Reforma subvenţiilor din agricultură a stîrnit polemici în rîndul experţilor şi a organizaţiilor neguvernamentale ce activează în domeniul agricol. Controversele au pornit de la regulamentul ce descrie condiţiile de subvenţionare. Cei care vor să fie ajutaţi de stat ar trebui, conform noului regulament, să fie în mod obligatoriu membri ai unei asociaţii de producători şi să prezinte un certificat care să probeze că au un minim de cunoştinţe în ramura agricolă în care activează.
Ei bine, experţii susţin că procedura de acordare a subvenţiilor este prea complicată. Concursul de selectare a beneficiarilor ar putea genera acte de corupţie, întrucît un plan de afacere poate fi lesne improvizat ca o teză de curs cumpărată de pe Internet, iar asociaţiile care ar trebui sa dea greutate solicitanţilor de subvenţii ar putea să dispară odată cu primirea sumei aşteptate.
Am căutat să aflu care este părerea unui agricultor cu experientă. Iată ce mi-a spus Nicolae Pelin, fermier din satul Cojuşna, care are 6 ha de pămînt şi mai creşte şi animale: „Planul de afacere ar trebui pe lîngă ministerul agriculturii ori în raioane să fie o echipă care să se ocupe, eu aşa mă gîndesc, că nu oricare fermier poate să-l facă aşa după toate cerinţele, şi pe la concursul ăsta mai trec acei care sînt mai apropiaţi de acolo de sus, pînă acuma aşa s-a făcut.”
Nicolae Pelin nu are nimic împotriva condiţiei ca agricultorii să fie încurajaţi să posede cunoştinţe elementare de management în acest domeniu. Dar majoritatea nici pe departe nu au capacităţi de manageri, spune el, cei mari au devenit mari pentru că le aveau. Iar ceilalţi care au suprafeţe mai mici, pînă la 1 ha, vor rămîne în afara jocului, conchide fermierul. E puţin probabil să se asocieze: „Eu sînt îngrijorat din alt punct de vedere. Eu mă uit că chiar la mine aici în Cojuşna, în teritoriu, tare multe pămînturi abandonate şi asta pe toată republica, şi dacă noi vom pune întrebările aşa ca să nu-i ajutăm şi pe ceilalţi, numai pe acei mari, apoi eu vă spun că nu ştiu, e sub semnul întrebării. Eu mai bine aş spune, ar trebui după mine de eliberat piaţa funciară ca acei care vor să se ocupe cu agricultura să cumpere sau să ieie în arendă de la aceştia care au suprafeţe mici şi nu-i rentabil cu suprafaţă mică.”
L-am întrebat pe Nicolae Pelin la ce se aşteaptă ţăranul în 2010: „Ţăranul în 2010, a dat Dumnezeu un pic de umezeală şi el îi bucuros, dar eu aş spune că fără subsidii, fără susţinerea ţăranului nu ştiu, nu văd eu ieşire din situaţie, fiindcă dacă se pune întrebarea numai la cei care au suprafeţe mai mari şi numai prin concurs să primească nişte subsidii nu rezolvăm la început. Sînt mai multe metode care ar putea uşura situaţia ţăranului, dar cel mai important este piaţa de desfacere.”
Nicolae Pelin consideră că agricultorii caută luminiţa de la capătul tunelului nu în subvenţii şi în simplificarea procedurilor de export. Nu există durere mai mare pentru ţăran decît să-şi vadă producţia stînd în vamă, constată Nicolae Pelin. Sîntem o ţară agrară şi fără un suport din partea statului şi o politică flexibilă n-o să urnim carul din loc, crede fermierul din Cojuşna.
Ei bine, experţii susţin că procedura de acordare a subvenţiilor este prea complicată. Concursul de selectare a beneficiarilor ar putea genera acte de corupţie, întrucît un plan de afacere poate fi lesne improvizat ca o teză de curs cumpărată de pe Internet, iar asociaţiile care ar trebui sa dea greutate solicitanţilor de subvenţii ar putea să dispară odată cu primirea sumei aşteptate.
Am căutat să aflu care este părerea unui agricultor cu experientă. Iată ce mi-a spus Nicolae Pelin, fermier din satul Cojuşna, care are 6 ha de pămînt şi mai creşte şi animale: „Planul de afacere ar trebui pe lîngă ministerul agriculturii ori în raioane să fie o echipă care să se ocupe, eu aşa mă gîndesc, că nu oricare fermier poate să-l facă aşa după toate cerinţele, şi pe la concursul ăsta mai trec acei care sînt mai apropiaţi de acolo de sus, pînă acuma aşa s-a făcut.”
Nicolae Pelin nu are nimic împotriva condiţiei ca agricultorii să fie încurajaţi să posede cunoştinţe elementare de management în acest domeniu. Dar majoritatea nici pe departe nu au capacităţi de manageri, spune el, cei mari au devenit mari pentru că le aveau. Iar ceilalţi care au suprafeţe mai mici, pînă la 1 ha, vor rămîne în afara jocului, conchide fermierul. E puţin probabil să se asocieze: „Eu sînt îngrijorat din alt punct de vedere. Eu mă uit că chiar la mine aici în Cojuşna, în teritoriu, tare multe pămînturi abandonate şi asta pe toată republica, şi dacă noi vom pune întrebările aşa ca să nu-i ajutăm şi pe ceilalţi, numai pe acei mari, apoi eu vă spun că nu ştiu, e sub semnul întrebării. Eu mai bine aş spune, ar trebui după mine de eliberat piaţa funciară ca acei care vor să se ocupe cu agricultura să cumpere sau să ieie în arendă de la aceştia care au suprafeţe mici şi nu-i rentabil cu suprafaţă mică.”
L-am întrebat pe Nicolae Pelin la ce se aşteaptă ţăranul în 2010: „Ţăranul în 2010, a dat Dumnezeu un pic de umezeală şi el îi bucuros, dar eu aş spune că fără subsidii, fără susţinerea ţăranului nu ştiu, nu văd eu ieşire din situaţie, fiindcă dacă se pune întrebarea numai la cei care au suprafeţe mai mari şi numai prin concurs să primească nişte subsidii nu rezolvăm la început. Sînt mai multe metode care ar putea uşura situaţia ţăranului, dar cel mai important este piaţa de desfacere.”
Nicolae Pelin consideră că agricultorii caută luminiţa de la capătul tunelului nu în subvenţii şi în simplificarea procedurilor de export. Nu există durere mai mare pentru ţăran decît să-şi vadă producţia stînd în vamă, constată Nicolae Pelin. Sîntem o ţară agrară şi fără un suport din partea statului şi o politică flexibilă n-o să urnim carul din loc, crede fermierul din Cojuşna.
