drepturile poporului, faţă de viitorul natiunii, faţă de valorile spirituale și morale ale neamului, şi-au găsit oglindirea critică, analiza cuvenită, chiar şi în scrisoarea celor şase veterani ai mişcării muncitoreşti şi o şi mai aspră caracterizare în atitudinea unor scriitori de rangul lui Geo Bogza, Mircea Dinescu, Stefan Augustin Doinaş, Dan Desliu, Radu Enescu, Dan Hăulică, Aurel Dragoş Munteanu, Octavian Paler, Andrei Pleşu, Mihai Sora şi alţii. Conform vechii sale atitudini, Nicolae Ceauşescu refuză să privească adevărul în faţă. Din nou vinovate de demonstraţia de la Timişoara sunt bandele de huligani şi cercurile imperialiste, antinaţionale, revizioniste, şovine din diferite ţări. Ridicol, domnule Ceauşescu! Nu te mai crede nimeni!

Din aceste considerente pentru grabirea agoniei regimului Nicolae Ceauşescu, care pentru a-şi mentine puterea, nu sovaie să recurga la cele mai odioase crime, propunem urmatoarele masuri prioritare. Întâi, rechemarea tuturor ambasadorilor acreditati în România. 2. Rechemarea demonstrativă a personalului diplomatic din cadrul ambasadelor. 3. Întroducerea unor restrictii severe la export şi import. 4. Refuzarea creditului de 1 miliard de dolari solicitat de România pentru construirea centralei atomice. În mainile acestui dictator iresponsabil, paranoic, degenerat, criminal, bomba atomica pe care viseaza să o realizeze, devine extrem de primejdioasa. Familia Ceauşescu venita de la Scorniceşti să fericească poporul român, pare să spună: După noi, potopul. 5. Prohibiţia de a se livra României de către oameni de afaceri americani a cantităţii de 16 de kg de uraniu, cantitate suficientă pentru fabricarea unei bombe atomice. 6. Solicităm în mod deosebit un front comun al noilor partide socialiste din sud estul Ungariei şi al celorlalte partide politice din aceasta zona a sud-estului european pentru lichidarea din România a ultimei fantome al stalinismului din Europa.

Cetateni români! suntem convinsi ca apelul nostru va gasi ecou în toate capitalele lumii care urasc tirania. Ceasul eliberarii a sosit. Facem un apel plin de încredere la toti cetatenii români, şi în primul rand la români şi maghiari, să actioneze uniti, fără sovaire, fără teama, pentru lichidarea tiraniei din România. A vorbit în numele gruparii Frontului Eliberarii Nationale din România, prof. univ. Mircea Stoica.

Emil Hurezeanu: Profesorul universitar Mircea Stoica este unul dintre cei mai prestigiosi experti în drept administrativ şi constitutional ai României. Domnia sa a sosit la Budapesta în cursul acestei dimineţi. Mesajul pe care l-a transmis acum a fost redactat, asa cum aţi putut auzi, în ţară, în numele unui organism care functionează, deci acolo. Între timp colegul Munteanu care este în aceasta noapte un fel de Mercur, a revenit în studio.

N.C. Munteanu: Emil Hurezeanu, acum câteva clipe am stat mai mult de vorbă cu William Totok, cu prietenul nostru din Berlin, timişorean care nu-şi uită locurile şi nici bănăţenii. În ultimele ore William Totok a reuşit să aibă mai multe convorbiri cu persoane din România care i-au dat o serie de detalii, amănunte în legătură cu cele întamplate în Timişoara, dar şi în Bucureşti în ultimele zile. Să ascultăm împreună aceasta relatare care cuprinde câteva detalii extrem de interesante.

William Totok: Voi încerca să redau fragmente din trei convorbiri telefonice ce le-am purtat în noaptea trecută cu o persoană din Bucureşti şi cu două persoane din Timişoara. Urmează fragmentele. Persoana spune: La Timişoara se pare ca ieri a fost ceva. La noi - se refera la Bucureşti - totul este perfect. E linişte. Se dau mai multe alimente. Întrebat despre mortii de la Timişoara, interlocutorul meu afirmă: Da, stiu, mi-a povestit un tip care mi-a a dus un cartuş de acolo. Aici o să fie cu bălţi de sânge. Adică prea s-a strâns şurubul, prea mult. În Bucureşti e asa: omul şi paza, omul şi paza. Adică totul s-a dublat, s-a triplat. Se referă la paza militarizată.

Urmează a doua convorbire, foarte interesantă, dusă cu o persoana de la Timişoara la orele 1.40, ora Europei Centrale, 2.40, ora României: Azi s-au întamplat mai putine lucruri. Dacă sînt trei oameni pe strada, se trage. În oraş, asa ceva, asemanator cu starea de asediu. N-am mai iesit de trei zile pe strada. Nu stiu dacă lumea merge la munca, la serviciu. La Elba - este vorba de întreprinderea Electro-Banat din Timişoara - am auzit ca ar fi fost mare tam-tam. Nu stiu nimic precis. Sigur e ca se trage în continuare. Poate trag doar în aer. Se poate circula și călători în afără oraşului, însa cunosc pe unii care au fost întorsi de la gara chiar cu delegatia în buzunar. Nu stiu dacă în alte oraşe se întampla ceva. Aradul ii înconjurat. La Tirgu-Mures nu a fost nimic. La Timişoara legăturile telefonice parţial au fost întrerupte. Unele persoane au aşteptat până la 2 ore ca să poată telefona în oraş. E nasol. M-am speriat. Toata noaptea s-au auzit împuşcături. Demonstraţia a fost mare în Piata Traian şi în Piata Libertăţii. Au tras şi în copii şi în adulti. Nu ştiu câţi morţi sunt. În orice caz sunt sute. Sînt sute! Cadavrele nu au putut fi luate de familii şi rude. Multe cadavre au fost lăsate pe Piaţa Traian şi pe Piaţa Libertăţii. În toate pietele oraşului au fost foarte multi. Iti dai seama ce fericire îi aici. În primele două zile am fost paralizată. Te obişnuiesti cu teroarea asta. Nici nu îţi vine să trăiesti. Nu stiu dacă s-a tras din elicoptere. O verisoara internata la spitalul judetean luni, 18 decembrie, a vazut acolo multi oameni care au fost raniti de gloante, adusi pe targa. Tancurile au întrat în case. Asa ceva nu am mai vazut în viata mea. Am auzit ca se trage în continuare; să nu se mai aduna mai mult de 3-4 oameni. Nu mai recunosc oraşul. Au ars mai multe cladiri. Totul îi devastat. S-a dat foc la case. La chioscul de ziare din Piata Libertatii, la cinematograful Timiş din centru, oamenii au aruncat cu sticle pline de benzina ce explodau ca bombele. Totul arata groaznic. Inimaginabil.

La orele 3 şi 4, am reusit să vorbesc cu o alta persoana. Acest timişorean a confirmat ca şi în cursul zilei de ieri au avut loc ciocniri, însa fără ca acestea să atinga proportiile din zilele precedente. Convorbirea a fost foarte scurtă, interlocutorul meu a răspuns foarte laconic la întrebari: da-nu, da-nu. Despre situatia de la Arad nu a putut relata nimic.

Emil Hurezeanu: Mulţumesc, William Totok, pentru aceste relatări. Ai reprodus, de fapt, noi mărturii. Avem o nouă mărturie. Mărturia unui bănăţean care trăieşte în străinatate de mai mulţi ani, care a fost la Timişoara duminica. S-o ascultăm.

Martor: Am trecut prin toată Timişoara. Începând de jos, de la gară, toate geamurile sparte, lumea pierduta, fețele palide, plângeau. Multă lume era pe stradă, se ascundeau de toţi. Erau speriaţi, disperaţi. Trecând mai departe, plin de armată. Plin de Securitate. Civili, îmbrăcaţi, dezastru. Lumea fierbea. Asa ceva nu imi vine să cred. Plâng şi acum... pe cuvânt... aşa ceva... este imposibil... Şi atunci am trecut prin fata bisericii din Timişoara. Numai armată. Şi am întrebat, unde nu era armata: de ce? Ce s-a întâmplat? Şi femeile au spus şi persoanele care au venit la noi au avut puţin frică, dar au spus: E dezastru. Măcelărie a fost aici. Am trecut atunci mai departe, am întrebat de stradă, încontro s-o luăm. Şi a spus: feriţi-vă, feriţi-vă că vă omoară şi pe voi Armata! Asta nu e armata noastră. E imposibil să fie armata din rîndurile poporului, asta nu e armata noastră. Din rândul poporului. E imposibil să fie armata noastra, spunea toata lumea. Se spunea ca ii urmareste pe cei care sunt raniti şi ii aresteaza din nou. Asta am auzit.

N.C. Munteanu: Aţi trecut prin centrul oraşului? Unde e Catedrala?

Martor: Nu am putut să trecem. Pe lânga am trecut.

N.C. Munteanu: Aţi văzut tancuri pe strazi? Tancuri pe strazi, da. În centru, unde e biserica. În fata erau tancuri. Transportoare blindate şi tancuri din alea mici. Erau bagate acolo inauntru.

E. Hurezeanu: Cu soldati?

Martor: Da, cu soldaţi, doar nu merg ele singure. Lumea povestea, a spus, acum nu au mai avut frica de nimic, au spus: Domnule, e dezastru! A spus lumea ca ei prima data au demonstrat normal. Am vorbit cu participantii de la demonstraţie. Nu întamplator, au venit direct, asa, şi au spus în fata: s-au bucurat cand au spus asta. Am fost la demonstraţie! OK, ei nu erau răniţi, e adevărat. Şi au spus ca au fost la demonstraţie. Vă zic că de la peste 120 de km s-au dus la demonstraţie că se ştia ca e demonstraţie. Şi atunci lumea a vrut să demonstreze frumos pe strada. Ca era vorba, se zice, iar de un preot. De preotul maghiar. OK. Atunci lumea s-a dus frumos pe stradă. Odată împotriva regimului să demonstreze şi odata să îl ajute pe preot. Şi mergând ei frumos pe strada, mulţi au spus, a venit poliţia şi a început să dea. Ca în animale. A căzut primele rânduri jos şi atunci ăştia din spate, lumea a venit spre ei. Şi atunci ei au fugit. Şi atunci a venit Armata şi atunci i-a măcelărit. Au bagat baioneta în fată şi în mamă, a dat în cap cu armele. Păi aşa ceva se face? E imposibil aşa ceva. În cap la femeie să dai? Păi asta nu mai e om. E imposibil asa ceva de povestit. Şi atunci a fost dezastru.

Şi atunci lumea s-a enervat şi au spart, normal. Au spart, dar nu au furat. Nu au dat foc la nimic, pentru ca dacă dadeau foc jos erau magazinele şi sus erau locuitorii. Ii ardea, tot ai nostri, oamenii noștri. Nu, nu a dat foc absolut la nimic. Nu au furat. Şi nu ar fi făcut nimic, ar fi demonstrat asa, normal, dar a venit miliția cu armata şi atunci a fost dezastru. Atunci au aruncat. Au venit pompieri și au aruncat mașina în Bega; asta am auzit, nu am vazut. Dar masini lovite am vazut. E clar, cand se întampla asa ceva. Prea multi nu erau pe strazi ca era plin de armata peste tot şi cand se iese, pe Calea Aradului, unde este zidul cetatii, acolo erau ascunsi în stanga şi în dreapta militieni şi cu armata. E un zid. Unde cand se iese la Lipova și odată pe Calea Aradului. La toate iesirile. Adica e centrul Timişorii şi în centru era impanzit de armata. Bine-nteles şi civili şi securiști. Am vazut, am trecut la doi pasi de ei. Ce faceau? Se uitau încruntati. Nu toţi, pentru că o parte se vedea că erau nevinovaţi. Dar o parte se uitau încruntaţi. Mai mult erau cei care răspundeau de ei. Dar iara nu toti.

E. Hurezeanu: Vorbeau oamenii? Soldatii vorbeau cu oamenii?

Martor: Nu. Nu vorbea cu nimeni. Dacă se adunau grupuri de oameni deja venea în fuga catre oameni. Şi atunci oamenii se imprastiau. Nu, nu vorbea nimeni. Dar oamenii, dacă vorbeai asa cu oamenii iti spuneau: Domnule, e dezastru! Cand am iesit din Timişoara catre Arad, asta a fost luni. Am iesit luni din Timişoara către Arad. La ieșirea din Timișoara era poliţie şi masina blindata în mijlocul strazii şi înca una în stanga. Nu stiu dacă a fost tanc. Poate a avut o teava din asta în mijloc, nu stiu. Nu sunt suta la suta ca de frica nu m-am mai uitat. Ca te sperii. Dar armata era. Toate masinile care întrau, se opreau. Şi atunci în Arad nu era absolut nimic. Dimpotriva, la intrare în Arad, înainte de a se trece podul, era o masina blindată. Ca era cu cineva înauntru... nu am vazut nimic. În mijlocul Aradului, probabil ca era eliberată zona unde se trece, se circula în centru şi erau ascunsi. Iara Miliţia cu Armata. Ascunşi înăuntru. Şi atunci la ieşire din Arad iară era o blindată. Unde te duci, e imposibil, cu cine vorbesti, să nu spună. Acum nu mai are frica. Nu mai are frică, domnule. Păi ce să pierdem? Eu am vorbit cu o persoana, nu numai cu una, cu multe. Domnule, eu mă arunc. Să îmi dea cineva o armă în mînă, eu îi împuşc pe bandiţii ăştia. Să îmi cresc copilul frumos. Nu vrea nimeni să vina în Vest, nu vrea. Că nu îi interesează. Dar să avem şi noi puţină libertate. Lumea are libertate şi la noi e tot strâns.

Emil Hurezeanu: O mărturie al unui participant la demonstraţia de la Timişoara. Şi acum o altă mărturie. Un mesaj. El apartine lui Victor Frunză. Victor Frunză nu mai are nevoie de nicio recomandare. Totuşi vreau să spun că Victor Frunză este unul dintre cei mai cunoscuti dizidenţi români. Unul dintre cei mai severi critici ai regimului Ceauşescu. Să ascultăm mărturia scriitorului şi fostului profesor de la Academia Ştefan Gheorghiu, dizidentul Victor Frunză.

Victor Frunză: Dictatura este de mult în război cu poporul român. Dar masacrul de la Timişoara a întrecut în barbarie, cruzime şi bestialitate toate ororile de care regimul Ceauşescu se face răspunzător de când se află la putere. Masca a fost dată jos. Nu Partidul practic lichidează în 1968 înscenând aşa-numita reabilitare al lui Pătrăşcanu, când şi-a ajuns scopul de a fi pus mâna pe Securitate şi l-a înlocuit cu aceasta instituţie. Deci nu Partidul, adică gușații, burtoşii şi fălcoşii care îi scandează numele, hotărăşte ceva în România, ci Ceauşescu şi Securitatea. Rafalele de mitraliera cu care au fost aruncati în gropile comune, cum stim ca numai fascismul hitlerist a procedat, dar niciodata cu proprii cetăţeni, acele rafale care au retezat propriilor fii şi fiice ale României şi sunt fără precedent în istoria noastră, nu fac decât să pecetluiasca actul de deces al acestui partid existent doar prin aplauze. Sub imperiul socului acestor zile este greu de evaluat urmările pentru întreaga evoluţie a întregii noastre istorii din următoarele decenii, care vor fi primele ale secolului şi mileniului următor. Dar ele vor fi. Putem spune de pe acum ca sângele acestor oameni nevinovati va trezi întreaga Românie dintr-o somnolenţă mult prea îndelungată şi nepermis de îngăduitoare cu clica de la Putere.

Conştientă, desigur, constientă că a înfăptuit asasinat în masă, dictatura continuă ridicola, perfida, ipocrita, iresponsabila, demagoagă dar asasină, continuă să stea cu mâna pe trăgaci. Ca să şteargă urmele faptului ca şi-a dat arama pe faţă. Este pentru prima dată când Ceauşescu are un autentic dialog cu poporul român, pe care l-a urât dintotdeauna. Acesta, cu gloanțe. Dar este şi ultimul lui dialog. Rafalele mitralierelor sunt ultimul, iremediabil ultimul decret al lui Ceauşescu. Calaule, ai mainile mînjite de sângele celor mai buni fii ai natiunii noastre. Te agăţi de Putere cu disperarea condamnatului. Zadarnic. Viu sau mort, nu vei scăpa de judecata poporului nici în gaura de şarpe.

Emil Hurezeanu: Este ora 2 şi 59 de minute. Până la ora exactă ne plecăm din nou frunţile într-un moment de reculegere pentru victimele de la Timişoara.

Transcriere: Anamaria Neag; V. Eskenasy

(Un document sonor păstrat în Arhivele RFE Hoover).