În practica judiciară s-a întîmplat o premieră: un bărbat din raionul Anenii Noi a fost obligat de instanţă să îşi părăsească domiciliul, aplicîndu-se astfel măsura cea mai eficientă de protecţie a soţiei acestuia şi a copilului său de 13 ani, care s-au plîns că au suferit din cauza comportamentului abuziv şi chiar agresiv al celui pe care l-au forţat să plece.
Ion OboroceanuEste pentru prima dată cînd Legea antiviolenţă domestică, intrată în vigoare în urmă cu mai bine de un an, începe să funcţioneze la modul practic, ne spune directorul Centrului de Drept din Căuşeni, Ion Oboroceanu: “Prin intermediul ordonanţei au fost puse mai multe restricţii agresorului între care: părăsirea domiciliului, de a nu se apropia mai puţin de 100 de metri de domiciliu, de a nu se deplasa la locul de muncă al victimei, de a nu vizita şcoala unde învaţă copilul său, dar şi alte restricţii care au fost impuse prin această orodonanţă.”
Legea spune că ordonanţa de protecţie se emite pentru un termen maxim de trei luni, însă poate fi prelungită dacă agresorul, adică persoana care comite acte de violenţă în familie sau concubinaj, încalcă măcar una dintre restricţiile impuse.
Nadejda Macari de la Asociaţia Avocaţilor Americani încearcă de un an să obţină emiterea unor ordonanţe de protecţie, însă judecatorii nu aveau cum sa facă uz de această normă din varii motive: “Se invoca că judecătorii nu au prevăzute în atribuţiile lor eliberarea ordonanţei de protecţie. De atunci pînă acum nu se puteau elibera ordonanţe de protecţie pentru că legislaţia procedurală nu era modificată. Acum însă judecătorii pot elibera astfel de ordonanţe în baza la alte prevederi legislative. Însă, precizez că Moldova este parte la Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii şi atunci judecătorii noştri pot să aplice direct şi legislaţia internaţională. Însă este foarte greu pentru că la noi sunt foarte mulţi judecători care măcar nu cunosc despre existenţa Legii antiviolenţă în familie. Dar nu numai judecători, ci şi procurori şi avocaţi.”
Raisa BotezatuPreşedinta colegiului penal de la Curtea Supremă de Justiţie, Raisa Botezatu dezminte impresia că judecătorii ar fi în imposibilitatea de a emite asemenea ordonanţe: “La moment în procedura generală, luînd în considerare procedura civilă generală, este posibil de emis ordonaţe de protecţie. Avem deja practică, am auzit de un prim caz şi tare m-am bucurat. Asta i-ar ajuta pe judecători să emită alte ordonanţe. Însă urmează să fie modificată legislaţia penală şi civilă ca să fie deja prevăzut totul.”
Avocatul Ion Oboroceanu crede că a reuşit să obţină ordonanţa de protecţie întrucît actorii împuterniciţi legal, adică procurori, poliţiştii, autorităţile locale şi asistenţii sociali au cooperat la colectarea de probe: “Trebuie să se înţeleagă că este problema agresorului unde se va duce să locuiască şi ce va face după ce va fi evacuat din locuinţă. Chiar dacă statul se obligă prin lege să resocializeze agresorii, prioritate trebuie să aibă victima.”
Ioana NistorIoana Nistor, asistenta socială din comuna Chetrosu, raionul Anenii Noi, ne-a spus că în cele din urmă victimele agresiunilor din familie sînt de vină că societatea nu intervine cu promptitudine cu masuri de protecţie întrucît preferă să suporte umilinţa sau chiar bătaia decît să îşi scoată gunoiul din casă: “Greu se deschid, foarte greu. Trebuie să lucrezi mult cu familia ca să afli ceva. În practica mea am înregistrat un singur caz, un pesnionar s-a plîns că e agresat de fecior, însă nu am avut timp să ajungem la el acasă ca să ne documentăm. Ori poliţistul a fost ocupat, azi eu trebuie să ajung la Anenii Noi pentru ajutoare sociale.”
Europa Liberă: De ordonanţa de protecţie aţi auzit?
Ioana Nistor: "Nu ştiu...Ordonanţă de protecţie? Nu am auzit de aşa ceva".
Anual mii de cazuri de violenţă în familie devin cunoscute poliţistilor de sector, numai ca în statisticile oficiale ajung doar o parte din ele. Vicecomisarul raionului Anenii Noi, Oleg Turcuman zice că violenţa apare cel mai des în familiile sărace, unde consumul de alcool este la el acasă: ”La noi nu e cultura asta juridică la cetăţeni, mai ales în sate. Ei nici nu cunosc legea antiviolenţă. Ei pur şi simplu ştiu să sune 902: “Offf, m-a bătut soţul. Veniţi şi luaţi măsuri!” Noi venim, îl luăm, iar a doua zi dimineaţa femeia plînge că are deja de crescut copii împreună şi ne roagă deacum să îi dăm drumul.”
Cum executarea ordonanţei de protecţie, care a fost deja emisă, este în sarcina poliţiştilor din Anenii Noi, l-am întrebat pe vicecomisar, cum la modul real va fi protejată vicitima de agresor: “Dă doamne să dea rezultate pozitive, însă din practică eu nu cred că va produce efect pozitiv. Practic noi trebui să pierdem un colaborator, să-l rupem de la activităţile lui şi să-l punem paznic,”storoj” la curtea cuiva sau în altă parte ca să aibă grijă să nu se apropie agresorul de victimă. Procuratura a înaintat demers, lucrul ei s-a terminat, instanţa de judecată a emis ordonanţa şi la fel, şi-a terminat treaba, acum noi mai departe ce să facem cu hîrtiuţa asta? Închipuiţivă care ar purea fi rezultatul cînd avem 25 de şefi de post la 81 mii de locuitori, practic zero. Adică noi fizic nu reuşim. “
Juriştii se arată convinşi că victimele ar trebui să îşi revendice cu fermitate intimitatea astfel încît să forţeze organele de poliţie să facă faţă noii sarcini oarecum inedite în condiţiile Moldovei.
Reportajul a fost realizat în cadrul proiectului “Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD), Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA), Misiunea în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Misiunea în Moldova a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE). Toate activităţile proiectului sunt finanţate de Guvernul Japoniei şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Securitate Umană.
Legea spune că ordonanţa de protecţie se emite pentru un termen maxim de trei luni, însă poate fi prelungită dacă agresorul, adică persoana care comite acte de violenţă în familie sau concubinaj, încalcă măcar una dintre restricţiile impuse.
Nadejda Macari de la Asociaţia Avocaţilor Americani încearcă de un an să obţină emiterea unor ordonanţe de protecţie, însă judecatorii nu aveau cum sa facă uz de această normă din varii motive: “Se invoca că judecătorii nu au prevăzute în atribuţiile lor eliberarea ordonanţei de protecţie. De atunci pînă acum nu se puteau elibera ordonanţe de protecţie pentru că legislaţia procedurală nu era modificată. Acum însă judecătorii pot elibera astfel de ordonanţe în baza la alte prevederi legislative. Însă, precizez că Moldova este parte la Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii şi atunci judecătorii noştri pot să aplice direct şi legislaţia internaţională. Însă este foarte greu pentru că la noi sunt foarte mulţi judecători care măcar nu cunosc despre existenţa Legii antiviolenţă în familie. Dar nu numai judecători, ci şi procurori şi avocaţi.”
Avocatul Ion Oboroceanu crede că a reuşit să obţină ordonanţa de protecţie întrucît actorii împuterniciţi legal, adică procurori, poliţiştii, autorităţile locale şi asistenţii sociali au cooperat la colectarea de probe: “Trebuie să se înţeleagă că este problema agresorului unde se va duce să locuiască şi ce va face după ce va fi evacuat din locuinţă. Chiar dacă statul se obligă prin lege să resocializeze agresorii, prioritate trebuie să aibă victima.”
Europa Liberă: De ordonanţa de protecţie aţi auzit?
Ioana Nistor: "Nu ştiu...Ordonanţă de protecţie? Nu am auzit de aşa ceva".
Anual mii de cazuri de violenţă în familie devin cunoscute poliţistilor de sector, numai ca în statisticile oficiale ajung doar o parte din ele. Vicecomisarul raionului Anenii Noi, Oleg Turcuman zice că violenţa apare cel mai des în familiile sărace, unde consumul de alcool este la el acasă: ”La noi nu e cultura asta juridică la cetăţeni, mai ales în sate. Ei nici nu cunosc legea antiviolenţă. Ei pur şi simplu ştiu să sune 902: “Offf, m-a bătut soţul. Veniţi şi luaţi măsuri!” Noi venim, îl luăm, iar a doua zi dimineaţa femeia plînge că are deja de crescut copii împreună şi ne roagă deacum să îi dăm drumul.”
Cum executarea ordonanţei de protecţie, care a fost deja emisă, este în sarcina poliţiştilor din Anenii Noi, l-am întrebat pe vicecomisar, cum la modul real va fi protejată vicitima de agresor: “Dă doamne să dea rezultate pozitive, însă din practică eu nu cred că va produce efect pozitiv. Practic noi trebui să pierdem un colaborator, să-l rupem de la activităţile lui şi să-l punem paznic,”storoj” la curtea cuiva sau în altă parte ca să aibă grijă să nu se apropie agresorul de victimă. Procuratura a înaintat demers, lucrul ei s-a terminat, instanţa de judecată a emis ordonanţa şi la fel, şi-a terminat treaba, acum noi mai departe ce să facem cu hîrtiuţa asta? Închipuiţivă care ar purea fi rezultatul cînd avem 25 de şefi de post la 81 mii de locuitori, practic zero. Adică noi fizic nu reuşim. “
Juriştii se arată convinşi că victimele ar trebui să îşi revendice cu fermitate intimitatea astfel încît să forţeze organele de poliţie să facă faţă noii sarcini oarecum inedite în condiţiile Moldovei.
Reportajul a fost realizat în cadrul proiectului “Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD), Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA), Misiunea în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Misiunea în Moldova a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE). Toate activităţile proiectului sunt finanţate de Guvernul Japoniei şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Securitate Umană.
