Ipostazele sub care sunt înfăţişaţi moldovenii de peste Prut în noile filme româneşti se reduc la două tipare oarecum clişeizate: insul decăzut şi tipul care are succes. Cam aşa sunt prezentaţi în filmele Schimb valutar regizat de Nicolae Mărgineanu şi în filmul Ancăi Damian, Întîlniri încrucişate, în care au apariţii secundare, dar substanţiale.
În filmul lui Nicolae Mărgineanu o moldoveancă din Chişinău se prostituează în Bucureşti, iar în filmul Ancăi Damian scriitorul Vasile Ernu este aşteptat să iasă în direct la o emisiune radio pentru a vorbi despre cartea sa Născut în URSS şi pentru a i-o oferi drept cadou celui mai isteţ ascultător. Personajul interpretat de actriţa Aliona Munteanu este, de fapt, studentă la drept. Rudele ei din Chişinău nici cu spatele nu pot bănui ce face aceasta la Bucureşti, cu atît mai mult prietenul ei din Republica Moldova. Lili, căci aşa îi spune acestui personaj, poceşte cuvintele şi are un pronunţat accent moldovenesc. Cu toate acestea, este generoasă, onestă, săritoare la nevoie şi sufletistă. Lili îl adăposteşte pe Emil care ajunge pe drumuri şi îl ajută să-şi piardă urmele atunci cînd este căutat de poliţie.
Pe de altă parte, în filmul Ancăi Damian, Vasile Ernu întruchipează un scriitor tînăr de succes, care s-a adaptat perfect în România şi nimeni nu mai ştie că are rădăcini moldoveneşti. Între cele două personaje diferenţele sunt uriaşe. Dar ele sunt simptomatice pentru modul în care moldovenii de peste Prut sunt percepuţi în România: ei sunt văzuţi fie în culori întunecate, fie sunt prezentaţi ca fiind nişte talente ieşite din comun. În cel din urmă caz, să ne amintim de entuziasmul cu care se vorbea, acum cîţiva ani, despre formaţia Ozon despre care, brusc, toată lumea uitase că venea din Chişinău.
Rezumînd, am putea spune că imaginea moldoveanului contemporan pe care au surprins-o filmele româneşti corespunde imaginarului social, adică corespunde realităţii: ea oscilează între cele două extreme, respectiv, între respingere şi milă şi încîntare şi preţuire.
Oare care este adevărata imagine a moldoveanului: cea a prostituatei sau a tînărului scriitor de succes sau acestea sunt complementare? Sau, poate că cineaştii simplifică prea mult lucrurile înghesuindu-i pe moldoveni doar în cele două tipare, cînd aceştia aparţin unor tipuri pishologice şi umane cu mult mai complexe şi cu mult mai variate.
În filmul lui Nicolae Mărgineanu o moldoveancă din Chişinău se prostituează în Bucureşti, iar în filmul Ancăi Damian scriitorul Vasile Ernu este aşteptat să iasă în direct la o emisiune radio pentru a vorbi despre cartea sa Născut în URSS şi pentru a i-o oferi drept cadou celui mai isteţ ascultător. Personajul interpretat de actriţa Aliona Munteanu este, de fapt, studentă la drept. Rudele ei din Chişinău nici cu spatele nu pot bănui ce face aceasta la Bucureşti, cu atît mai mult prietenul ei din Republica Moldova. Lili, căci aşa îi spune acestui personaj, poceşte cuvintele şi are un pronunţat accent moldovenesc. Cu toate acestea, este generoasă, onestă, săritoare la nevoie şi sufletistă. Lili îl adăposteşte pe Emil care ajunge pe drumuri şi îl ajută să-şi piardă urmele atunci cînd este căutat de poliţie.
Pe de altă parte, în filmul Ancăi Damian, Vasile Ernu întruchipează un scriitor tînăr de succes, care s-a adaptat perfect în România şi nimeni nu mai ştie că are rădăcini moldoveneşti. Între cele două personaje diferenţele sunt uriaşe. Dar ele sunt simptomatice pentru modul în care moldovenii de peste Prut sunt percepuţi în România: ei sunt văzuţi fie în culori întunecate, fie sunt prezentaţi ca fiind nişte talente ieşite din comun. În cel din urmă caz, să ne amintim de entuziasmul cu care se vorbea, acum cîţiva ani, despre formaţia Ozon despre care, brusc, toată lumea uitase că venea din Chişinău.
Rezumînd, am putea spune că imaginea moldoveanului contemporan pe care au surprins-o filmele româneşti corespunde imaginarului social, adică corespunde realităţii: ea oscilează între cele două extreme, respectiv, între respingere şi milă şi încîntare şi preţuire.
Oare care este adevărata imagine a moldoveanului: cea a prostituatei sau a tînărului scriitor de succes sau acestea sunt complementare? Sau, poate că cineaştii simplifică prea mult lucrurile înghesuindu-i pe moldoveni doar în cele două tipare, cînd aceştia aparţin unor tipuri pishologice şi umane cu mult mai complexe şi cu mult mai variate.
