Din momentul în care R. Moldova şi-a propus să construiască o societate democratică se tot vorbeşte despre participarea societăţii civile la luarea deciziilor în stat. Care însă sînt mecanismele reale ce permit exercitarea acestui drept cu adevărat? Unul dintre ele ar fi Consiliul Naţional de Participare, înfiinţat la iniţiativa Guvernului R. Moldova, un organ de consultare a societăţii civile, a mediului de afaceri şi a celui academic în ce priveşte strategiile de dezvoltare a ţării.
Asemenea iniţiative au existat şi pînă acum. Bunăoară proiectul Concepţiei privind cooperarea cu societatea civilă a lui Marian Lupu, aprobat în 2005 de Parlament, despre eficienţa căruia e greu de spus ceva în lipsa unor măsurători general acceptate ale cooperării între putere şi societatea civilă.
Consiliul de Participare înfiinţat acum promite să extindă participarea publicului pînă la formularea strategiilor de dezvoltare, ceea ce înseamnă de fapt lărgirea dreptului de participare. Membrii consiliului au prerogative extinse: să efectueze şi să prezinte expertize independente, să organizeze dezbateri publice, să facă recomandări şi să comenteze hotărîri de guvern şi proiecte de legi. Atîta doar că cei 30 de membri ai consiliului au fost numiţi prin hotărîre de Guvern şi mulţi reprezentanţi ai societăţii civile s-au simţit neglijaţi, cum sînt cei din sfera activităţii economice, mediul academic sau tinerii, bunăoară, opinie împărtăşită şi de unii membri ai CNP, între care Sorin Mereacre, director executiv al reprezentanţei din Moldova a Fundaţiei Eurasia:
Sorin Mereacre: „Dacă să mă întorc la reprezentativitate, aşa cum este el momentan format, da, poate am şi eu nişte rezerve de componenţă, să zicem. Poate sfera de afaceri ar putea fi reprezentată mai bine, deşi noi avem reprezentanţi inclusiv ai unor ong-uri care se ocupă de dezvoltarea sectorului privat, cum ar fi „Business Consulting Institute” sau „Expert Group” sau „Asociaţia Investitorilor Străini”. Dar iarăşi, dacă avea să fie un proces de consultare mai larg cu societatea civilă înainte de a fi selectat, poate era o altă componenţă”.
Chiar dacă deocamdată CNP nu are un mecanism clar de lucru, activitatea acestuia este reglementată pentru început de un regulament adoptat tot de Guvern. Ceea ce îşi propun membrii consiliului e să lărgească componenţa prin formarea unor grupuri de lucru pe domenii care să consulte şi alte ong-uri de profil şi să ţină şedinţe deschise. Fiecare cetăţean are dreptul să propună şi să recomande, prin intermediul acestui consiliu. Se pare că această participare se va opri la faza de consultare, după cum a menţionat Vasile Spinei; membru al Consiliului.
Vasile Spinei: „Eu nu pot să oblig parlamentul sau guvernul să-mi adopte o propunere sau alta, dar sîntem 30 de persoane, între care experţi foarte buni în diferite domenii. Ne vom strădui să influenţăm prin capacitatea noastră de argumentare, să influenţăm anumite politici şi acte normative, strategii, planuri ş.a.m.d. Cînd va trebui vom aviza şi anumite acte normative mai separate. Eu cred că aici depinde şi de capacitatea noastră, de faptul în ce măsură e matură societatea civilă de a înainta propuneri relevante, foarte bune”.
Dar consultarea poate fi eficientă doar în faza de concepţie a deciziilor. De aceea cu atît mai mare este responsabilitatea acestui Consiliu, care va trebui şi el să facă dovada eficienţei sale, aşa cum îşi propune, prin crearea unui site care să-i ilustreze activitatea: cîte propuneri au fost făcute, de cîte din ele s-a ţinut cont, cîte dezbateri au fost organizate etc. Legea privind transparenţa în procesul decizional care a stat la baza acestui consiliu are ca scop activizarea publicului, crearea unui parteneriat între societatea civilă şi guvernare, prin urmare cadru legal pentru exercitarea dreptului de participare la luarea deciziilor există. Ceea ce lipseşte este un parteneriat constructiv între societate şi putere, publicul trebuie să iasă din opoziţie şi să înveţe să participe la luarea deciziilor, prin expertize sau propuneri.
Asemenea iniţiative au existat şi pînă acum. Bunăoară proiectul Concepţiei privind cooperarea cu societatea civilă a lui Marian Lupu, aprobat în 2005 de Parlament, despre eficienţa căruia e greu de spus ceva în lipsa unor măsurători general acceptate ale cooperării între putere şi societatea civilă.
Consiliul de Participare înfiinţat acum promite să extindă participarea publicului pînă la formularea strategiilor de dezvoltare, ceea ce înseamnă de fapt lărgirea dreptului de participare. Membrii consiliului au prerogative extinse: să efectueze şi să prezinte expertize independente, să organizeze dezbateri publice, să facă recomandări şi să comenteze hotărîri de guvern şi proiecte de legi. Atîta doar că cei 30 de membri ai consiliului au fost numiţi prin hotărîre de Guvern şi mulţi reprezentanţi ai societăţii civile s-au simţit neglijaţi, cum sînt cei din sfera activităţii economice, mediul academic sau tinerii, bunăoară, opinie împărtăşită şi de unii membri ai CNP, între care Sorin Mereacre, director executiv al reprezentanţei din Moldova a Fundaţiei Eurasia:
Sorin Mereacre: „Dacă să mă întorc la reprezentativitate, aşa cum este el momentan format, da, poate am şi eu nişte rezerve de componenţă, să zicem. Poate sfera de afaceri ar putea fi reprezentată mai bine, deşi noi avem reprezentanţi inclusiv ai unor ong-uri care se ocupă de dezvoltarea sectorului privat, cum ar fi „Business Consulting Institute” sau „Expert Group” sau „Asociaţia Investitorilor Străini”. Dar iarăşi, dacă avea să fie un proces de consultare mai larg cu societatea civilă înainte de a fi selectat, poate era o altă componenţă”.
Chiar dacă deocamdată CNP nu are un mecanism clar de lucru, activitatea acestuia este reglementată pentru început de un regulament adoptat tot de Guvern. Ceea ce îşi propun membrii consiliului e să lărgească componenţa prin formarea unor grupuri de lucru pe domenii care să consulte şi alte ong-uri de profil şi să ţină şedinţe deschise. Fiecare cetăţean are dreptul să propună şi să recomande, prin intermediul acestui consiliu. Se pare că această participare se va opri la faza de consultare, după cum a menţionat Vasile Spinei; membru al Consiliului.
Vasile Spinei: „Eu nu pot să oblig parlamentul sau guvernul să-mi adopte o propunere sau alta, dar sîntem 30 de persoane, între care experţi foarte buni în diferite domenii. Ne vom strădui să influenţăm prin capacitatea noastră de argumentare, să influenţăm anumite politici şi acte normative, strategii, planuri ş.a.m.d. Cînd va trebui vom aviza şi anumite acte normative mai separate. Eu cred că aici depinde şi de capacitatea noastră, de faptul în ce măsură e matură societatea civilă de a înainta propuneri relevante, foarte bune”.
Dar consultarea poate fi eficientă doar în faza de concepţie a deciziilor. De aceea cu atît mai mare este responsabilitatea acestui Consiliu, care va trebui şi el să facă dovada eficienţei sale, aşa cum îşi propune, prin crearea unui site care să-i ilustreze activitatea: cîte propuneri au fost făcute, de cîte din ele s-a ţinut cont, cîte dezbateri au fost organizate etc. Legea privind transparenţa în procesul decizional care a stat la baza acestui consiliu are ca scop activizarea publicului, crearea unui parteneriat între societatea civilă şi guvernare, prin urmare cadru legal pentru exercitarea dreptului de participare la luarea deciziilor există. Ceea ce lipseşte este un parteneriat constructiv între societate şi putere, publicul trebuie să iasă din opoziţie şi să înveţe să participe la luarea deciziilor, prin expertize sau propuneri.
