Romanul De veghe în lanul de secară al lui Salinger a pătruns în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în anii şaizeci ai secolului trecut, cam la un deceniu după ce fusese publicat în America. Gui-negui, cenzura sovietică fusese nevoită să înghită şopîrla şi să se resemneze cu faptul că într-un adolescent american revoltat se regăseau generaţii întregi de tineri nemulţumiţi din întreaga Uniune Sovietică şi asta se întîmpla într-o perioadă în care amercanofobia şi occidentalofobia căpătase proporţii monstruoase.
În anii 1966-1967, cînd cunoscutul scriitor Andrei Burac a descoperit cărţile lui Salinger, acesta avea mari probleme cu cenzura care-i respinsese manuscrisul său de debut. Întîlnirea cu Holden Caulfield l-a ajutat să reziste încercărilor grele prin care a trecut şi să continue lupta. Textele lui Salinger le-a citit în română şi în rusă.
Andrei Burac: “Am descoperit mai întîi Nouă povestiri – Sărmana gleznă scrîntită, Jos în barcă- cu un motto extraordinar: < Noi ştim cum bat din palme două mîini, dar cum bate una singură? >.“
De atunci şi pînă astăzi a revenit constant la cărţile marelui scriitor american care, la un moment dat, a părăsit scena literară şi a refuzat să mai dea interviuri, trasînd o graniţă clară între viaţa privată a scriitorului şi cărţile pe care acesta le scrie. Andrei Burac crede că Salinger a combinat experienţa occidentului cu cea orientală, deschizînd noi perspective existenţiale.
Andrei Burac: “E un scriitor pe care l-au citit milioane şi milioane de tineri. A fost tradus practic în toate limbile pămîntului. A scris puţin, dar a fost citit de mulţi, căci sînt şi scriitori care au scris mult, dar au fost citiţi de puţini. Iată ţin în mînă aceste două cărţi ale lui Salinger care sînt foarte uzate fiindcă le-am citit şi le-am recomandat multora.”
Salinger este citit de toate generaţiile de scriitori. Opzecistul Mircea V. Ciobanu l-a citit pe Salinger după căderea Uniunii Sovietice şi crede că acesta ar trebui să fie modelul oricărui tînăr scriitor.
În anii 1966-1967, cînd cunoscutul scriitor Andrei Burac a descoperit cărţile lui Salinger, acesta avea mari probleme cu cenzura care-i respinsese manuscrisul său de debut. Întîlnirea cu Holden Caulfield l-a ajutat să reziste încercărilor grele prin care a trecut şi să continue lupta. Textele lui Salinger le-a citit în română şi în rusă.
Andrei Burac: “Am descoperit mai întîi Nouă povestiri – Sărmana gleznă scrîntită, Jos în barcă- cu un motto extraordinar: < Noi ştim cum bat din palme două mîini, dar cum bate una singură? >.“
De atunci şi pînă astăzi a revenit constant la cărţile marelui scriitor american care, la un moment dat, a părăsit scena literară şi a refuzat să mai dea interviuri, trasînd o graniţă clară între viaţa privată a scriitorului şi cărţile pe care acesta le scrie. Andrei Burac crede că Salinger a combinat experienţa occidentului cu cea orientală, deschizînd noi perspective existenţiale.
Andrei Burac: “E un scriitor pe care l-au citit milioane şi milioane de tineri. A fost tradus practic în toate limbile pămîntului. A scris puţin, dar a fost citit de mulţi, căci sînt şi scriitori care au scris mult, dar au fost citiţi de puţini. Iată ţin în mînă aceste două cărţi ale lui Salinger care sînt foarte uzate fiindcă le-am citit şi le-am recomandat multora.”
Salinger este citit de toate generaţiile de scriitori. Opzecistul Mircea V. Ciobanu l-a citit pe Salinger după căderea Uniunii Sovietice şi crede că acesta ar trebui să fie modelul oricărui tînăr scriitor.
