Linkuri accesibilitate

Relaţii ruso-moldo-române, în două replici


Oricine a ieşit în oraş în zilele Summit-ului CSI la Chişinău, în care vedeta incontestabilă era preşedintele Federaţiei Ruse, nimeni altul decât Vadimir Vladimirovici Putin, trebuie că-şi aduce aminte de labirintul incredibil (de-a dreptul dedalic!!!) ce a înlocuit peste noapte străzile capitalei moldave: rute de troleibuz/autobuz deviate, microbuze ocolind jumătate de oraş pentru a ajunge la destinaţie, şoferi puşi la grea încercare de poliţişti şi mai nevricoşi. Din foaie de caiet de matematică, centrul oraşului căpăta brusc aspect de gratii. Era ca şi cum cineva ar fi suprapus peste Chişinău un plan de încarcerare a oraşului, cu locuitori cu tot. (Mai lipsea doar ca uşile de la casele oamenilor, încuiate pe dinafară şi păzite cu străşnicie, să se deschidă prin telecomandă, de undeva de la centru!) Ei bine, nimerindu-mă şi eu în centru, ori de câte încercam să trec spre editură, luând-o pe o stradă ce dădea spre Parlament, Preşedinţie sau Guvern, poliţiştii mi-o tăiau scurt, în limba lui Pu…, nu, nu Puşkin - Putin: „Дальше нельзя!”

Să vezi şi să nu crezi: astăzi, miercuri, 27 ianuarie, am trecut cu troleibuzul nr. 10 bdul Ştefan cel Mare cu puţin timp înaintea depunerii de flori la monumentul voievodului – fanfara era deja pe loc, la fel şi escorta de onoare; cât despre moldovenii veniţi să-l vadă pe preşedintele României, se îmbulzeau pe trotuarul din faţa bibliotecii „B.P. Hasdeu” –, apoi, după-amiază, a trebuit să cobor pe jos, pe lângă Primărie – alte sute de moldoveni aşteptându-l pe dl Băsescu – spre Radio Europa Liberă. Între aceste două deplasări, am mai făcut nişte kilometri prin centru, adevărat plin de poliţişti, care nu m-au oprit niciodată, nu mi-au cerut nici un permis de liberă-trecere, iar singura replică pe care aveau să mi-o adreseze suna chiar aşa: „Circulaţi, vă rog!”

Şi atunci mă întreb: de ce într-o ţară condusă de un poliţist care-l primeşte în ospeţie pe un ofiţer KGB, ajuns la rându-i preşedinte, replica zilei este „Дальше нельзя!”, şi cum se face că, odată schimbată la (prima) faţă, aceeaşi ţară te îndeamnă – prin chiar gura agenţilor de circulaţie, cu toţii îmbrăcaţi în verde – să… circuli liber?!

Să fi trecut oare într-adevăr Moldova… pe verde?!!

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG