Ministrul Agriculturii Valeriu Cosarciuc anunţa că recent au fost scoase barierele la exportul de struguri şi a vinului în vrac şi că cel tîriziu mîine, parlamentul ar putea modifica Legea Viei şi Vinului pentru a asigura comerţul liberalizat al produselor vinicole. Asta după ce experţii au avertizat că o bună parte din roada de struguri ar putea să rămînă nesolicitată, în situaţia în care depozitele fabricilor de vin rămîn pline, din cauza restricţiilor de export. Elena Moldoveanu a fost în satul Bardar, raionul Ialoveni, şi a încercat să afle în ce condiţii şi la ce preţuri sunt achiziţionaţi strugurii la punctul de colectare.
Fabrica de vin din Bardar dă pe kilogramul de struguri cel mult 1 leu 50 de bani şi primeşte numai soiuri albe europene. Ţăranii pe care-i întîlnesc aici se arată nemulţumiţi de preţ, dar şi de faptul că au nevoie de un teanc de acte care să certifice calitatea roadei, iar ciorchinii trebuie să-i care de pe deal numai în remorci corespunzătoare, ceea ce ar însemna cheltuieli în plus.
Gheorghe Plugaru: ”N-o dădeam aici, dar nu am avut încotro. Ce să facem, s-o lăsăm pe butuc?”
Nicolae Spînu: ”Unde s-o duc că eu mai am o cotă jumătate şi nu am cules-o. Şede pe deal, dar poama este bună. Am muncit, am stropit-o, însă nu avem unde o da în altă parte.”
Ion Vulpe: ”Guvernarea noastră de opt ani în aşa situaţie ne-a adus.”
Inginerul pe protecţia muncii, Gheorghe Silvestru precizează că fabrica ar primi strugurii mai mult din milă, decît din nevoia de materie primă, avînd stocuri de vin şi divinuri încă din anii trecuţi: “Ca să nu stea poama pe deal şi să se piardă, oamenii o aduc la noi la fabrică. După contractele încheiate între fabrică şi cotaş, plata se va face după 30 de zile dar numai după ce va fi realizată producţia obţinută din struguri. Însă nu avem mari speranţe. Dacă sumele sunt mai mici ţăranii pot solicita de la magazinul nostru conserve, zahăr, şampanie şi coniac.”
La pupitrul de control al procesorului, remarc un muncitor, Tudor Laşcu, care se arată necăjit că nu poate folosi
dispozitivul la capacitate deplină: “Avem opt linii şi prelucram pe zi 500 de tone de struguri, însă acum numai 60 de tone, maxim o sută. Avem vinuri de trei-cinci ani în urmă şi nu avem unde le vinde.”
Adriana Roşioru care de ani buni lucrează la fabrica de vin, zice că situaţia s-a agravat mai cu seamă în ultimii trei ani, cînd s-au încetinit exporturile: “Înainte lucram în trei schimburi şi realizam şi aveam salarii, dar acum am ajuns că nu primim lefurile de opt luni. Lumea a spus că termină de strîns, o să taie viile şi vor face focul la iarnă, fiindcă nu sunt încurajaţi. Strugurii îi vînd dar banii nu i-au primit de doi, trei ani. Şi nu se ştie dacă-i vor mai primi.”
La ieşirea din Bardar, un ţăran, Petru Iovu căra struguri în saci din polietilenă cu căruţa. Mi-a zis să şi-ar fi dorit să scoată niscaiva bănet din roadă, însă decît s-o dea fabricii de pomană a preferat să-şi facă propriul vin: “Mai bine duc strugurii acasă, îi pun la poloboc, fac vinul meu şi îl beau eu decît să-l dau pe degeaba.”
Cei mai mulţi ţărani spun că ar putea să renunţe la prelucrarea viilor, dacă noul guvern nu va găsi soluţii imediate: ”Să facă contracte cu ţările străine, că Rusia a dat de înţeles că mai puţin primesc. Noi doar cu asta suntem, să creştem şi să realizăm strugurii, nu să stea stocuri pe la toate întreprinderile şi numai să auzim declaraţii că vindem, iar de fapt nu vindem nimic.”
Fabrica de vin din Bardar dă pe kilogramul de struguri cel mult 1 leu 50 de bani şi primeşte numai soiuri albe europene. Ţăranii pe care-i întîlnesc aici se arată nemulţumiţi de preţ, dar şi de faptul că au nevoie de un teanc de acte care să certifice calitatea roadei, iar ciorchinii trebuie să-i care de pe deal numai în remorci corespunzătoare, ceea ce ar însemna cheltuieli în plus.
Gheorghe Plugaru: ”N-o dădeam aici, dar nu am avut încotro. Ce să facem, s-o lăsăm pe butuc?”
Nicolae Spînu: ”Unde s-o duc că eu mai am o cotă jumătate şi nu am cules-o. Şede pe deal, dar poama este bună. Am muncit, am stropit-o, însă nu avem unde o da în altă parte.”
Ion Vulpe: ”Guvernarea noastră de opt ani în aşa situaţie ne-a adus.”
dispozitivul la capacitate deplină: “Avem opt linii şi prelucram pe zi 500 de tone de struguri, însă acum numai 60 de tone, maxim o sută. Avem vinuri de trei-cinci ani în urmă şi nu avem unde le vinde.”
Adriana Roşioru care de ani buni lucrează la fabrica de vin, zice că situaţia s-a agravat mai cu seamă în ultimii trei ani, cînd s-au încetinit exporturile: “Înainte lucram în trei schimburi şi realizam şi aveam salarii, dar acum am ajuns că nu primim lefurile de opt luni. Lumea a spus că termină de strîns, o să taie viile şi vor face focul la iarnă, fiindcă nu sunt încurajaţi. Strugurii îi vînd dar banii nu i-au primit de doi, trei ani. Şi nu se ştie dacă-i vor mai primi.”
La ieşirea din Bardar, un ţăran, Petru Iovu căra struguri în saci din polietilenă cu căruţa. Mi-a zis să şi-ar fi dorit să scoată niscaiva bănet din roadă, însă decît s-o dea fabricii de pomană a preferat să-şi facă propriul vin: “Mai bine duc strugurii acasă, îi pun la poloboc, fac vinul meu şi îl beau eu decît să-l dau pe degeaba.”
Cei mai mulţi ţărani spun că ar putea să renunţe la prelucrarea viilor, dacă noul guvern nu va găsi soluţii imediate: ”Să facă contracte cu ţările străine, că Rusia a dat de înţeles că mai puţin primesc. Noi doar cu asta suntem, să creştem şi să realizăm strugurii, nu să stea stocuri pe la toate întreprinderile şi numai să auzim declaraţii că vindem, iar de fapt nu vindem nimic.”
