Doina Cornea locuieşte într-o zonă retrasă a Clujului. Are o existenţa mai degrabă anonimă şi retrasă, deşi acum două decenii numele ei era pe toate buzele şi devenise un simbol naţional. Stă deoparte, după ce, în urmă cu un an, a suferit un atac cerebral. Puţini tinerii ştiu de existenţa ei discretă. Prin Cluj au trecut zeci de caravane electorale, pline de luptători pentru aflarea adevărului despre comunism. Nimeni n-a renunţat la băile de mulţime pentru a o întreba de sănătate.
Doina Cornea a trimis la Europa liberă scrisori prin care critica necruţător abuzurile regimului comunist. Curajul cu care a înfruntat aparatul represiv i-a conferit imaginea unui intelectual intransigent, incapabil de compromisuri. Şi-a păstrat imaginea şi după Revoluţie. A fost printre primii intelectuali care au părăsit FSN-ul, devenind ţinta vie a linşajului politic şi mediatic practicat de haita lui Ion Iliescu.
Dosarul ei de Securitate nu a fost închis după decembrie 1989. A fost supravegheată şi după aceea. În casa ei s-au aflat microfoane. Probabil că mai există şi azi. Poate asta căutau hoţii care, recent, au spart uşa şi i-au furat banii de coşniţă. S-a întâmplat în plină zi, cu o ostentaţie care dă de gândit. Broasca de la poartă a fost forţată deşi un hoţ versat ar fi preferat, probabil, să sară pârleazul. Cei care s-au încumetat să pătrundă în casă sunt fie sunt ignoranţi, fie căutau altceva decât bani. Curios, pentru că Doina Cornea nu mai are viaţă publică. De câţiva ani refuză să dea interviuri spunând că mai are puţin de trăit şi două camere pline de cărţi pe care ar vrea să le citească înainte de a ne părăsi.
Doina Cornea a fost mereu o ţintă predilectă pentru infractori privaţi sau de stat. În primul rând, pentru că este o intelectuală. Apoi, pentru că nu a pretins nimic pentru sine, deşi ar fi putut obţine o felie din tortul puterii. Ce poate fi mai enervant decât o persoană care nu şi-a irosit energia şi atenţia pe exploatarea legii compensării celor care au participat la revoluţia din 1989 cu locuinţe, burse, pensii, terenuri şi scutiri de taxe? Cum să nu vrei să fii sfetnicul influent al politrucilor, să fii solicitat zi şi noapte să-ţi dai cu părerea, să faci afaceri cu statul, să şantajezi persoane influente cu dosare de la serviciile secrete? Ce om e ăla care, după o viaţă de disidenţă comunistă să nu vrea să aibă biroul lui în Casa Poporului, maşină cu şofer, o sumă forfetară pentru cabinet în teritoriu, secretară şi pensie regească când ţi se consumă mandatul? Cum să nu vrei să ţi se stingă sau să ţi se eşaloneze datoriile la stat, cum să nu vrei să ai acces la credite sau să câştigi licitaţii cu dedicaţie? De fapt, un om care-şi refuză toate aceste privilegii meritate după o viaţă de persecuţii reale, refuză protecţia pe care i-o acordă gangsterii politici şi naşii lor. Şi, dacă refuzi protecţia acestora, trebuie să suporţi consecinţele.
Păcătoase vremuri! De oameni nu mai vorbim!
