Mărturisesc că nu am făcut parte din primele cohorte de chişinăuieni care, mînate de teamă, au dat buzna în farmacii. Şi acum culeg roadele inerţiei mele cronice. Farmaciile din cartierul meu nu mai au măşti de protecţie. Pe uşile farmaciilor au apărut anunţuri cu litere de-o şchioapă: “Nu avem măşti!” Asta ca să nu depui eforturi inutile. Un vecin fericit mi-a spus că a cumpărat măşti într-o farmacie de la celălalt capăt al oraşului. Dar eu, leneş fiind, nu sînt dispus să traversez oraşul de fiecare dată cînd am nevoie de o mască nouă. Aşa că, pînă vor reapărea măştile în farmaciile din cartierul meu, mizez pe noroc. Poate mă evită virusul.
Dacă stau să mă gîndesc mai bine, sîntem mulţi aici la cheremul norocului, fie că purtăm sau nu măşti. E limpede că nu poţi purta masca o veşnicie şi întotdeauna vor exista persoane care nu le poartă. Am auzit mai mulţi medici zicînd că virusul a fost adus de concetăţenii noştri care au călătorit în străinătate. Unul dintre cei întorşi din străinătate a şi murit deja. Cu toate acestea, moldovenii hipercurajoşi continuă să plece peste mări şi ţări. Mă gîndesc că, la rigoare, noii moldoveni ar putea să renunţe o vreme la vizitarea plajelor tropicale. Cum însă să-i convingi pe gastarbeiteri să renunţe la schelele Rusiei habar nu am. Iar ca să fii sigur că turistul autohton nu-ţi aduce virusul acasă, ar trebui să-i faci analiza medicală la frontieră. Ceea ce în condiţiile noastre mi se pare de domeniul ficţiunii.
Aşa că, intrînd într-un maxi-taxi arhiplin şi jegos, te poţi lesne întîlni cu un călător întors o zi în urmă din străinătate. Nu e obligatoriu, fireşte, acesta să fie bolnav. Dar nici să bagi mîna în foc că e sănătos tun nu poţi.
Ce vreau să spun? Fireşte că guvernul şi ministerul sănătăţii trebuie să acţioneze. Şi instituţiile acestea, dacă înţeleg eu bine, acţionează, fac cîte ceva: şcolile sînt în carantină, sptalele clinice sînt reprofilate. Cum însă virusul e deja printre noi, eu ca simplu muritor mizez mai mult pe imunitate şi pe… noroc. Fără acestea, mă tem că nici eforturile autorităţilor nu mă vor ajuta.
Dacă stau să mă gîndesc mai bine, sîntem mulţi aici la cheremul norocului, fie că purtăm sau nu măşti. E limpede că nu poţi purta masca o veşnicie şi întotdeauna vor exista persoane care nu le poartă. Am auzit mai mulţi medici zicînd că virusul a fost adus de concetăţenii noştri care au călătorit în străinătate. Unul dintre cei întorşi din străinătate a şi murit deja. Cu toate acestea, moldovenii hipercurajoşi continuă să plece peste mări şi ţări. Mă gîndesc că, la rigoare, noii moldoveni ar putea să renunţe o vreme la vizitarea plajelor tropicale. Cum însă să-i convingi pe gastarbeiteri să renunţe la schelele Rusiei habar nu am. Iar ca să fii sigur că turistul autohton nu-ţi aduce virusul acasă, ar trebui să-i faci analiza medicală la frontieră. Ceea ce în condiţiile noastre mi se pare de domeniul ficţiunii.
Aşa că, intrînd într-un maxi-taxi arhiplin şi jegos, te poţi lesne întîlni cu un călător întors o zi în urmă din străinătate. Nu e obligatoriu, fireşte, acesta să fie bolnav. Dar nici să bagi mîna în foc că e sănătos tun nu poţi.
Ce vreau să spun? Fireşte că guvernul şi ministerul sănătăţii trebuie să acţioneze. Şi instituţiile acestea, dacă înţeleg eu bine, acţionează, fac cîte ceva: şcolile sînt în carantină, sptalele clinice sînt reprofilate. Cum însă virusul e deja printre noi, eu ca simplu muritor mizez mai mult pe imunitate şi pe… noroc. Fără acestea, mă tem că nici eforturile autorităţilor nu mă vor ajuta.
