Politicienii reuniţi în jurul lui Mircea Geoană pentru al doilea tur de scrutin prezidenţial au făcut o greşeală care s-ar putea să fi fost hotărâtoare pentru rezultatul final al alegerilor: au pus la cale un compromis politic unde, sub semnătura liderului partidului social democrat, au semnat liderii celor două partide istorice, ţărănesc creştin democrat şi al liberalilor. În spatele lor se vedeau însă chipurile foştilor politruci comunişti care au dat consistenţă ideologică şi vigoare partidului social democrat, dar şi fiori totalitari României de după 1989.
Ceremonia a avut loc de 1 decembrie, la Timişoara, în clădirea Operei, transformată de gloanţele din decembrie 1989, în monument al luptei anticomuniste şi simbol al luptei antitotalitare. Douăzeci de ani mai târziu, mitingul politic din clădirea Operei a părut o sfidare sau, cel puţin o gafă, chiar dacă printre protestatarii de-atunci s-au evidenţiat reprezentanţi bine-cunoscuţi ai partidului care-l susţine pe Traian Băsescu.
Acum baricadele politice au fost înlăturate, se negociază pe sub mese noi majorităţi proguvernamentale iar lozincile anticomuniste au fost puse la păstrare. Aşa cum la păstrare se află şi pachetul de legi care ar fi trebuit să condamne apartenenţa la partidul comunist, interzicându-le foştilor politruci sau securişti ocuparea posturilor de control la nivel public. De înţeles pentru că, dacă s-ar aplica aceste legi, scena politică şi cea economică s-ar depopula. Nu comunismul, ci anticomunismul a devenit exponat de muzeu. Comunismul creşte odată cu ţara. Conform unui sondaj realizat de Jurnalul Naţional, Ceauşescu este pe punctul de a fi recuperat ca personaj pozitiv iar în scurtă vreme timişorenii şi alţii ca ei nu vor mai şti cine a rămas de partea cealaltă a ţevii de puşcă. O treime dintre români, susţine sondajul, consideră că Nicolae Ceauşescu a făcut mai mult bine decât rău tării şi doar 13 la sută cred că dictatorul comunist a fost un personaj malefic. Conform altui sondaj de opinie semnat de Biroul de Cercetări Sociale, Traian Băsescu a fost perceput, în timpul campaniei electorale, drept unul dintre continuatorii doctrinei comuniste, la diferenţe nesemnificativă de Corneliu Vadim Tudor şi Mircea Geoană.
La trei ani de la condamnarea oficială şi declamativă a comunismului, stafia lui continuă să străbată România. O găsim prezentă în paginile ziarelor unde Ceauşescu este cel mai mediatizat personaj politic iar recuperarea ştirilor din gazetele comuniste ţine, încă, prima pagină. Unele ziare reproduc chiar pagini din ziarele comuniste, altele rescriu istoria ultimilor şi celor mai crunţi ani sub Ceauşescu. Mai ales acum, o dată cu comemorarea celor 20 de ani de la Revoluţia anticomunistă, nostalgia umple paginile de corespondenţă cu cititorii, suplimentele de istorie sau emisiunile cu public. Muzica îmbâcsită de sentimentalisme şi protocronisme din acea vreme, arta naiv-proletcultistă sau încifrat-disidentă, literatura ciuntită de Consiliul Culturii sau de cenzura fiecărui autor care voia cu orice preţ să publice sunt prezentate drept etaloane. Sunt moştenirea nostalgică.
Este o nostalgie difuză care penetrează ca radiaţie de fond, toate palierele societăţii româneşti, mai ales în rândul generaţiei de mijloc, adică aceea a politicienilor. Ei sunt cei care evocă soliditatea şcolii româneşti din acea perioadă, sistemul salarial, medical sau de pensii, ordinea şi legea. Tot mai mulţi spun că Nicolae Ceauşescu a fost un dictator, dar a construit locuinţe, Canalul Dunăre Marea Neagră sau metroul. Lipsa de echivalente posttotalitare în domeniul imobiliar sau social amorsează această nostalgie, îi dă consistenţă, o scoate din gunoiul istoric şi-i conferă chiar un luciu cochet.
În acest context recuperator, nu miră pe nimeni insistenţa cu care anumite posturi de televiziune programează filme propagandistice cu şi despre comunişti sau prezentarea unor dinozauri drept monştri sacri ai scenei sau filmului românesc. Cei 20 de ani comemoraţi la Timişoara au devenit prilej de bucurie pentru mulţi dintre cei care controlează viaţa românilor de rând.
Televiziunile occidentale au prezentat săptămânile trecute un film realizat de Alexandru Solomon. Subiectul? Cine a preluat puterea economică a comuniştilor români? Greaua moştenire a intrat în buzunarul unor dubioşi oameni de afaceri proveniţi din rândul nomenclaturii de partid sau din subsolurile securităţii. Greaua moştenire intrat cu greu, că era multă. A fost nevoie de paradisurile fiscale şi de complicitatea politicienilor vremii. Nu întâmplător, cei mai mulţi dintre aceştia controlează parte din scena politică, din presă şi economie şi nu ezită să evoce zilnic, cu respect, figura celui care s-a sacrificat pentru ei, adică a lui Nicolae Ceauşescu.
Ceremonia a avut loc de 1 decembrie, la Timişoara, în clădirea Operei, transformată de gloanţele din decembrie 1989, în monument al luptei anticomuniste şi simbol al luptei antitotalitare. Douăzeci de ani mai târziu, mitingul politic din clădirea Operei a părut o sfidare sau, cel puţin o gafă, chiar dacă printre protestatarii de-atunci s-au evidenţiat reprezentanţi bine-cunoscuţi ai partidului care-l susţine pe Traian Băsescu.
Acum baricadele politice au fost înlăturate, se negociază pe sub mese noi majorităţi proguvernamentale iar lozincile anticomuniste au fost puse la păstrare. Aşa cum la păstrare se află şi pachetul de legi care ar fi trebuit să condamne apartenenţa la partidul comunist, interzicându-le foştilor politruci sau securişti ocuparea posturilor de control la nivel public. De înţeles pentru că, dacă s-ar aplica aceste legi, scena politică şi cea economică s-ar depopula. Nu comunismul, ci anticomunismul a devenit exponat de muzeu. Comunismul creşte odată cu ţara. Conform unui sondaj realizat de Jurnalul Naţional, Ceauşescu este pe punctul de a fi recuperat ca personaj pozitiv iar în scurtă vreme timişorenii şi alţii ca ei nu vor mai şti cine a rămas de partea cealaltă a ţevii de puşcă. O treime dintre români, susţine sondajul, consideră că Nicolae Ceauşescu a făcut mai mult bine decât rău tării şi doar 13 la sută cred că dictatorul comunist a fost un personaj malefic. Conform altui sondaj de opinie semnat de Biroul de Cercetări Sociale, Traian Băsescu a fost perceput, în timpul campaniei electorale, drept unul dintre continuatorii doctrinei comuniste, la diferenţe nesemnificativă de Corneliu Vadim Tudor şi Mircea Geoană.
La trei ani de la condamnarea oficială şi declamativă a comunismului, stafia lui continuă să străbată România. O găsim prezentă în paginile ziarelor unde Ceauşescu este cel mai mediatizat personaj politic iar recuperarea ştirilor din gazetele comuniste ţine, încă, prima pagină. Unele ziare reproduc chiar pagini din ziarele comuniste, altele rescriu istoria ultimilor şi celor mai crunţi ani sub Ceauşescu. Mai ales acum, o dată cu comemorarea celor 20 de ani de la Revoluţia anticomunistă, nostalgia umple paginile de corespondenţă cu cititorii, suplimentele de istorie sau emisiunile cu public. Muzica îmbâcsită de sentimentalisme şi protocronisme din acea vreme, arta naiv-proletcultistă sau încifrat-disidentă, literatura ciuntită de Consiliul Culturii sau de cenzura fiecărui autor care voia cu orice preţ să publice sunt prezentate drept etaloane. Sunt moştenirea nostalgică.
Este o nostalgie difuză care penetrează ca radiaţie de fond, toate palierele societăţii româneşti, mai ales în rândul generaţiei de mijloc, adică aceea a politicienilor. Ei sunt cei care evocă soliditatea şcolii româneşti din acea perioadă, sistemul salarial, medical sau de pensii, ordinea şi legea. Tot mai mulţi spun că Nicolae Ceauşescu a fost un dictator, dar a construit locuinţe, Canalul Dunăre Marea Neagră sau metroul. Lipsa de echivalente posttotalitare în domeniul imobiliar sau social amorsează această nostalgie, îi dă consistenţă, o scoate din gunoiul istoric şi-i conferă chiar un luciu cochet.
În acest context recuperator, nu miră pe nimeni insistenţa cu care anumite posturi de televiziune programează filme propagandistice cu şi despre comunişti sau prezentarea unor dinozauri drept monştri sacri ai scenei sau filmului românesc. Cei 20 de ani comemoraţi la Timişoara au devenit prilej de bucurie pentru mulţi dintre cei care controlează viaţa românilor de rând.
Televiziunile occidentale au prezentat săptămânile trecute un film realizat de Alexandru Solomon. Subiectul? Cine a preluat puterea economică a comuniştilor români? Greaua moştenire a intrat în buzunarul unor dubioşi oameni de afaceri proveniţi din rândul nomenclaturii de partid sau din subsolurile securităţii. Greaua moştenire intrat cu greu, că era multă. A fost nevoie de paradisurile fiscale şi de complicitatea politicienilor vremii. Nu întâmplător, cei mai mulţi dintre aceştia controlează parte din scena politică, din presă şi economie şi nu ezită să evoce zilnic, cu respect, figura celui care s-a sacrificat pentru ei, adică a lui Nicolae Ceauşescu.
