Maica Epistimia: Am fost creaţi pentru veşnicie. Nu am fost creaţi pentru portiunea aceasta de timp. La Dumnezeu nu există timp, nu există spaţiu. Avem un suflet care vine din lumina şi astea nu sunt niste lucruri aşa, declarate. Din momentul ce Dumnezeu s-a atins de sufletul nostru, incepi sa vezi in alt mod lucrurile. Si sfintii parinti spun pe buna dreptate ca oricum Dumnezeu a semanat in noi dorinta de a-l cauta, de a-l iubi pe El, dragostea faţă de El. Acea samanta aruncata in sufletul nostru, vrem noi sau nu vrem, trebuie sa dea roade. Lumea se chinuie, lumea cauta. Dar de fapt ce cauta lumea? Noi zicem, dar noi ne-am instrainat de Dumnezeu. Sfintele locaşuri au fost deschise.
Valentina Ursu: Tot mai multe locaşuri sfinte deschise si tot mai putina lume cu mai putina sinceritate care vin in aceste locaşuri.
Maica Epistimia: Fara Dumnezeu viaţa noastră ramane pustie. Trupului oricat nu i-ai oferi, nu are satisfactia. Dumnezeu ne-a dat 2 lucruri. Ratiune si libertate. Ratiune pentru a sesiza natura lucrurilor. A vedea ce e necesar si ce nu e necesar, ce e bine si ce nu e bine, ce e vremelnic si ce este veşnic. Si ne-a dat libertatea asta de a decide. Dar consecinţele activitatii noastre le suportam noi insine. Ce se face azi in lume? Observati ca lumea este foarte dezorientata, debusolata, foarte chinuita de fapt. O face chinuita propriile porniri nesabuite. Toate tehnologiile la care am ajuns s-ar părea ca ar trebui sa faciliteze putin viaţa omului, sa ofere mai mult timp pentru a-l dedica lui Dumnezeu. Dar de fapt chestiunile astea ne fac mai reci, mai egoişti, suntem intr-o stare de panica. Cat de straniu n-ar părea dar lumea se afla la o margine de prapastie. Ti s-ar părea ca toate sunt, dar toate sunt nimic cand in centru nu este Dumnezeu.
Haideti sa vedem ce face tineretul nostru. Ei sunt speriaţi in faţa unui viitor pe care nu-l cunosc si nu stiu ce se va intampa. De unde vine frica asta? Ea vine din considerentul ca nu-l avem pe Dumnezeu in suflet. Fiindcă daca l-am avea, lucrurile ar sta putin altfel. Ce ne spune scriptura? Ce credeti ca tinerii nostri sunt infricosati de faptul ca se pun niste interdictii din partea bisericii?
Biserica crestina este cea mai umanista. Uitati-va ce ni se cere: să iubeşti pe Dumnezeu din toata inima, sufletul, cugetul tau si pe aproapele ca pe tine insuti. Sa te rogi pentru vrajmasii tai si se mai spune înca ceea ce doresti sa-ti faca tie lumea, aceea sa-i faci tu ei. Oare nu stim ce vrem de la lume? Dumnezeul nostru este Dumnezeul dragostei. Asta ar insemna să avem dragoste, cel putin pentru propria persoana, respect faţă de propria persoana. In ce masura ma respect? Omul care se respecta isi seteaza niste parametri. De aici pana aici se poate, dar mai departe nu. De ce? Pentru ca sunt om. Dar omul trebuie sa traiască in limitele unor valori. Nu valori pe care mintea bolnava incearca sa le stabilească, dar niste valori perene, care vin dintr-un sorginte. Dumnezeu. Dar Dumnezeu este adevar, este dreptate, dragoste, atitudine corectă, nu altceva. Si lumea noastră incearca sa caute. Dam trupului, dăm din plin. Nu ca am fi impotriva a ceea ce s-a creat astazi, tehnologiile. Scriptura ne cere, sa fim desavarsiti sub toate aspectele: moral, spiritual, intelectual, fizic, ar fi absurd sa spunem ca am avea anumite interdictii.
Valentina Ursu: Dar poate implicarea bisericii in politica a facut ca lumea sa se distanţeze de Dumnezeu?
Maica Epistimia: Sa fim atenţi la capitolul ăsta. Biserica si Politica. Biserica este apolitica. Daca unele persoane mai incearca sa se implice in unele activitati incompatibile cu statutul de cleric, e păcatul lor. Dar biserica nu poate sa fie politizată.
Valentina Ursu: Nu poate, dar a fost.
Maica Epistimia: Să nu îincercăm să spunem atât de dur aceste lucruri. Nu biserica dar unele persoane din cadrul bisericii. Biserica isi pastrează sfintenia, are o menire bine-determinată, de a ajuta cu harul lui Dumnezeu ca lumea sa-si onoreze obligatiile aici pentru a se putea bucura dincolo. Biserica cheama la mantuire. Mantuirea este desavarsire.
Valentina Ursu: Chiar daca biserica este despărțită de stat, totusi o buna parte din slujitorii puterii se dau pe langa putere.
Maica Epistimia: Se dau pentru ca firea omenească e slabă. A da vina pe un cineva e foarte lesne. Cineva e vinovat de ceea ce se face in ţară: presedintele, miniştrii, primariul satului. Dar nu e chiar aşa. Ar fi bine dacă si-ar onora fiecare obligatiile la locul unde este. In faţa lui Dumnezeu lucrurile nu trebuie facute cu jumatate de masura; complet sau deloc. Daca esti presedinte de ţară, in cel mai inalt grad, dacă esti sot, sotie, prieten, specialist, jumatatile de masura nu au loc.
Valentina Ursu: In ultimul timp s-a incercat sa fie politizata si sarbatorirea naşterii Domnului. Cum s-ar intelege aceste dispute din societate?
Maica Epistimia: Este o chestiune de stil. In semn de respect faţa de parintii nostri n-ar trebui sa ne dam atat de usor unor tentatii. 25 sarbatorim Crăciunul, 31 revelionul si ne-am luat de-o grija. Dar totusi te mustra conştiinţa. Se face o dezbinare in randul credincioşilor, in familii. Buneii, copiii, nepotii. Sa lasam sufletul sa ne vorbească, conştiinţa sa vorbească. Si Europa ne propune multe. Şi ne ducem cu totii. Dumnezeu este treime, dăruire. Este o familie bine întemeiată: Tata, Fiu şi Duh sfânt, intre care există o intrepătrundere. Acelasi lucru se solicita si in cadrul familiei. Tata, mama si copiii. Sa stam strans si să judecam drept. Ne mustra conştiinţa si incercam sa fugim, dar nu poti fugi, ca la un moment dat esti cu tine. Si sambata ceea da de stire. Ontologic Dumnezeu a pus in noi capacitatea de a distinge lucruile, de a vedea ce e bine si ce e rau. Avem capacitatea aceasta. Zicea un filozof: suntem ceea ce mancam. Dar eu mai adaug: zarzavat mancam, zarzavat suntem. Bine, s-a referit la ce consuma mintea noastră, dar noi prea mult surogat consumam astazi.
Poate este spus, dar suntem un popor creştin din naştere, de unde duritatea, indiferenţa? De unde? Parintii impotriva parintilor si invers? Indiferenţă? Nu stam cu posturile de televiziune deschise, dar totul se face in mod diabolic, de a deturna, de a desacraliza. Pe de o parte ti se pare ca s-au deschis sfintele locaşuri dar pe de alte parte icoanele la scoala nu, posturile sunt cam in detriment, poluarea influentează, mai vin niste epidemii create in nu stiu ce laboratoare, vaccinuri si nevoi. Dar toate sunt indreptate intr-o singura directie. Cel care are ochi sa vada, cel care are urechi sa audă. O autodistrugere. Omul se distruge singur. Da, discutam astazi semne apocaliptice. Noi nu vrem sa ne distrugem. Omul a fost creat pentru altceva, el nu mai incape in propria piele, propria haină. Se sufocă. Toata lumea post post, chestii, interdictii. Dar de fapt Dumnezeu nu ne pune nicio interdictie. Problema este lipsa de sinceritate cu propria persoana. Suntem in stare sa schimbam o lume, dar cea mai mare dificultate e a schimba propria persoana. Sa nu soliciti celuilalt, dar să incerci tu in masura posibilitatilor. Sa faci ceea ce este bine-plăcut lui Dumnezeu. Sa te desavarsesti, sa te daruiesti celuilalt, sa-l iubesti pe celalalt. Dragostea este jertfelnica. Cel ce iubeste se jertfeşte. Insusi mantuitorul Isus Hristos este jertfa.
Omului ii este foarte greu sa renunte la niste obisnuinţe proaste. Daca nu vrea sa puna mintea in functie, nu are decat. Se minuneaza de toate, tehnologii, nevoi. Cea mai mare minune este omul. Omul creat dupa chipul si asemanarea. Dar am pierdut asemanarea. Trebuie sa o gasim. Cum o gasim? Daca ne place sa fim cum suntem, sa fim. Daca vrem altceva, sa incercam sa cautam, si atunci nu ne punem intrebarea, post, restricţii. Ne-am obisnuit cu chestiunea asta de post, ce punem pe masă. Dar ce punem pe masa sufletului? Ce nu avem? Smerenie. Daca am avea smerenie, am vedea ca lumea este bună.
Valentina Ursu: Tot mai multe locaşuri sfinte deschise si tot mai putina lume cu mai putina sinceritate care vin in aceste locaşuri.
Maica Epistimia: Fara Dumnezeu viaţa noastră ramane pustie. Trupului oricat nu i-ai oferi, nu are satisfactia. Dumnezeu ne-a dat 2 lucruri. Ratiune si libertate. Ratiune pentru a sesiza natura lucrurilor. A vedea ce e necesar si ce nu e necesar, ce e bine si ce nu e bine, ce e vremelnic si ce este veşnic. Si ne-a dat libertatea asta de a decide. Dar consecinţele activitatii noastre le suportam noi insine. Ce se face azi in lume? Observati ca lumea este foarte dezorientata, debusolata, foarte chinuita de fapt. O face chinuita propriile porniri nesabuite. Toate tehnologiile la care am ajuns s-ar părea ca ar trebui sa faciliteze putin viaţa omului, sa ofere mai mult timp pentru a-l dedica lui Dumnezeu. Dar de fapt chestiunile astea ne fac mai reci, mai egoişti, suntem intr-o stare de panica. Cat de straniu n-ar părea dar lumea se afla la o margine de prapastie. Ti s-ar părea ca toate sunt, dar toate sunt nimic cand in centru nu este Dumnezeu.
Haideti sa vedem ce face tineretul nostru. Ei sunt speriaţi in faţa unui viitor pe care nu-l cunosc si nu stiu ce se va intampa. De unde vine frica asta? Ea vine din considerentul ca nu-l avem pe Dumnezeu in suflet. Fiindcă daca l-am avea, lucrurile ar sta putin altfel. Ce ne spune scriptura? Ce credeti ca tinerii nostri sunt infricosati de faptul ca se pun niste interdictii din partea bisericii?
Biserica crestina este cea mai umanista. Uitati-va ce ni se cere: să iubeşti pe Dumnezeu din toata inima, sufletul, cugetul tau si pe aproapele ca pe tine insuti. Sa te rogi pentru vrajmasii tai si se mai spune înca ceea ce doresti sa-ti faca tie lumea, aceea sa-i faci tu ei. Oare nu stim ce vrem de la lume? Dumnezeul nostru este Dumnezeul dragostei. Asta ar insemna să avem dragoste, cel putin pentru propria persoana, respect faţă de propria persoana. In ce masura ma respect? Omul care se respecta isi seteaza niste parametri. De aici pana aici se poate, dar mai departe nu. De ce? Pentru ca sunt om. Dar omul trebuie sa traiască in limitele unor valori. Nu valori pe care mintea bolnava incearca sa le stabilească, dar niste valori perene, care vin dintr-un sorginte. Dumnezeu. Dar Dumnezeu este adevar, este dreptate, dragoste, atitudine corectă, nu altceva. Si lumea noastră incearca sa caute. Dam trupului, dăm din plin. Nu ca am fi impotriva a ceea ce s-a creat astazi, tehnologiile. Scriptura ne cere, sa fim desavarsiti sub toate aspectele: moral, spiritual, intelectual, fizic, ar fi absurd sa spunem ca am avea anumite interdictii.
Valentina Ursu: Dar poate implicarea bisericii in politica a facut ca lumea sa se distanţeze de Dumnezeu?
Maica Epistimia: Sa fim atenţi la capitolul ăsta. Biserica si Politica. Biserica este apolitica. Daca unele persoane mai incearca sa se implice in unele activitati incompatibile cu statutul de cleric, e păcatul lor. Dar biserica nu poate sa fie politizată.
Valentina Ursu: Nu poate, dar a fost.
Maica Epistimia: Să nu îincercăm să spunem atât de dur aceste lucruri. Nu biserica dar unele persoane din cadrul bisericii. Biserica isi pastrează sfintenia, are o menire bine-determinată, de a ajuta cu harul lui Dumnezeu ca lumea sa-si onoreze obligatiile aici pentru a se putea bucura dincolo. Biserica cheama la mantuire. Mantuirea este desavarsire.
Valentina Ursu: Chiar daca biserica este despărțită de stat, totusi o buna parte din slujitorii puterii se dau pe langa putere.
Maica Epistimia: Se dau pentru ca firea omenească e slabă. A da vina pe un cineva e foarte lesne. Cineva e vinovat de ceea ce se face in ţară: presedintele, miniştrii, primariul satului. Dar nu e chiar aşa. Ar fi bine dacă si-ar onora fiecare obligatiile la locul unde este. In faţa lui Dumnezeu lucrurile nu trebuie facute cu jumatate de masura; complet sau deloc. Daca esti presedinte de ţară, in cel mai inalt grad, dacă esti sot, sotie, prieten, specialist, jumatatile de masura nu au loc.
Valentina Ursu: In ultimul timp s-a incercat sa fie politizata si sarbatorirea naşterii Domnului. Cum s-ar intelege aceste dispute din societate?
Maica Epistimia: Este o chestiune de stil. In semn de respect faţa de parintii nostri n-ar trebui sa ne dam atat de usor unor tentatii. 25 sarbatorim Crăciunul, 31 revelionul si ne-am luat de-o grija. Dar totusi te mustra conştiinţa. Se face o dezbinare in randul credincioşilor, in familii. Buneii, copiii, nepotii. Sa lasam sufletul sa ne vorbească, conştiinţa sa vorbească. Si Europa ne propune multe. Şi ne ducem cu totii. Dumnezeu este treime, dăruire. Este o familie bine întemeiată: Tata, Fiu şi Duh sfânt, intre care există o intrepătrundere. Acelasi lucru se solicita si in cadrul familiei. Tata, mama si copiii. Sa stam strans si să judecam drept. Ne mustra conştiinţa si incercam sa fugim, dar nu poti fugi, ca la un moment dat esti cu tine. Si sambata ceea da de stire. Ontologic Dumnezeu a pus in noi capacitatea de a distinge lucruile, de a vedea ce e bine si ce e rau. Avem capacitatea aceasta. Zicea un filozof: suntem ceea ce mancam. Dar eu mai adaug: zarzavat mancam, zarzavat suntem. Bine, s-a referit la ce consuma mintea noastră, dar noi prea mult surogat consumam astazi.
Poate este spus, dar suntem un popor creştin din naştere, de unde duritatea, indiferenţa? De unde? Parintii impotriva parintilor si invers? Indiferenţă? Nu stam cu posturile de televiziune deschise, dar totul se face in mod diabolic, de a deturna, de a desacraliza. Pe de o parte ti se pare ca s-au deschis sfintele locaşuri dar pe de alte parte icoanele la scoala nu, posturile sunt cam in detriment, poluarea influentează, mai vin niste epidemii create in nu stiu ce laboratoare, vaccinuri si nevoi. Dar toate sunt indreptate intr-o singura directie. Cel care are ochi sa vada, cel care are urechi sa audă. O autodistrugere. Omul se distruge singur. Da, discutam astazi semne apocaliptice. Noi nu vrem sa ne distrugem. Omul a fost creat pentru altceva, el nu mai incape in propria piele, propria haină. Se sufocă. Toata lumea post post, chestii, interdictii. Dar de fapt Dumnezeu nu ne pune nicio interdictie. Problema este lipsa de sinceritate cu propria persoana. Suntem in stare sa schimbam o lume, dar cea mai mare dificultate e a schimba propria persoana. Sa nu soliciti celuilalt, dar să incerci tu in masura posibilitatilor. Sa faci ceea ce este bine-plăcut lui Dumnezeu. Sa te desavarsesti, sa te daruiesti celuilalt, sa-l iubesti pe celalalt. Dragostea este jertfelnica. Cel ce iubeste se jertfeşte. Insusi mantuitorul Isus Hristos este jertfa.
Omului ii este foarte greu sa renunte la niste obisnuinţe proaste. Daca nu vrea sa puna mintea in functie, nu are decat. Se minuneaza de toate, tehnologii, nevoi. Cea mai mare minune este omul. Omul creat dupa chipul si asemanarea. Dar am pierdut asemanarea. Trebuie sa o gasim. Cum o gasim? Daca ne place sa fim cum suntem, sa fim. Daca vrem altceva, sa incercam sa cautam, si atunci nu ne punem intrebarea, post, restricţii. Ne-am obisnuit cu chestiunea asta de post, ce punem pe masă. Dar ce punem pe masa sufletului? Ce nu avem? Smerenie. Daca am avea smerenie, am vedea ca lumea este bună.
