Am ascultat deunăzi ce spunea colegul Neculai Constantin Munteanu despre drumurile din România şi mărturisesc că am lărgit ochii de uimire. Cunoscutul jurnalist vorbea despre drumurile deplorabile, catastrofale, desfundate din ţara vecină. Tonul cu care evoca el starea catastrofală a şoselelor româneşti conţinea o dezamăgire cronică.
Am fost uimit fiindcă mie drumurile româneşti mi se par excelente dacă le compar cu drumurile Republicii Moldova. Ori de cîte ori trec frontiera moldo-română la Sculeni, sînt fascinat de şoseaua netedă care duce spre Iaşi. Am huzuri dacă am avea în Republica Moldova asemenea şosele. Drumurile româneşti, care i se par lui Neculai Constantin Munteanu înfiorătoare, pe mine mă proiectează pe culmile fericirii. Se vede că redutabilul jurnalist nu a văzut cvasi-drumurile hopuroase din Republica Moldova. Am impresia că dacă s-ar plimba numai o dată pe şoseaua ciuruită parcă de un bombardament dintre Soroca şi Otaci, cunoscutul ziarist ar înţelege că şoselele româneşti sînt pentru unii europeni nişte veritabile autobanduri. Aici în Moldova mai avem în anul 2010 multe drumuri “din pămînt”, aşa cum spune un primar din raionul Briceni. O fi existînd ele încă şi în România, dar totuşi acolo drumurile făcute arată altfel.
Mai trist e că, spre deosebire de vecinii români, cetăţenii moldoveni nu vor găsi în toată Europa o ţară în care drumurile să fie mai proaste ca în patria lor.
Zilele astea ministrul Transporturilor Anatol Şalaru a cerut părţii române să contribuie la facerea a 300 de kilometri de drumuri în Republica Moldova. Probabil, privite din perspectiva lui Neculai Constantin Munteanu, rezultatele acestui proiect sînt destul de nesigure. Cum să facă vecinii români altundeva ca lumea ceea ce nu pot face la ei acasă? Eu sînt, probabil, mai optimist, dar nu foarte. Oricine ar investi aici, greu va duce la capăt munca.
Ar fi totuşi frumos ca într-o bună zi să-l pot invita pe Neculai Constantin Munteanu la inaugurarea şoselei moldoveneşti făcute cu contribuţia decisivă a României…
Am fost uimit fiindcă mie drumurile româneşti mi se par excelente dacă le compar cu drumurile Republicii Moldova. Ori de cîte ori trec frontiera moldo-română la Sculeni, sînt fascinat de şoseaua netedă care duce spre Iaşi. Am huzuri dacă am avea în Republica Moldova asemenea şosele. Drumurile româneşti, care i se par lui Neculai Constantin Munteanu înfiorătoare, pe mine mă proiectează pe culmile fericirii. Se vede că redutabilul jurnalist nu a văzut cvasi-drumurile hopuroase din Republica Moldova. Am impresia că dacă s-ar plimba numai o dată pe şoseaua ciuruită parcă de un bombardament dintre Soroca şi Otaci, cunoscutul ziarist ar înţelege că şoselele româneşti sînt pentru unii europeni nişte veritabile autobanduri. Aici în Moldova mai avem în anul 2010 multe drumuri “din pămînt”, aşa cum spune un primar din raionul Briceni. O fi existînd ele încă şi în România, dar totuşi acolo drumurile făcute arată altfel.
Mai trist e că, spre deosebire de vecinii români, cetăţenii moldoveni nu vor găsi în toată Europa o ţară în care drumurile să fie mai proaste ca în patria lor.
Zilele astea ministrul Transporturilor Anatol Şalaru a cerut părţii române să contribuie la facerea a 300 de kilometri de drumuri în Republica Moldova. Probabil, privite din perspectiva lui Neculai Constantin Munteanu, rezultatele acestui proiect sînt destul de nesigure. Cum să facă vecinii români altundeva ca lumea ceea ce nu pot face la ei acasă? Eu sînt, probabil, mai optimist, dar nu foarte. Oricine ar investi aici, greu va duce la capăt munca.
Ar fi totuşi frumos ca într-o bună zi să-l pot invita pe Neculai Constantin Munteanu la inaugurarea şoselei moldoveneşti făcute cu contribuţia decisivă a României…
