La microfon, Vasile Botnaru, moderatorul si prezentatorul emisiunii duminicale PUNCT si de la CAPAT.
Astazi vom vorbi despre sansele presei din Republica Moldova de a abandona compania nu tocmai onorabila in care a ajuns, din pacate, in ultimii ani, daca e sa judecam dupa rapoartele date publicitatii de redutabile institutii internationale de arbitraj. Zic redutabile pentru acei care simt nevoie sa le asculte. Or schimbarea pe care o promite, sau o va face posibila noua guvernare este ca si o poarta deschisa in care noi cetatenii ar trebui sa dam buzna. Si inainte de a da pinteni la cai ar fi cit se poate de istet sa citim hartile, sa scrutam itinerarul ca sa detectam cimpurile mlastinoase si potecile abrupte, ca sa nu ne prapadim pe drum, mai ales ca nu sintem primii drumeti pe calea democratizarii presei.
Deci, vorbim despre presa din Republica Moldova care vrea sa revina in rind cu lumea, adica cu tarile care ii recunosc valoarea si menirea, a presei adica, fiind vorba in primul rind despre tarile Uniunii Europene. Cum avem in imediata vecinatate vestica o tara membra a comunitatii europene ar fi cit se poate de firesc sa ne uitam ce e bine si mai ales ce e rau la vecinii nostri ca sa nu calcam si noi pe grebla, vorba vine. Si vom sta de vorba cu directoarea Centrului de Jurnalism Independent de la Bucuresti Ioana Avadanei si cu Nadine Gogu, directoarea institutiei cu aceleasi nume si profil de la Chisinau.
Vasile BOTNARU: Nadine, se reseteaza acum presa de la Chisinau, cind se reseteaza puterea? Putem vorbi despre sansa de a se reface, inainte de a vorbi despre greselile pe care ar trebui sa le ocoleasca?
Nadine GOGU: O sansa exista intotdeauna. Depinde foarte mult de conditiile pe care le vor avea jurnalistii, de acel mediu care exista in multe tari si ar trebui sa fie creat si in Republica Moldova.
Vasile BOTNARU: Asta stim, ca ar trebui, dar se creaza sau nu?
Nadine GOGU: Un prim semnal ar fi - daca vorbim despre noul guvern – faptul ca se incearca sa fie create conditii pentru jurnalistii care reflecta activitatea guvernului. Au fost institutite doua functii: una de purtator de cuvint al primului ministru si a doua de sef al serviciului de presa. Din cite cunosc eu, purtatorul de cuvint incearca sa convinga functionarii din guvern sa fie mai deschisi, sa ofere informatii presei. Asta de fapt ne si dorim, in primul rind sa fie facilitat accesul la informatie.
Vasile BOTNARU: Doamna Avadanei, ati facut parte dintr-un grup de experti care ati semnat un raport, cel mai recent. Ce puteti spune in citeva fraze despre nivelul la care s-a aflat pina adineaori si se mai afla, din pacate, presa din Republica Moldova?
Ioana AVADANEI: Primul lucru pe care as vrea sa-l spun este urmatorul: faptul ca s-a schimbat regimul politic nu inseamna neaparat ca presa se va schimba de pe o zi pe alta. Regimul politic se poate schimba de pe o zi pe alta in momentul in care se face transferul de putere. Modul in care functioneaza presa, practicile din presa, conduita jurnalistilor, metehnele lor, acestea nu se vor schimba de pe o zi pe alta. Din ce am vazut noi, si acestea sint si concluziile raportului, exista o foarte mare fractura dintre presa de limba romana si presa rusofona. Exista o foarte mare fractura intre oferta politica de limba romana, sau a existat pina acum, intre oferta politica de limba romana si oferta politica democratica de limba rusa. Si lucrul acesta se reflecta foarte tare sau s-a reflectat in modul in care presa a reflectat campania electorala.
Ceea ce am observat noi e ca multe dintre canalele mediatice din Republica Moldova sint detinute, afiliate, orientate, apropiate, unuia sau altuia dintre partidele politice. Lucrul acesta este extrem de delicat, mai ales in conditiile in care o parte din acestea sint acum in guvern. Noi am avut acelasi moment in anul 1996, cind PDSR a pierdut alegerile si a venit la putere Conventia Democrata. A existat un moment in care presa romana nu astepta comenzi de la cirmuire, de la guvern, ci s-a mutat cu entuziasm, cu arme si bagaje in partea guvernului si lucrul acesta ar trebui evitat. Rolul presei este sa monitorizeze activitatea celor care guverneaza tara, nu neaparat a guvernului sau nu numai a guvernului. Si de asemenea sa sanctioneze greselile acetora atunci cind ele se comit.
Vasile BOTNARU: Nadine, la acest tablou, dumneata ai de adaugat ceva?
Nadine GOGU: Sint de acord cu Ioana, intr-adevar trebuie sa fim realisti si nu ne putem astepta ca peste noapte sa schimbam in totalitate lucrurile din domeniul presei. Este foarte mult de lucru la acest capitol. Si intr-adevar exista un risc, odata cu venirea noii guvernari presa care a sustinut deschis sau mai putin deschis in campaniile electorale dar si in campaniile preelectorale, anumite partide, sa continue sa faca acest lucru iarasi. Sint de acord cu Ioana, atunci cind zice ca presa trebuie sa monitorizeze, sa supravegheze ceea ce face guvernul.
Vasile BOTNARU: Nadine, dar in conditiile in care o anumita parte a presei despre care vorbea Ioana Avadanei continua sa faca partizanat in favoarea opozitiei de astazi, a comunistilor, cealalta parte se simte obligata sa apere Alianta (pentru Integrare Europeana) pur si simplu de aceste atacuri. Adica se aprofundeaza ceea ce a semnalat Ioana Avadanei, cele doua albii din care nicidecum nu poate sa iasa presa. Asta justifica cumva partizanatul presei proguvernamentale?
Nadine GOGU: Nu cred ca ar justifica, pentru ca in cazul acesta riscam sa repetam situatia de pina in iulie cind o anumita parte a presei apara guvernarea, iar alta parte critica. Nu cred ca ar trebui sa perpetuam astfel de practici. Trebuie sa incercam pe cit e posibil sa facem jurnalism de calitate.
Vasile BOTNARU: Ioana, ce-i de facut? Daca de exemplu o parte ar incepe sa respecte codul deontologic, sa admitem, iar cealalta va continua sa improaste cu noroi guvernarea?
Ioana AVADANEI: Intotdeauna vor exista si exista in continuare pe toate pietele din lume jurnalisti si ziare si publicatii si canale mediatice care respecta practicile deontologice si altele care nu le respecta. Faptul ca altii nu respecta practicile deontologice nu justifica intru nimic o reactie similara de partea adversa. Altfel intram, cum spunea si Nadine, intr-un cerc vicios.
Evident, presa afiliata politic are prin natura sa datoria de a promova o anumita ideologie, un anumit partid, liderii acelui partid. Atita timp cit aceasta afiliere este asumata, genul acesta de comunicare - pentru ca nu pot sa ii spun jurnalism – este de inteles, nu spun justificat. Este nejustificat sa vezi ca o parte a presei ataca un anumit partid politic si cealalta parte a presei ii ia apararea sau se simte obligata sa ii ia apararea, indiferent care este partidul. Pentru ca lucrul acesta porneste de la o greseala fundamentala. Si anume ignorarea consumatorului de presa, ignorarea cititorului.
Nu stiu care sint obiceiurile de lectura de presa, de consum mediatic in Republica Moldova, in Romania insa omul nu citeste decit un singur ziar si se uita de regula la un singur jurnal de stiri pe un singur canal. Faptul ca un ziar critica si un anumit ziar apara un anumit partid politic este irelevant pentru cititorul care cumpara un singur ziar. El fie citeste mesajul care critica, fie citeste mesajul care apara. De aceea solutia ar fi ca acei care sint atasati valorilor jurnalismului sa se indeparteze un pic de la simpatiile lor politice la care au tot dreptul de altfel ca cetateni. Dar jurnalismul are in miezul lui interesul public. Iar interesul public inseamna buna guvernare, buna gestionare a banului public, conditii decente de trai, respectarea promisiunilor politice, functionarea democratica a tarii s.a.m.d. Lucrurile acestea presupun critica actului de guvernare.
Vasile BOTNARU: Ioana, dar daca facem un pas inapoi, cum sa educam publicul ca sa inteleaga ce interes public are? Si va dau un exemplu: toate lumea critica modul de functionare a televiziunii publice, dar aceasta televiziune publica era in sondaje institutia de presa cea mai populara.
Ioana AVADANEI: Educarea publicului nu se face prin presa, educarea publicului se face in scoala, Doamne iarta-ma. Noi avem aceeasi problema, ne luptam deja de ani de zile cu ea. Ne luptam si cu cei care spun ca presa educa publicul intr-o anumita atitudine. Noi insitiam asupra faptului ca educarea se face in scoala. Educatia, inclusiv cea democratica, ar trebui sa se faca in scoala, atunci ar trebui sa li se spuna copiilor ce drepturi au, cum sa si le apere, cine le protejeaza, catre cine se indreapta. Care este rolul unei prese independente intr-o societate democratica s.a.m.d. E o batalie pe termen lung, dar este singura solutie care produce efecte stabile.
Vasile BOTNARU: Dupa care copiii care ies din scoala ar trebui sa vada si practicile publice intr-adevar sa functioneze la fel.
Ioana AVADANEI: Bineinteles. De asta spun ca voi va aflati acum intr-un moment binecuvintat, in care aveti sansa de a repune lucrurile pe fagasul lor normal. Daca partea de constructie a societatii democratice merge mai repede decit partea de educare a publlicului, lucrurile sint numai pe jumatate facute. Noi am facut anul acesta o multime de cursuri pentru elevi de liceu si am constatat cu durere si oarecare uimire ca la 16, 17, 18 ani copiii acestia nu stiu de unde le vin drepturile. Ei inca mai cred ca noi trebuie sa ne iubim patria pentru ca patria ne da drepturi. Deci este genul acesta de educatie dogmatica pe care o cunoastem si noi si o cunoasteti si voi mult prea bine. Care sint adevaratele izvoare ale drepturilor omului, faptul ca te nasti cu aceste drepturi le este total strain. Ne-am concentrat pe formarea si consolidarea unor institutii, inclusiv a unei prese libere, asa cum este ea, in schimb am ramas corijenti la educatia pentru democratie.
Nadine GOGU: Nu as fi atit de categorica cind vine vorba despre ceea ce stie si ce nu stie publicul. De fapt as zice ca mass-media nu stie ce vrea publicul, pentru ca nu studiaza auditoriul, nu face studii de audiente ca sa intrebe oamenii ce vor sa citeasca, ce vor sa vizioneze, sa asculte. Cit priveste ratingul pe care il are Moldova-1. Este adevarat, este in top, dar sa nu uitam ca marea majoritate a oamenilor de la tara au acces la un singur post de televiziune care este Moldova-1. Deci ei nu au alternativa. Si in conditiile in care ei se uita doar la emisiunile de la acest post atunci cind sint chestionati vor indica Moldova-1. Sint sigura ca si la Moldova-1 si la Radio Moldova sint jurnalisti care cunosc cum sa faca un material profesionist. Atunci insa cind jurnalistul merge si intervieveaza citeva surse, in special cind e vorba de subiecte controversate si revine in redactie, iar redactorul ii spune ca sursa repectiva va fi inclusa in material, iar a doua sursa nu va fi inclusa in material. Si in cazul acesta jurnalistul, dupa doua-trei tentative de a face materiale profesioniste, va renunta.
Vasile BOTNARU: Nadine, da-mi voie sa te contrazic. Eu am vazut pe teren reporteri de la TVM care adreseaza niste intrebari agresive, deci sint setati de acasa. Nu este vorba ca nu cauta surse. Ei sint rautaciosi prin definitie. Si atunci intrebarea mea este pentru dumneata si pentru Ioana: cum e de facut - pentru ca maine-poimaine vine un alt administrator, consiliu al observatorilor. Ce va avea de facut acest administrator pentru ca sa schimbe cit de rapid posibil fata acestei televiziuni care este publica si trebuie sa serveasca interesul public?
Nadine GOGU: Am zis nu toti jurnalistii, o parte fac acest lucru din convingeri, si aceasta la fel este un lucru grav, dupa mine. Si nu vorbim doar de Moldova-1. Si la alte posturi sau la alte institutii media exista jurnalisti care din anumite convingeri fac anumite lucruri, reflecta realitatea prin prisma lor, asa cum o inteleg, asa cum o vad ei. Dar totusi exista unii care poate ca au incercat sau mai incearca.
Vasile BOTNARU: Si ce faci la modul practic, Uite te trimitem pe dumneata presedinte la televiziune, ce faci la modul practic?
Nadine GOGU: Probabil as incepe, daca ne referim la departamentul de stiri, as incepe cu redactorii si redactorii sefi. Exista anumite coduri, exista un Cod al audiovizualului, de exemplu, cu anumite prevederi ceea ce tine de pluralismul de opinie. Sint foarte multe puncte. Daca jurnalistii ar face materialele tinind cont de acele criterii - mai exista si un Cod de conduita, atunci redactorii ar trebui sa urmareasca ca o stire, atunci cind este prezentata, sa fie vazuta din toate punctele de vedere, sa corespunda standardelor. Doua surse. Si cu o a treia, e si mai bine.
Ioana AVADANEI: Sint intrutotul de acord ca dincolo de reporteri exista ceea ce se numeste decizia editoriala. Reporterul poate sa fie mai bun sau mai putin bun. Mai priceput sau mai putin priceput. El primeste insa indrumare inclusiv in domeniul profesional din partea editorului. Daca ar fi sa incep de undeva eu tot de la editori as porni. Oricine ar veni intr-o televiziune publica, a voastra sau a noastra, nu ar putea face nimic daca nu lucreaza impreuna cu corpul editorial si cred ca singurul lucru pe care l-ar avea de facut ar fi fost sa stabileasca politica editoriala in functie de atributiile care revin postului public in virtutea legii. Si sa impuna respectarea standardelor profesionale.
Intr-adevar, sint la voi ca si la noi oameni ale caror simpatii politice se vad “pe sticla”, cum se spune. Dar exista editori care vad aceste materiale si care le lasa sa treaca. Acolo este problema. Reporterul nu poate singur sa isi puna materialul in program. El trebuie sa fie rafinat. Materialul trebuie sa fie rafinat, trebuie sa fie aprobat, trebuie sa fie verificat pentru conformitate cu standardele profesionale de catre un producator, de catre un sef de jurnal si asa mai departe. Deci exista un intreg lant de decizii editoriale care nu functioneaza in astfel de cazuri.
Vasile BOTNARU: Sint de acord cu domniile voastre si eu daca, Doamne fereste, as fi director, as incepe de la afisarea acestor conditii-parametri pe usa televiziunii. Dupa care ar fi sa indemn 2-3-4 mii de arbitri, un milion de arbitri care se uita la televizor in fiecare zi sa imi spuna daca corespunde buletinul de stiri acestor parametri pe care i-am afisat de buna voie pe usa. Dar spre fericirea mea nu o sa fiu director. Acum ati atins si un alt subiect. Editorii la rindul lor sint in servicul unor patroni. Cind vorbiom despre televiziuni private ele la fel sint intr-un spatiu public, formeaza spatiul public, criteriile de calitate. Si atunci cum e cu “mogulii”, Ioana?
Ioana AVADANEI: Ei, daca as fi stiut lucrul acesta, Vasile, l-as fi facut in ograda mea inainte de toate. Nu cred ca se poate evita mogulizarea. Sau nu se poate evita prin interventii exterioare. Acum ar trebui sa vedem si care este definitia mogulului. Pentru ca exista mari patroni de presa exista peste tot, in toata lumea. “New York Times”, de exemplu, este un ziar detinut de o familie. Deci mai moguli decit mogulii. Cu toate acestea, patronii respectivi in cazul “New York Times” inteleg care este valoarea ziarului. Cred ca Rupert Murdoch avea o parabola foarte buna: daca am un sac de bani pot sa cumpar cu el un ziar. Dar daca pun pe masa un sac de bani, asta nu inseamna ca am un ziar. Deci, nu banii fac ziarul, nu patronatul face ziarul, ci acel care il gindeste sau grupul care il gindeste. Asta inseamna echipa editoriala.
In cazul nostru concentrarea proprietatii de media nu a fost un lucru eminamente rau. Piata romaneasca de media era extrem de fractionata si este si acum extrem de fractionata. Exista multe operatii mici, sarace, slabe, vulnerabile. Si acestea sint primele care ingenuncheaza, cedeaza in fata presiunilor. Asa ca o anumita stabilitate economica iti creste intr-un fel cainosenia fata de autoritati. Ceea ce este bine la presa. Lucrul pe care il vedem si noi in Romania este modul in care patronatul influenteaza politica editoriala. Si nu atit politica editoriala, ca si acolo ar mai fi justificari, ci modul in care se face presa.
Vasile BOTNARU: Adica “berlusconizarea” ...
Ioana AVADANEI: Berlusconizarea. Patronul care iti dicteaza in cine sa dai si cum sa dai. Acolo este problema. O politica editoriala de genul “noi sintem de orientare liberala, sprijinim piata libera, s.a.m.d., este justificta, se practica peste tot. Dar modul la care se intelege la noi proprietatea de presa, adica “esti ziarul meu drept pentru care dusmanii mei iti sint dusmani tie; partenerii mei de afaceri iti sint prieteni si trebuie sa ii ajutam sa faca un ban”. Fluxul acesta de fapt ignora rolul jurnalismului, acela de a functiona in interes public, nu in interes particular.
Vasile BOTNARU: Si o stavila legislativa se poate pune? Pentru ca in Republica Moldova, Nadine imi va da dreptate, exista asemenea exemple. In campanii s-a vazut foarte bine cind erau asmutati politic, pardon, o haita de jurnalisti care vorbeau in acelasi limbaj, ii “vedeai” dupa adjective, ii vedeai dupa frazeologie ca vin din comandamente unice anumite texte pe care ei le ambalau doar.
Ioana AVADANEI: Stavila legislativa impotriva relei vointe nu s-a inventat inca. Este un proces extrem de complicat, lucrul acesta nu poate fi controlat decit prin multiple pirghii. Una dintre ele de care am vorbit un pic mai devreme este educarea publicului. Ideea este sa nu mai consumi in calitate de cetatean astfel de materiale in conditiile in care ai probabil si alte optiuni.
Vasile BOTNARU: Adica sa inchizi televizorul.
Ioana AVADANEI: Inchizi televizorul sau muti pe alt canal. Sau nu mai cumperi ziarul respectiv. A doua pirghie este reactia breslei. Lucru de care suferim si noi infiorator. In momentul in care vezi o incalcare grava a regulilor jurnalismului ar trebui sa existe cineva care sa ia pozitie publica. Sa spuna publicului ca acest lucru este inacceptabil din punct de vedere profesional. La noi nu exista o astfel de instanta. Noi ne chinuim de citiva ani sa ne-o imaginam. Nu mai vorbim de incercarile de a o construi si de a o face sa functioneze. Vrem sa stim macar cum ar arata ea in Romania. Este o chestie complicata. Un alt mecanism de reactie ar fi in interiorul redactiei. Sa ii vezi pe colegii tai batindu-ti obrazul daca ai facut o magarie. Nici lucrul acesta nu se intimpla.
Vasile BOTNARU: Nadine, ati incercat sa sanctionati pe promotorii jurnalismului nu tocmai igienic si v-ati ales de fapt cu critici la adresa voastra, ca ati “minca din mainile capitalistilor”. Ce mecanisme au sanse in Republica Moldova acum, cind se reseteaza presa si politicul?
Nadine GOGU: Eu sper Consiliul de presa despre care s-a anuntat recent ca este creat in Republica Moldova, daca va fi pus bine pe roate mecanismul de functionare a acestui consiliu, exista sanse ca peste o anumita perioada cel putin sa se reduca - nu ne asteptam ca o sa dispara - cazurile flagrante pe care le observam in ultimul timp si in prezent de fapt, de incalcare a principiilor deontologice, a principiilor etice.
Vasile BOTNARU: Dar Consiliul de presa este abilitat in alte parti intii de toate sa solutioneze unele litigii. Dumneavoastra vreti sa instituiti o autoritate morala, un arbitraj?
Nadine GOGU: Nu ar fi rau sa se faca si acest lucru. Daca vorbim despre audiovizual, exista o institutie de reglementare a audiovizualului, CCA, care este asa cum este, dar exista cel putin. Si speram ca pe viitror CCA o sa isi faca treaba asa cum ar trebui sa si-o faca. Deci ei pot sa supravegheze ce se intimpla in domeniul audiovizualului si sa sanctioneze. Atunci cind vorbim despre presa scrisa, aici sint mai putine instrumente, mecanisme.
Vasile BOTNARU: De altfel, acum aflam retroactiv de la Gherghe Gorincioi ca au incercat politicienii sa exercite presiuni, uneori le-a si reusit, asa a spus domnul Gorincioi. Acum speram ca este descatusat si isi va face meseria, cum spuneti dumneavoastra. Ioana, din practicile europene pe care le cunoasteti, rezulta oare ca un Consiliu de presa poate deveni un arbitru moral?
Ioana AVADANEI: Exista doua functii pe care le indeplineste un consiliu de presa. Si spun lucrurile acestea pentru ca imi sint foarte proaspete, chiar zilele acestea gazduim o conventie a organizatiilor de media din Romania si exact despre asta discutam. Despre cum am face sa facem si noi un consiliu de presa, o comisie de etica s.a.m.d.
Exista doua tipuri de reactie pe care un astfel de organism le poate avea. Un tip de reactie este cel fata de membrii sai. Si atunci vorbim despre “sanctiuni”, insemnind publicarea deciziilor consiliului s.a.m.d. Noi ne-am gindit sa mergem insa un pic mai departe. Si anume sa ii dam acestui organism si puterea de arbitru, sa ii spunem moral pentru moment, pentru ca o sa vreau sa revin asupra acestui punct. Si anume aceasta comisie sau organism, cum vom ajunge sa ii spunem, trebuie sa ia pozitii acolo unde vede incalcari flagrante ale deontologiei, chiar daca nu se plinge nimeni de ele. Acesta ar fi rolul educativ. Agungem astfel iar la educarea publicului. Publicul nu stie care sint standardele noastre, el trebuie sa fie invatat ca jurnalistul functioneaza, de regula, dupa anumite standarde si care sint acele standarde.
Da, ar putea functiona si ca arbitru sa ii spunem moral. De ce ma feresc eu foarte tare de termenul “moral”. Noi sintem mai apropiati de “bune practici”. Pentru ca valorile morale difera de la individ la individ. Ce este bine pentru mine s-ar putea sa fie catalogat drept rau pentru altii.
Vasile BOTNARU: Si ar fi suficient sa vorbim despre burca, bunaoara ...
Ioana AVADANEI: Da, si in momentul in care vorbesti despre valori morale imediat vei fi intrebat care este autoritatea morala impecabila din Romania, respectiv Moldova, care poate judeca fara ura, fara partinire si fara pacat aceste incalcari. Si ma tem ca raspunsul este acelasi: nu vom gasi o astfel de persoana. De aceea noi sintem mai apropiati de idea, cum spuneam, de “bune practici” si de juriu de profesionisti care sa judece cu regulile in fata, cu standardele in fata si ascultind partile sa vedem daca s-a respectat tehnologia jurnalistica, sa spunem asa.
Vasile BOTNARU: Si care, spuneati, sa se autosesizeze in cazuri strigatoare la cer.
Ioana AVADANEI: ... in cazurile strigatoare la cer. Pentru ca in momentul acela, chiar daca nimeni din public nu investeste 10 minute in a scrie un e-mail sau in a scrie o scrisoare sau a da un telefon pentru a sesiza o astfel de incalcare, aceste exemple nu trebuie sa fie trecute sub tacere.
Vasile BOTNARU: Nadine, va doriti acelasi lucru la Chisinau?
Nadine GOGU: Da, ar fi foarte bine daca am reusi acest lucru. Sint intrutotul de acord cu Ioana. Publicul nu stie care sint standardele. Deci el vizioneaza un post de televiziuune, vede anumite stiri, sau citeste un material …
Vasile BOTNARU: … si le ia de bune.
Nadine GOGU: Exact. In ultima campanie electorala noi am monitorizat presa mai mult din punct de vedere al calitatii materialelor si am avut si multe studii de caz. Si iata ca dupa publicarea acestor studii de caz – pentru ca le plasam si pe site-ul “azi.md” - am avut unele reactii. Cititorii spuneau acelasi lucru: uite acum, dupa ce am citit materialul, spuneau ei, ma uit la televizor deja cu alti ochi. Imediat observ anumite lucruri, e bine sau nu e bine cum reflecta un anumit eveniment un anumit post.
Vasile BOTNARU: Apropo, ar fi punctul final in discutie, imaginati-va ca sinteti parasutata din Noua Zeelanda sau nu mai stiu de unde se poate parasuta astazi un om care sa nu stie absolut nimic despre Moldova, despre presa din Moldova …
Ioana AVADANEI: … din Romania de exemplu.
Vasile BOTNARU: … ok, de exemplu. Imaginati-va ca veniti aici la Chisinau. In ce mod, unde ati cauta semnale ca presa este mai buna decit a fost pina acum?
Ioana AVADANEI: Eu m-as uita in primul si primul rind la mediile publice, la radioul si televiziunea publice. Ele sint principalele purtatoare de interes public, sint institutii create in interesul formarii publicului si sint institutii create si platite din banii nostri. Drept pntru care primele schimbari si schimbarile majore acolo ar trebui sa se vada intii si intii.
Vasile BOTNARU: Dar ce anume ati cauta?
Ioana AVADANEI: Calitatea stirilor. Stirile care trebuie sa fie in primul rind echidistante. Sa fie echilibrate, sa fie decente din punct de vedere al tonului si nu in ultimul rind sa fie atractive. A fi echidistant nu inseamna sa fi plictisitor. Asta este o greseala fundamentala pe care o fac cei lipsiti de imaginatie. Da, poti sa fi neutru si sa fi plictisitor in acelasi timp. Dar poti sa fi si neutru dar sa fi atractiv. Pentru ca interesul nostru nu este sa plictisim publicul cu neutralitatea noastra ci sa il informam.
Vasile BOTNARU: Exact, daca unul spune ca e laie si altul ca este balaie, tot aici sintem, plictisitori. Nadine, dumneata, ca expert profesionist imagineaza-ti invers ca esti trimisa in Noua Zeelanda, ce ai cauta ca sa te convingi ca merge bine.
Nadine GOGU: In primul rind buletinele de stiri. Si personajele care apar in buletinele de stiri. Sa fie in mod egal prezenti si reprezentantii guvernarii, si reprezentantii opozitiei. Dar desigur ca m-ar interesa ca buletinele sa inceapa nu cu stiri despre guvern. O sa va dau un exemplu: acum citiva ani am fost la Vilnius si am avut posibilitate sa vizionam un buletin de stiri de la televiziunea publica. Nu era in engleza, nu era in rusa si normal ca nu am inteles despre ce era vorba. Dar am vazut imagini. Si colegii mei cu care eram, prima lor reactie a fost ca si televiziunea publica de la Vilnius reflecta realitatea ca si in Republica Moldova. Pentru ca aparea primul-ministru in cadru de multe ori. Dupa ce ni s-a facut traducerea am vazut ca de fapt el era criticat pentru anumite lucruri. Era dur criticat de televiziunea publica.
Ioana AVADANEI: Asta voiam sa zic si eu, ca nu ma deranjeaza ca prima stire din jurnal trateaza chestiunile guvenrului sau presedintelui daca oamenii aceia chiar au facut cel mai important lucru al zilei respective.
Vasile BOTNARU: Si dimpotriva, daca “porcaria” este tot a lor ? …
Ioana AVADANEI: Cu siguranta, eu am zis cel mai important lucru din punctul de vedere al stirilor, nu am zis cel mai bun lucru.
Astazi vom vorbi despre sansele presei din Republica Moldova de a abandona compania nu tocmai onorabila in care a ajuns, din pacate, in ultimii ani, daca e sa judecam dupa rapoartele date publicitatii de redutabile institutii internationale de arbitraj. Zic redutabile pentru acei care simt nevoie sa le asculte. Or schimbarea pe care o promite, sau o va face posibila noua guvernare este ca si o poarta deschisa in care noi cetatenii ar trebui sa dam buzna. Si inainte de a da pinteni la cai ar fi cit se poate de istet sa citim hartile, sa scrutam itinerarul ca sa detectam cimpurile mlastinoase si potecile abrupte, ca sa nu ne prapadim pe drum, mai ales ca nu sintem primii drumeti pe calea democratizarii presei.
Deci, vorbim despre presa din Republica Moldova care vrea sa revina in rind cu lumea, adica cu tarile care ii recunosc valoarea si menirea, a presei adica, fiind vorba in primul rind despre tarile Uniunii Europene. Cum avem in imediata vecinatate vestica o tara membra a comunitatii europene ar fi cit se poate de firesc sa ne uitam ce e bine si mai ales ce e rau la vecinii nostri ca sa nu calcam si noi pe grebla, vorba vine. Si vom sta de vorba cu directoarea Centrului de Jurnalism Independent de la Bucuresti Ioana Avadanei si cu Nadine Gogu, directoarea institutiei cu aceleasi nume si profil de la Chisinau.
Vasile BOTNARU: Nadine, se reseteaza acum presa de la Chisinau, cind se reseteaza puterea? Putem vorbi despre sansa de a se reface, inainte de a vorbi despre greselile pe care ar trebui sa le ocoleasca?
Nadine GOGU: O sansa exista intotdeauna. Depinde foarte mult de conditiile pe care le vor avea jurnalistii, de acel mediu care exista in multe tari si ar trebui sa fie creat si in Republica Moldova.
Vasile BOTNARU: Asta stim, ca ar trebui, dar se creaza sau nu?
Nadine GOGU: Un prim semnal ar fi - daca vorbim despre noul guvern – faptul ca se incearca sa fie create conditii pentru jurnalistii care reflecta activitatea guvernului. Au fost institutite doua functii: una de purtator de cuvint al primului ministru si a doua de sef al serviciului de presa. Din cite cunosc eu, purtatorul de cuvint incearca sa convinga functionarii din guvern sa fie mai deschisi, sa ofere informatii presei. Asta de fapt ne si dorim, in primul rind sa fie facilitat accesul la informatie.
Vasile BOTNARU: Doamna Avadanei, ati facut parte dintr-un grup de experti care ati semnat un raport, cel mai recent. Ce puteti spune in citeva fraze despre nivelul la care s-a aflat pina adineaori si se mai afla, din pacate, presa din Republica Moldova?
Ioana AVADANEI: Primul lucru pe care as vrea sa-l spun este urmatorul: faptul ca s-a schimbat regimul politic nu inseamna neaparat ca presa se va schimba de pe o zi pe alta. Regimul politic se poate schimba de pe o zi pe alta in momentul in care se face transferul de putere. Modul in care functioneaza presa, practicile din presa, conduita jurnalistilor, metehnele lor, acestea nu se vor schimba de pe o zi pe alta. Din ce am vazut noi, si acestea sint si concluziile raportului, exista o foarte mare fractura dintre presa de limba romana si presa rusofona. Exista o foarte mare fractura intre oferta politica de limba romana, sau a existat pina acum, intre oferta politica de limba romana si oferta politica democratica de limba rusa. Si lucrul acesta se reflecta foarte tare sau s-a reflectat in modul in care presa a reflectat campania electorala.
Ceea ce am observat noi e ca multe dintre canalele mediatice din Republica Moldova sint detinute, afiliate, orientate, apropiate, unuia sau altuia dintre partidele politice. Lucrul acesta este extrem de delicat, mai ales in conditiile in care o parte din acestea sint acum in guvern. Noi am avut acelasi moment in anul 1996, cind PDSR a pierdut alegerile si a venit la putere Conventia Democrata. A existat un moment in care presa romana nu astepta comenzi de la cirmuire, de la guvern, ci s-a mutat cu entuziasm, cu arme si bagaje in partea guvernului si lucrul acesta ar trebui evitat. Rolul presei este sa monitorizeze activitatea celor care guverneaza tara, nu neaparat a guvernului sau nu numai a guvernului. Si de asemenea sa sanctioneze greselile acetora atunci cind ele se comit.
Vasile BOTNARU: Nadine, la acest tablou, dumneata ai de adaugat ceva?
Nadine GOGU: Sint de acord cu Ioana, intr-adevar trebuie sa fim realisti si nu ne putem astepta ca peste noapte sa schimbam in totalitate lucrurile din domeniul presei. Este foarte mult de lucru la acest capitol. Si intr-adevar exista un risc, odata cu venirea noii guvernari presa care a sustinut deschis sau mai putin deschis in campaniile electorale dar si in campaniile preelectorale, anumite partide, sa continue sa faca acest lucru iarasi. Sint de acord cu Ioana, atunci cind zice ca presa trebuie sa monitorizeze, sa supravegheze ceea ce face guvernul.
Vasile BOTNARU: Nadine, dar in conditiile in care o anumita parte a presei despre care vorbea Ioana Avadanei continua sa faca partizanat in favoarea opozitiei de astazi, a comunistilor, cealalta parte se simte obligata sa apere Alianta (pentru Integrare Europeana) pur si simplu de aceste atacuri. Adica se aprofundeaza ceea ce a semnalat Ioana Avadanei, cele doua albii din care nicidecum nu poate sa iasa presa. Asta justifica cumva partizanatul presei proguvernamentale?
Nadine GOGU: Nu cred ca ar justifica, pentru ca in cazul acesta riscam sa repetam situatia de pina in iulie cind o anumita parte a presei apara guvernarea, iar alta parte critica. Nu cred ca ar trebui sa perpetuam astfel de practici. Trebuie sa incercam pe cit e posibil sa facem jurnalism de calitate.
Vasile BOTNARU: Ioana, ce-i de facut? Daca de exemplu o parte ar incepe sa respecte codul deontologic, sa admitem, iar cealalta va continua sa improaste cu noroi guvernarea?
Ioana AVADANEI: Intotdeauna vor exista si exista in continuare pe toate pietele din lume jurnalisti si ziare si publicatii si canale mediatice care respecta practicile deontologice si altele care nu le respecta. Faptul ca altii nu respecta practicile deontologice nu justifica intru nimic o reactie similara de partea adversa. Altfel intram, cum spunea si Nadine, intr-un cerc vicios.
Evident, presa afiliata politic are prin natura sa datoria de a promova o anumita ideologie, un anumit partid, liderii acelui partid. Atita timp cit aceasta afiliere este asumata, genul acesta de comunicare - pentru ca nu pot sa ii spun jurnalism – este de inteles, nu spun justificat. Este nejustificat sa vezi ca o parte a presei ataca un anumit partid politic si cealalta parte a presei ii ia apararea sau se simte obligata sa ii ia apararea, indiferent care este partidul. Pentru ca lucrul acesta porneste de la o greseala fundamentala. Si anume ignorarea consumatorului de presa, ignorarea cititorului.
Nu stiu care sint obiceiurile de lectura de presa, de consum mediatic in Republica Moldova, in Romania insa omul nu citeste decit un singur ziar si se uita de regula la un singur jurnal de stiri pe un singur canal. Faptul ca un ziar critica si un anumit ziar apara un anumit partid politic este irelevant pentru cititorul care cumpara un singur ziar. El fie citeste mesajul care critica, fie citeste mesajul care apara. De aceea solutia ar fi ca acei care sint atasati valorilor jurnalismului sa se indeparteze un pic de la simpatiile lor politice la care au tot dreptul de altfel ca cetateni. Dar jurnalismul are in miezul lui interesul public. Iar interesul public inseamna buna guvernare, buna gestionare a banului public, conditii decente de trai, respectarea promisiunilor politice, functionarea democratica a tarii s.a.m.d. Lucrurile acestea presupun critica actului de guvernare.
Vasile BOTNARU: Ioana, dar daca facem un pas inapoi, cum sa educam publicul ca sa inteleaga ce interes public are? Si va dau un exemplu: toate lumea critica modul de functionare a televiziunii publice, dar aceasta televiziune publica era in sondaje institutia de presa cea mai populara.
Ioana AVADANEI: Educarea publicului nu se face prin presa, educarea publicului se face in scoala, Doamne iarta-ma. Noi avem aceeasi problema, ne luptam deja de ani de zile cu ea. Ne luptam si cu cei care spun ca presa educa publicul intr-o anumita atitudine. Noi insitiam asupra faptului ca educarea se face in scoala. Educatia, inclusiv cea democratica, ar trebui sa se faca in scoala, atunci ar trebui sa li se spuna copiilor ce drepturi au, cum sa si le apere, cine le protejeaza, catre cine se indreapta. Care este rolul unei prese independente intr-o societate democratica s.a.m.d. E o batalie pe termen lung, dar este singura solutie care produce efecte stabile.
Vasile BOTNARU: Dupa care copiii care ies din scoala ar trebui sa vada si practicile publice intr-adevar sa functioneze la fel.
Ioana AVADANEI: Bineinteles. De asta spun ca voi va aflati acum intr-un moment binecuvintat, in care aveti sansa de a repune lucrurile pe fagasul lor normal. Daca partea de constructie a societatii democratice merge mai repede decit partea de educare a publlicului, lucrurile sint numai pe jumatate facute. Noi am facut anul acesta o multime de cursuri pentru elevi de liceu si am constatat cu durere si oarecare uimire ca la 16, 17, 18 ani copiii acestia nu stiu de unde le vin drepturile. Ei inca mai cred ca noi trebuie sa ne iubim patria pentru ca patria ne da drepturi. Deci este genul acesta de educatie dogmatica pe care o cunoastem si noi si o cunoasteti si voi mult prea bine. Care sint adevaratele izvoare ale drepturilor omului, faptul ca te nasti cu aceste drepturi le este total strain. Ne-am concentrat pe formarea si consolidarea unor institutii, inclusiv a unei prese libere, asa cum este ea, in schimb am ramas corijenti la educatia pentru democratie.
Nadine GOGU: Nu as fi atit de categorica cind vine vorba despre ceea ce stie si ce nu stie publicul. De fapt as zice ca mass-media nu stie ce vrea publicul, pentru ca nu studiaza auditoriul, nu face studii de audiente ca sa intrebe oamenii ce vor sa citeasca, ce vor sa vizioneze, sa asculte. Cit priveste ratingul pe care il are Moldova-1. Este adevarat, este in top, dar sa nu uitam ca marea majoritate a oamenilor de la tara au acces la un singur post de televiziune care este Moldova-1. Deci ei nu au alternativa. Si in conditiile in care ei se uita doar la emisiunile de la acest post atunci cind sint chestionati vor indica Moldova-1. Sint sigura ca si la Moldova-1 si la Radio Moldova sint jurnalisti care cunosc cum sa faca un material profesionist. Atunci insa cind jurnalistul merge si intervieveaza citeva surse, in special cind e vorba de subiecte controversate si revine in redactie, iar redactorul ii spune ca sursa repectiva va fi inclusa in material, iar a doua sursa nu va fi inclusa in material. Si in cazul acesta jurnalistul, dupa doua-trei tentative de a face materiale profesioniste, va renunta.
Vasile BOTNARU: Nadine, da-mi voie sa te contrazic. Eu am vazut pe teren reporteri de la TVM care adreseaza niste intrebari agresive, deci sint setati de acasa. Nu este vorba ca nu cauta surse. Ei sint rautaciosi prin definitie. Si atunci intrebarea mea este pentru dumneata si pentru Ioana: cum e de facut - pentru ca maine-poimaine vine un alt administrator, consiliu al observatorilor. Ce va avea de facut acest administrator pentru ca sa schimbe cit de rapid posibil fata acestei televiziuni care este publica si trebuie sa serveasca interesul public?
Nadine GOGU: Am zis nu toti jurnalistii, o parte fac acest lucru din convingeri, si aceasta la fel este un lucru grav, dupa mine. Si nu vorbim doar de Moldova-1. Si la alte posturi sau la alte institutii media exista jurnalisti care din anumite convingeri fac anumite lucruri, reflecta realitatea prin prisma lor, asa cum o inteleg, asa cum o vad ei. Dar totusi exista unii care poate ca au incercat sau mai incearca.
Vasile BOTNARU: Si ce faci la modul practic, Uite te trimitem pe dumneata presedinte la televiziune, ce faci la modul practic?
Nadine GOGU: Probabil as incepe, daca ne referim la departamentul de stiri, as incepe cu redactorii si redactorii sefi. Exista anumite coduri, exista un Cod al audiovizualului, de exemplu, cu anumite prevederi ceea ce tine de pluralismul de opinie. Sint foarte multe puncte. Daca jurnalistii ar face materialele tinind cont de acele criterii - mai exista si un Cod de conduita, atunci redactorii ar trebui sa urmareasca ca o stire, atunci cind este prezentata, sa fie vazuta din toate punctele de vedere, sa corespunda standardelor. Doua surse. Si cu o a treia, e si mai bine.
Ioana AVADANEI: Sint intrutotul de acord ca dincolo de reporteri exista ceea ce se numeste decizia editoriala. Reporterul poate sa fie mai bun sau mai putin bun. Mai priceput sau mai putin priceput. El primeste insa indrumare inclusiv in domeniul profesional din partea editorului. Daca ar fi sa incep de undeva eu tot de la editori as porni. Oricine ar veni intr-o televiziune publica, a voastra sau a noastra, nu ar putea face nimic daca nu lucreaza impreuna cu corpul editorial si cred ca singurul lucru pe care l-ar avea de facut ar fi fost sa stabileasca politica editoriala in functie de atributiile care revin postului public in virtutea legii. Si sa impuna respectarea standardelor profesionale.
Intr-adevar, sint la voi ca si la noi oameni ale caror simpatii politice se vad “pe sticla”, cum se spune. Dar exista editori care vad aceste materiale si care le lasa sa treaca. Acolo este problema. Reporterul nu poate singur sa isi puna materialul in program. El trebuie sa fie rafinat. Materialul trebuie sa fie rafinat, trebuie sa fie aprobat, trebuie sa fie verificat pentru conformitate cu standardele profesionale de catre un producator, de catre un sef de jurnal si asa mai departe. Deci exista un intreg lant de decizii editoriale care nu functioneaza in astfel de cazuri.
Vasile BOTNARU: Sint de acord cu domniile voastre si eu daca, Doamne fereste, as fi director, as incepe de la afisarea acestor conditii-parametri pe usa televiziunii. Dupa care ar fi sa indemn 2-3-4 mii de arbitri, un milion de arbitri care se uita la televizor in fiecare zi sa imi spuna daca corespunde buletinul de stiri acestor parametri pe care i-am afisat de buna voie pe usa. Dar spre fericirea mea nu o sa fiu director. Acum ati atins si un alt subiect. Editorii la rindul lor sint in servicul unor patroni. Cind vorbiom despre televiziuni private ele la fel sint intr-un spatiu public, formeaza spatiul public, criteriile de calitate. Si atunci cum e cu “mogulii”, Ioana?
Ioana AVADANEI: Ei, daca as fi stiut lucrul acesta, Vasile, l-as fi facut in ograda mea inainte de toate. Nu cred ca se poate evita mogulizarea. Sau nu se poate evita prin interventii exterioare. Acum ar trebui sa vedem si care este definitia mogulului. Pentru ca exista mari patroni de presa exista peste tot, in toata lumea. “New York Times”, de exemplu, este un ziar detinut de o familie. Deci mai moguli decit mogulii. Cu toate acestea, patronii respectivi in cazul “New York Times” inteleg care este valoarea ziarului. Cred ca Rupert Murdoch avea o parabola foarte buna: daca am un sac de bani pot sa cumpar cu el un ziar. Dar daca pun pe masa un sac de bani, asta nu inseamna ca am un ziar. Deci, nu banii fac ziarul, nu patronatul face ziarul, ci acel care il gindeste sau grupul care il gindeste. Asta inseamna echipa editoriala.
In cazul nostru concentrarea proprietatii de media nu a fost un lucru eminamente rau. Piata romaneasca de media era extrem de fractionata si este si acum extrem de fractionata. Exista multe operatii mici, sarace, slabe, vulnerabile. Si acestea sint primele care ingenuncheaza, cedeaza in fata presiunilor. Asa ca o anumita stabilitate economica iti creste intr-un fel cainosenia fata de autoritati. Ceea ce este bine la presa. Lucrul pe care il vedem si noi in Romania este modul in care patronatul influenteaza politica editoriala. Si nu atit politica editoriala, ca si acolo ar mai fi justificari, ci modul in care se face presa.
Vasile BOTNARU: Adica “berlusconizarea” ...
Ioana AVADANEI: Berlusconizarea. Patronul care iti dicteaza in cine sa dai si cum sa dai. Acolo este problema. O politica editoriala de genul “noi sintem de orientare liberala, sprijinim piata libera, s.a.m.d., este justificta, se practica peste tot. Dar modul la care se intelege la noi proprietatea de presa, adica “esti ziarul meu drept pentru care dusmanii mei iti sint dusmani tie; partenerii mei de afaceri iti sint prieteni si trebuie sa ii ajutam sa faca un ban”. Fluxul acesta de fapt ignora rolul jurnalismului, acela de a functiona in interes public, nu in interes particular.
Vasile BOTNARU: Si o stavila legislativa se poate pune? Pentru ca in Republica Moldova, Nadine imi va da dreptate, exista asemenea exemple. In campanii s-a vazut foarte bine cind erau asmutati politic, pardon, o haita de jurnalisti care vorbeau in acelasi limbaj, ii “vedeai” dupa adjective, ii vedeai dupa frazeologie ca vin din comandamente unice anumite texte pe care ei le ambalau doar.
Ioana AVADANEI: Stavila legislativa impotriva relei vointe nu s-a inventat inca. Este un proces extrem de complicat, lucrul acesta nu poate fi controlat decit prin multiple pirghii. Una dintre ele de care am vorbit un pic mai devreme este educarea publicului. Ideea este sa nu mai consumi in calitate de cetatean astfel de materiale in conditiile in care ai probabil si alte optiuni.
Vasile BOTNARU: Adica sa inchizi televizorul.
Ioana AVADANEI: Inchizi televizorul sau muti pe alt canal. Sau nu mai cumperi ziarul respectiv. A doua pirghie este reactia breslei. Lucru de care suferim si noi infiorator. In momentul in care vezi o incalcare grava a regulilor jurnalismului ar trebui sa existe cineva care sa ia pozitie publica. Sa spuna publicului ca acest lucru este inacceptabil din punct de vedere profesional. La noi nu exista o astfel de instanta. Noi ne chinuim de citiva ani sa ne-o imaginam. Nu mai vorbim de incercarile de a o construi si de a o face sa functioneze. Vrem sa stim macar cum ar arata ea in Romania. Este o chestie complicata. Un alt mecanism de reactie ar fi in interiorul redactiei. Sa ii vezi pe colegii tai batindu-ti obrazul daca ai facut o magarie. Nici lucrul acesta nu se intimpla.
Vasile BOTNARU: Nadine, ati incercat sa sanctionati pe promotorii jurnalismului nu tocmai igienic si v-ati ales de fapt cu critici la adresa voastra, ca ati “minca din mainile capitalistilor”. Ce mecanisme au sanse in Republica Moldova acum, cind se reseteaza presa si politicul?
Nadine GOGU: Eu sper Consiliul de presa despre care s-a anuntat recent ca este creat in Republica Moldova, daca va fi pus bine pe roate mecanismul de functionare a acestui consiliu, exista sanse ca peste o anumita perioada cel putin sa se reduca - nu ne asteptam ca o sa dispara - cazurile flagrante pe care le observam in ultimul timp si in prezent de fapt, de incalcare a principiilor deontologice, a principiilor etice.
Vasile BOTNARU: Dar Consiliul de presa este abilitat in alte parti intii de toate sa solutioneze unele litigii. Dumneavoastra vreti sa instituiti o autoritate morala, un arbitraj?
Nadine GOGU: Nu ar fi rau sa se faca si acest lucru. Daca vorbim despre audiovizual, exista o institutie de reglementare a audiovizualului, CCA, care este asa cum este, dar exista cel putin. Si speram ca pe viitror CCA o sa isi faca treaba asa cum ar trebui sa si-o faca. Deci ei pot sa supravegheze ce se intimpla in domeniul audiovizualului si sa sanctioneze. Atunci cind vorbim despre presa scrisa, aici sint mai putine instrumente, mecanisme.
Vasile BOTNARU: De altfel, acum aflam retroactiv de la Gherghe Gorincioi ca au incercat politicienii sa exercite presiuni, uneori le-a si reusit, asa a spus domnul Gorincioi. Acum speram ca este descatusat si isi va face meseria, cum spuneti dumneavoastra. Ioana, din practicile europene pe care le cunoasteti, rezulta oare ca un Consiliu de presa poate deveni un arbitru moral?
Ioana AVADANEI: Exista doua functii pe care le indeplineste un consiliu de presa. Si spun lucrurile acestea pentru ca imi sint foarte proaspete, chiar zilele acestea gazduim o conventie a organizatiilor de media din Romania si exact despre asta discutam. Despre cum am face sa facem si noi un consiliu de presa, o comisie de etica s.a.m.d.
Exista doua tipuri de reactie pe care un astfel de organism le poate avea. Un tip de reactie este cel fata de membrii sai. Si atunci vorbim despre “sanctiuni”, insemnind publicarea deciziilor consiliului s.a.m.d. Noi ne-am gindit sa mergem insa un pic mai departe. Si anume sa ii dam acestui organism si puterea de arbitru, sa ii spunem moral pentru moment, pentru ca o sa vreau sa revin asupra acestui punct. Si anume aceasta comisie sau organism, cum vom ajunge sa ii spunem, trebuie sa ia pozitii acolo unde vede incalcari flagrante ale deontologiei, chiar daca nu se plinge nimeni de ele. Acesta ar fi rolul educativ. Agungem astfel iar la educarea publicului. Publicul nu stie care sint standardele noastre, el trebuie sa fie invatat ca jurnalistul functioneaza, de regula, dupa anumite standarde si care sint acele standarde.
Da, ar putea functiona si ca arbitru sa ii spunem moral. De ce ma feresc eu foarte tare de termenul “moral”. Noi sintem mai apropiati de “bune practici”. Pentru ca valorile morale difera de la individ la individ. Ce este bine pentru mine s-ar putea sa fie catalogat drept rau pentru altii.
Vasile BOTNARU: Si ar fi suficient sa vorbim despre burca, bunaoara ...
Ioana AVADANEI: Da, si in momentul in care vorbesti despre valori morale imediat vei fi intrebat care este autoritatea morala impecabila din Romania, respectiv Moldova, care poate judeca fara ura, fara partinire si fara pacat aceste incalcari. Si ma tem ca raspunsul este acelasi: nu vom gasi o astfel de persoana. De aceea noi sintem mai apropiati de idea, cum spuneam, de “bune practici” si de juriu de profesionisti care sa judece cu regulile in fata, cu standardele in fata si ascultind partile sa vedem daca s-a respectat tehnologia jurnalistica, sa spunem asa.
Vasile BOTNARU: Si care, spuneati, sa se autosesizeze in cazuri strigatoare la cer.
Ioana AVADANEI: ... in cazurile strigatoare la cer. Pentru ca in momentul acela, chiar daca nimeni din public nu investeste 10 minute in a scrie un e-mail sau in a scrie o scrisoare sau a da un telefon pentru a sesiza o astfel de incalcare, aceste exemple nu trebuie sa fie trecute sub tacere.
Vasile BOTNARU: Nadine, va doriti acelasi lucru la Chisinau?
Nadine GOGU: Da, ar fi foarte bine daca am reusi acest lucru. Sint intrutotul de acord cu Ioana. Publicul nu stie care sint standardele. Deci el vizioneaza un post de televiziuune, vede anumite stiri, sau citeste un material …
Vasile BOTNARU: … si le ia de bune.
Nadine GOGU: Exact. In ultima campanie electorala noi am monitorizat presa mai mult din punct de vedere al calitatii materialelor si am avut si multe studii de caz. Si iata ca dupa publicarea acestor studii de caz – pentru ca le plasam si pe site-ul “azi.md” - am avut unele reactii. Cititorii spuneau acelasi lucru: uite acum, dupa ce am citit materialul, spuneau ei, ma uit la televizor deja cu alti ochi. Imediat observ anumite lucruri, e bine sau nu e bine cum reflecta un anumit eveniment un anumit post.
Vasile BOTNARU: Apropo, ar fi punctul final in discutie, imaginati-va ca sinteti parasutata din Noua Zeelanda sau nu mai stiu de unde se poate parasuta astazi un om care sa nu stie absolut nimic despre Moldova, despre presa din Moldova …
Ioana AVADANEI: … din Romania de exemplu.
Vasile BOTNARU: … ok, de exemplu. Imaginati-va ca veniti aici la Chisinau. In ce mod, unde ati cauta semnale ca presa este mai buna decit a fost pina acum?
Ioana AVADANEI: Eu m-as uita in primul si primul rind la mediile publice, la radioul si televiziunea publice. Ele sint principalele purtatoare de interes public, sint institutii create in interesul formarii publicului si sint institutii create si platite din banii nostri. Drept pntru care primele schimbari si schimbarile majore acolo ar trebui sa se vada intii si intii.
Vasile BOTNARU: Dar ce anume ati cauta?
Ioana AVADANEI: Calitatea stirilor. Stirile care trebuie sa fie in primul rind echidistante. Sa fie echilibrate, sa fie decente din punct de vedere al tonului si nu in ultimul rind sa fie atractive. A fi echidistant nu inseamna sa fi plictisitor. Asta este o greseala fundamentala pe care o fac cei lipsiti de imaginatie. Da, poti sa fi neutru si sa fi plictisitor in acelasi timp. Dar poti sa fi si neutru dar sa fi atractiv. Pentru ca interesul nostru nu este sa plictisim publicul cu neutralitatea noastra ci sa il informam.
Vasile BOTNARU: Exact, daca unul spune ca e laie si altul ca este balaie, tot aici sintem, plictisitori. Nadine, dumneata, ca expert profesionist imagineaza-ti invers ca esti trimisa in Noua Zeelanda, ce ai cauta ca sa te convingi ca merge bine.
Nadine GOGU: In primul rind buletinele de stiri. Si personajele care apar in buletinele de stiri. Sa fie in mod egal prezenti si reprezentantii guvernarii, si reprezentantii opozitiei. Dar desigur ca m-ar interesa ca buletinele sa inceapa nu cu stiri despre guvern. O sa va dau un exemplu: acum citiva ani am fost la Vilnius si am avut posibilitate sa vizionam un buletin de stiri de la televiziunea publica. Nu era in engleza, nu era in rusa si normal ca nu am inteles despre ce era vorba. Dar am vazut imagini. Si colegii mei cu care eram, prima lor reactie a fost ca si televiziunea publica de la Vilnius reflecta realitatea ca si in Republica Moldova. Pentru ca aparea primul-ministru in cadru de multe ori. Dupa ce ni s-a facut traducerea am vazut ca de fapt el era criticat pentru anumite lucruri. Era dur criticat de televiziunea publica.
Ioana AVADANEI: Asta voiam sa zic si eu, ca nu ma deranjeaza ca prima stire din jurnal trateaza chestiunile guvenrului sau presedintelui daca oamenii aceia chiar au facut cel mai important lucru al zilei respective.
Vasile BOTNARU: Si dimpotriva, daca “porcaria” este tot a lor ? …
Ioana AVADANEI: Cu siguranta, eu am zis cel mai important lucru din punctul de vedere al stirilor, nu am zis cel mai bun lucru.
