Cu toată criza, şomajul, lupta pe viaţă şi pe moarte între bugetul de stat şi cel personal, România şi-a pus pălărie antirachetă. Preşedintele Băsescu a ieşit joi din miezul aprins al ultimei întâlniri a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru a anunţa de amplasare a scutului antirachetă pe teritoriul României. Unii au aplaudat anunţul, alţii spun, însă, că ar fi o pălărie cam mare şi grea pentru corpul nostru firav.
Ştirea a deplasat atenţia către Cotroceni, cu toate că decizia finală asupra scutului va fi luată tot în Parlament. Însă decizia prezidenţială a aruncat frământările din ţinutul mlăştinos şi alunecos al partidelor de opoziţie în penumbră şi derizoriu. Oricum ele trec printr-o perioadă de haos în care disciplina şi autoritatea au fost dizolvate.
Cu doar două săptămâni înaintea congresului extraordinar, preşedintele Partidului Social Democrat Mircea Geoană este tot mai zgomotos contestat de colegii săi din partid care suferă de nostalgia lui Ion Iliescu, tătucul autocrat, şi a stângii puternice cu care-şi nimiceau până mai ieri adversari. Numai că tătucul nu mai are stânga tare şi se mulţumeşte cu funcţii onorifice în partid. Bătrâneţea i-a dat o spoială de onorabilitate şi dreptul să-şi caute succesori chiar dacă nimic nu pare să-l mulţumească deplin.
În momentele în care Traian Băsescu anunţa decizia CSAT referitoare la scutul antirachetă, Ion Iliescu vitupera la tribuna Consiliului Naţional PSD, acolo unde e şef Adrian Năstase, împotriva balonaşelor şi brigăzilor artistice cu care a întâmpinat partidul înfrângerea electorală. Spunea Ion Iliescu, cu experienţa lui de propangadist, că nu mai câştigi pe nimeni cu veste colorate şi cu plase de partid, ci cu programe clare. Era un fel de a-l ironiza pe Mircea Geoană şi gesturile sale naiv-copilăreşti, ironie care arată cât e de consecvent Ion Iliescu. Alegerile pentru preşedinţia partidului se apropie, iar Ion Iliescu, care nu-şi uită iubirile dintâi, l-a ales deja pe Adrian Năstase, arogantul său fost premier.
Dar jocurile nu au fost încă făcute de specialiştii în zaruri Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc şi Radu Mazăre aşa că sunt posibile răsturnări de situaţie. Adevăraţii lideri PSD, cei care preferă funcţiile de aparat sau anonimatul provinciei, ar putea împinge din nou în faţă un om de paie, un tip cumsecade gen Cristian Diaconescu, care să fie faţa lor umană. Doar faţa, că mâinile sunt ale lor.
Şi din apele tulburi ale PNL trebuie să se nască un nou preşedinte la începutul lunii viitoare. Crin Antonescu se va afla şi el, cu siguranţă, printre candidaţi, dar soarta lui este nesigură. Poate de aceea este dispus la concesii - urmează să ceară desfiinţarea funcţiei de prim-vicepreşedinte, ocupată de prietenul său Ludovic Orban, un personaj care a devenit antipatic multor colegi de partid.
Unul dintre contracandidaţi este Viorel Cataramă a cărui activitate în partid se reduce azi la plata cotizaţiei, după ce, mai an, era unul dintre principalii finanţatori. Ideea lui majoră cu care speră să ajungă la şef la partid este să încheie un pact de guvernare cu Partidul Democrat Liberal. Nu e de mirare că guvernul profită de acest lung concediu medical căci va mai trece o vreme până când opoziţia îşi va regăsi echilibrul iar convalescenţa se anunţă lungă şi complicată.
