Irlandezul Christy Moore a intrat în industria muzicală la mijlocul anilor 60, cînd activitatea sa de funcţionar bancar a fost întreruptă de o grevă a băncii la care lucra, şi a trebuit să se mute din Irlanda în Anglia.
Aici a început să cînte, la început pe stradă, apoi în crîşme şi cluburi, după care s-a întors în Irlanda, unde a lansat albumul „Prosperous”, calificat de criticii muzicali din Dublin drept o piatră de hotar în apropierea muzicii tradiţionale irlandeze de muzica pop din topuri.
Cu umorul aproape trist specific irlandezilor care consideră crîşma a doua casă al lor, Christy Moore ne vorbeşte în baladele sale despre lucruri bizare, cum ar fi starea de delirium tremens - din cîntecul cu acest titlu pe care l-aţi ascultat pînă acum - şi datorită căreia promite să renunţe definitiv la băutură, dar şi despre lucruri luminoase, cum e dansul graţios al unui Daddy Longleg – ţînţarul acela inofensiv cu picioare lungi – cu … o garoafă roşie, în piesa „The reel în the flickering light”, pe care vă invit să o ascultaţi în continuare.
Aici a început să cînte, la început pe stradă, apoi în crîşme şi cluburi, după care s-a întors în Irlanda, unde a lansat albumul „Prosperous”, calificat de criticii muzicali din Dublin drept o piatră de hotar în apropierea muzicii tradiţionale irlandeze de muzica pop din topuri.
Cu umorul aproape trist specific irlandezilor care consideră crîşma a doua casă al lor, Christy Moore ne vorbeşte în baladele sale despre lucruri bizare, cum ar fi starea de delirium tremens - din cîntecul cu acest titlu pe care l-aţi ascultat pînă acum - şi datorită căreia promite să renunţe definitiv la băutură, dar şi despre lucruri luminoase, cum e dansul graţios al unui Daddy Longleg – ţînţarul acela inofensiv cu picioare lungi – cu … o garoafă roşie, în piesa „The reel în the flickering light”, pe care vă invit să o ascultaţi în continuare.