Linkuri accesibilitate

Ajutoarele străinătăţii


Există în mase un soi de neîncredere în ceea ce priveşte folosirea creditelor şi granturilor în anii tranziţiei.


Nu ştiu cum au reacţionat alţii, dar pe mine m-a frapat o declaraţie recentă a ministrului de stat Victor Bodiu. Acesta ne-a încredinţat că de acum încolo „utilizarea creditelor şi granturilor externe se va afla sub un strict control”. Nu poate fi vorba de spălarea banilor, există un mecanism bine pus la punct de monitorizare a folosirii ajutoarelor venite din străinătate, iar printre cei care vor verifica utilizarea creditelor şi granturilor se numără reprezentanţii dontatorilor şi ai societăţii civile, a declarat Victor Bodiu.

E o ştire îmbucurătoare, care ne alimentează speranţe, fireşte. O întrebare însă se impune de la sine: dar cum a fost pînă acum? Cum a fost în toţi cei 19 ani ai tranziţiei interminabile? Că doar de credite şi de granturi Republica Moldova n-a dus niciodată lipsă. Cum au fost utilizate acestea din 1991 încoace? Cine şi cum a monitorizat folosirea banilor străini pînă acum? Asta probabil nu numai simplii muritori, dar şi ministrul de stat nu ştie.

Există, în schimb, în mase un soi de neîncredere în ceea ce priveşte folosirea creditelor şi granturilor în anii tranziţiei. Dovadă e şi declaraţia recentă a lui Fiodor Ghelici, preşedintele Congresului Societăţii Civile, care, remarcînd eforturile guvernului Filat de a obţine bani în străinătate, a spus: „dacă nimeni nu va controla cum vor fi cheltuiţi aceşti bani, ei vor fi furaţi”. E de presupus că asemenea convingeri nu-i apar omului din senin, ci sînt rodul mai multor ani trăiţi într-un spaţiu în care ajutoarele străine nu prea modificau viaţa de zi cu zi a oamenilr simpli.

Că există acum un mecanism bine pus la punct de monitorizare e minunat, fără îndoială. Să sperăm că buna lui funcţionare de acum încolo va fi suficientă pentru a spulbera acel soi de neîncredere care există pe palierul simplilor muritori…
XS
SM
MD
LG