In Romania, alegerile prezidentiale au intrat pe linie dreapta. L-am intrebat pe corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela, cum se vede de acolo incidentul care polarizeaza acest final de campanie: a lovit sau nu Traian Basescu un copil, la un miting, in 2004?
Un recent comentariu de presa argumenta cit e de inutil sa incercam sa descifram daca acea caseta, infatisindu-l pe presedintele Basescu lovind un baietel este reala sau trucata. Se ne indreptam atentia catre ceea ce e important, ce pot face candidatii pentru tara – scria editorialistul. Dar oare care este nevoia cea mai acuta a Romaniei? In materie de dezvoltare, nicio guvernare post-decembrista nu a prezentat un plan clar, dincolo de ceea ce cereau fie Fondul Mondial International, fie Uniunea Europeana, fie alte entitati externe.
In legatura cu coruptia, nimic nu se poate compara cu guvernarile PSD, dar este foarte greu de sustinut ca Traian Basescu a reusit mare lucru, ca sa nu mai vorbim de anumite persoane cu care s-a inconjurat. Pentru unii, domnul Basescu reprezinta desprinderea de comunism pentru ca a oferit girul raportului Tismaneanu. Este insa aceasta desprindere una reala si profunda sau a ramas bifata, intr-un raft de biblioteca? Palmaresul pare deci un criteriu neconcludent de departajare a celor doi candidati.
Unii ar putea opta sa aleaga prin ricoseu. Votam pentru un candidat pentru ca nu-l agream pe celalalt, in cazul de fata Mircea Geoana—un politician netalentat, fara coloana vertebrala, manipulabil. Avantaj Basescu – am zice. Dar apoi ne aducem aminte de cazul Elena Basescu si propulsarea artificiala a unei candidaturi, care a oferit vizibilitate europeana ridicolului dimbovitean. Avantajul Basescu paleste.
Geoana a rezistat in fruntea PSD, construind coalitii. Nu a reformat partidul, pentru ca nu e reformabil. Basescu, pe de alta parte, nu si-a materializat potentialul de a face bine pentru ca metodele lui sint dezbinarea si conflictul. Si revenim la cazul baietelului, care a fost sau nu palmuit de presedinte. Nu vom afla niciodata daca acea caseta e reala sau trucata. Asa cum nu vom afla multe lucruri despre Romania acestor ani. Dar ceea ce ar trebui sa ingrijoreze este ca pentru noi toti, chiar si pentru dl. Basescu, la prima sa reactie, faptul ca acest presedinte ar fi palmuit un copil nu pare absurd, incompatibil cu ceea ce stim sau ne imaginam despre el. Poate s-a intimplat, poate nu, dar este plauzibil. Ori, nu ar trebui sa fie in Romania europeana.
Care este ordinea de prioritati, in aceste alegeri? Sint sanse ca iesirea din criza a tarii sa fie mai departe ghidata de Fond si de Uniunea Europeana. Sint sanse ca coruptia sa continue nestigherita si dupa scrutin. Nici Basescu si nici Geoana nu vor influenta prea mult aceste procese. Ceea ce un viitor lider poate insa face este sa ajute la repararea relatiilor dintre oameni, la reaparitia spiritului comunitar si civic, la eliminarea violentei de limbaj si violentei de orice fel dintre mijloacele ascensiunii politice si din viata de zi cu zi. Acestea ar trebui si pot deveni criterii de optiune, cind oamenii au de ales, din pacate, doar intre rau si mai rau.
Un recent comentariu de presa argumenta cit e de inutil sa incercam sa descifram daca acea caseta, infatisindu-l pe presedintele Basescu lovind un baietel este reala sau trucata. Se ne indreptam atentia catre ceea ce e important, ce pot face candidatii pentru tara – scria editorialistul. Dar oare care este nevoia cea mai acuta a Romaniei? In materie de dezvoltare, nicio guvernare post-decembrista nu a prezentat un plan clar, dincolo de ceea ce cereau fie Fondul Mondial International, fie Uniunea Europeana, fie alte entitati externe.
In legatura cu coruptia, nimic nu se poate compara cu guvernarile PSD, dar este foarte greu de sustinut ca Traian Basescu a reusit mare lucru, ca sa nu mai vorbim de anumite persoane cu care s-a inconjurat. Pentru unii, domnul Basescu reprezinta desprinderea de comunism pentru ca a oferit girul raportului Tismaneanu. Este insa aceasta desprindere una reala si profunda sau a ramas bifata, intr-un raft de biblioteca? Palmaresul pare deci un criteriu neconcludent de departajare a celor doi candidati.
Unii ar putea opta sa aleaga prin ricoseu. Votam pentru un candidat pentru ca nu-l agream pe celalalt, in cazul de fata Mircea Geoana—un politician netalentat, fara coloana vertebrala, manipulabil. Avantaj Basescu – am zice. Dar apoi ne aducem aminte de cazul Elena Basescu si propulsarea artificiala a unei candidaturi, care a oferit vizibilitate europeana ridicolului dimbovitean. Avantajul Basescu paleste.
Geoana a rezistat in fruntea PSD, construind coalitii. Nu a reformat partidul, pentru ca nu e reformabil. Basescu, pe de alta parte, nu si-a materializat potentialul de a face bine pentru ca metodele lui sint dezbinarea si conflictul. Si revenim la cazul baietelului, care a fost sau nu palmuit de presedinte. Nu vom afla niciodata daca acea caseta e reala sau trucata. Asa cum nu vom afla multe lucruri despre Romania acestor ani. Dar ceea ce ar trebui sa ingrijoreze este ca pentru noi toti, chiar si pentru dl. Basescu, la prima sa reactie, faptul ca acest presedinte ar fi palmuit un copil nu pare absurd, incompatibil cu ceea ce stim sau ne imaginam despre el. Poate s-a intimplat, poate nu, dar este plauzibil. Ori, nu ar trebui sa fie in Romania europeana.
Care este ordinea de prioritati, in aceste alegeri? Sint sanse ca iesirea din criza a tarii sa fie mai departe ghidata de Fond si de Uniunea Europeana. Sint sanse ca coruptia sa continue nestigherita si dupa scrutin. Nici Basescu si nici Geoana nu vor influenta prea mult aceste procese. Ceea ce un viitor lider poate insa face este sa ajute la repararea relatiilor dintre oameni, la reaparitia spiritului comunitar si civic, la eliminarea violentei de limbaj si violentei de orice fel dintre mijloacele ascensiunii politice si din viata de zi cu zi. Acestea ar trebui si pot deveni criterii de optiune, cind oamenii au de ales, din pacate, doar intre rau si mai rau.
