Copiii și drepturile lor

Copii care monitorizează drepturile copiilor - un proiect inedit în Moldova şi aproape unic în regiune se apropie de prima etapă de bilanţ. Detalii are Elena Moldoveanu.

Dreptul la educaţie, la timp liber şi la opinie sînt cel mai des încălcate în Moldova, iar şcoala, familia şi strada sunt locurile unde se produc aceste violări, arată ultima cercetare a unui grup de copii care îşi monitorizează propriile drepturi. Cercetarea mai arată că numai o pătrime dintre copii cunosc cum se numeşte convenţia care le protejează drepturile şi că cei mai mulţi minori nu ştiu unde să caute ajutor în caz de abuz.

Studiul a fost făcut în cadrul unui proiect inedit în regiune care se aplică în Moldova de mai bine de un an de către Centrul de Informare şi Documentare pentru Drepturile Copilului, cu sprijinul financiar al UNICEF, Salvaţi Copiii din Suedia şi al Guvernului american.




Întruniţi la un atelier pentru totalurile celei mai recente monitorizări a modului în care sunt respectate drepturile minorilor, cei 25 de copii probează aptitudinile de experţi voluntari care mai sînt şi apărători convinşi ai Convenţiei ONU ce le garantează drepturile. De altfel, de la adoptarea convenţiei se vor împlini curînd 20 de ani.

Gabriela Croitoru, în vîrstă de 13 ani de la Cărpineni, raionul Hînceşti ne-a povestit: „la întrebările ultimului chestionar au răspuns copiii. Au avut frică să dea răspuns la unele întrebări, mă întrebau dacă sunt anonime şi chestionarele au fost anonime. Unii copii totuşi au răspun sincer.”

Lidia Galus este elevă în orăşelul Sîngerei şi constată că cel mai des copii ar suferi la şcoală: „şi asta pentru că cei mai mulţi copii au încredere în profesori care nu le ascultă opinia la ore, dar copiilor le pare asta o normalitate, ori dacă primesc o palmă, elevii la fel cred că e ceva normal. Însă odată ce îţi cunoşti drepturile nu mai poţi fi manipulate, nu devii un instrument în mina adulţilor.”

Iată ce ne-a spus Robert Cinciuc, care supraveghează de mai bine de un an situaţia la Bălţi: „cel mai încălcate mi s-au părut drepturile la educaţie, la participare, la opinie şi la dreptul împotriva muncii copilului. Ele se încalcă de către adulţi, adică de către porfesori, părinţi şi chiar de către semenii copiilor.”

Iar concluzia lui Eugeniu Ciolan din satul Hirova, raionul Călăraşi este că elevii încurcă drepturile cu obligaţiunile: „şi asta pentru că profesorii îi influenţează foarte mult pe copii, amintindu-le mereu de obligaţiuni. Şi atunci copilul cînd este întrebat despre drepturi scrie că ar avea dreptul la muncă, să fie ascultător la şcoală.”

După fiecare monitorizare copiii îşi publică observaţiile într-un buletin. Îi întreb dacă îndrumătorii maturi intervin cumva, aşa cum se întimplă de regulă în activităţile exraşcolare: „mi-am regăsit opinia în aceste buletine. Sunt opiniile noastre pe care le adunăm pe perioada monitorizării în localităţile noastre. Suntem copii din diferite sate, oraşe ale Moldovei şi după fiecare monitorizare facem un bilanţ. Adunăm constatările noastre într-un raport, care am vrea să fie luat în serios de autorităţi.”

Unul dintre autorii proiectului, Cezar Gavriliuc preşedinte al Centrului de Informare şi Documentare pentru Drepturile Copilului din Moldova zice că la început grupul de monitorizare aduna simple istorii de încălcare a drepturilor copiilor, iar acum îşi poate formula propriile constatări pe baza unor chestionare profesioniste: „noi pornim de la filozofia că dacă drepturile sunt pentru copii, atunci ei sunt cei mai buni experţi în situaţia lor şi ei ştiu cel mai bine dacă ele sunt sau nu respectate. Copiii ar trebui să fie primii care sunt întrebaţi dacă anumite acţiuni ale guvernului sunt în favoarea sau în defavoarea lor. Din păcate adulţii din ţara noastră, inclusiv autorităţile nu sunt deloc pregătiţi să facă asta, nu ştiu cît de important este părerea copilului, nu ştiu că Convenţia privind Drepturile Copilului vine cu ideia că orice copil este o fiinţă cu drepturi depline ca orice adult şi pentru asta trebuie să-l respecţi exact ca pe un adult, pentru că semnînd convenţia ai şi anumite obligaţii faţă de copii. Aceasta este şi una din problemele constatate de copii şi de noi ca organizaţie.”

Există şi cazuri cînd maturii, mai ales profesorii au reacţionat vehement la o astfel de activitate a copiiilor, mai adaugă Cezar Gavriliuc: „activitatea lor de monitorizare a presupus şi publicarea unor articole despre drepturile lor în anumite ziare, inclusiv în Monitorul Oficial al drepturilor Copilului. Unele din aceste articole au stîrnit reacţii foarte dure din partea adulţilor.

Bunăoară unul din membrii grupului a fost invitat în Cancelarie de directorul şcolii la consiliul profesorilor şi a fost certat de ce şi-a permis să vorbească despre liceul lui şi să-l pună într-o imagine nefavorabilă. Pe cînd el a scris doar lucruri care există în realitate şi cu care se confruntă întreg sistemul. El a scris despre faptul că nu există Internet în şcoală şi că bibliotecara cumulează funcţia de profesoară, şi copiii nu pot merge la bibliotecă în pauze pentru că-i închisă. Dar directorul şcolii a considerat că nu e bine să i se facă aşa o imagine. Spunea că trebuie să prezinte şcoala într-o imagine bună şi i-a cerut chiar să publice o dezminţire. „Un copil certat în faţa la 20 de profesori se simte speriat. Iată asta este reacţia adulţilor şi asta este rolul lor atunci cînd vorbim despre monitorizarea drepturilor copilului.”

Ultima monitorizare realizata de copii din Moldova arată că autorităţile ar mai avea mult de lucru ca să îmbunătăţească politicile de protejare a minorilor, iar adulţii, între care mai ales părinţii şi profesorii, ar urma să îşi schimbe comportamentul şi atitudunea faţă de copii, conchide Cezar Gavriliuc: „un copil nu este proprietatea părinţilor, a adulţilor, ci e un om cu drepturi depline”.