Linkuri accesibilitate

Băltoaca eternă


Susurul apei scăpate din strîmtoarea canalizării

Există la Botanica de Jos o băltoacă nepereche. Sună ciudat, fireşte, ce spun acum, dar ăsta este adevărul. În mod normal, băltoacele apar şi dispar, dar aceea despre care vă vorbesc acum există luni şi ani de zile! E o băltoacă mare din faţa unei frizerii, care s-a lăbărţat şi sub poarta ce dă în ograda unui Colegiu. E o băltoacă eternă. Pe timp de arşiţă ea nu se usucă, iar pe vreme geroasă – nu îngheaţă.

Undeva sub asfalt, pesemne, s-a fisurat demult o ţeavă ruginită şi un firicel de apă ţîşneşte mereu susurînd din adîncul pămîntului. Apa din băltoacă se prelinge pînă în curtea unui bloc alăturat. Mereu e apă şi glod în faţa frizeriei. Mereu e apă şi glod la intrarea în ograda Colegiului. Luni şi ani de zile!
În aparenţă, nimeni însă nu pare deranjat de băltoaca veşnică. Nici proprietarii frizeriei, nici clienţii care vin să se tundă, nici conducerea Colegiului, nici elevii zglobii. Admit totuşi şi faptul că toţi aceştia sînt nemulţumiţi de băltoaca dizgraţioasă şi chiar au încercat să facă ceva pentru a înlătura fisura de sub asfalt. Ca să ştiu dacă proprietarii frizeriei şi şefii colegiului au încercat să cheme în toţi aceşti ani nişte instalatori ar trebui, fireşte, să discut cu ei. Asta am de gînd să fac într-una din zile .

Deocamdată însă voi constata următoarele: fie că au încercat să facă ceva oamenii aceia, fie că nu au mişcat un deget, mi se pare îngrijorător faptul că există o băltoacă veşnică în faţa unei frizerii şi a unui colegiu, într-un cartier al unei capitale europene. Dacă nu putem scăpa de o simplă băltoacă, de ce am mai spera să ieşim din mocirla tranziţiei?
XS
SM
MD
LG