Irina Bruma, studentă la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, venită în vacanță la Chișinău, a stat de vorbă cu Paul Hodorogea, la Librăria din cartier.
Irina Bruma: Am venit sa procur o carte – Nekrotitanium, e un cadou pentru un prieten din România. Un anumit sociolog spunea ca o carte proastă este o sursa mult mai mare de inspiratie si idei geniale decat o carte buna. O carte proasta iti ridica mult mai multe intrebari, daca ai perspicacitate, daca ai aptitudini de a pune sub semnul intrebarii ceea ce scrie autorul.
Europa Liberă: Nekrotitanium este o carte proastă?
Irina Bruma: Nu sunt sigura ca e o carte care ar contribui la dezvoltarea personala a individului care o citeşte.
Europa Liberă: Dar atunci cand deschizi o carte, cauti ceva anume?
Irina Bruma: Da. Imi plac cartile care imi cutremura personalitatea. „Sertarul cu aplauze” de Ana Blandiana este o carte care mi-a rasturnat viaţa. M-a facut sa privesc la toate evenimentele care au avut loc in timpul regimului comunist din România cu alti ochi. M-a facut sa-mi pun anumite intrebari si sa caut raspunsuri. Citind-o cu 2 ani in urmă, am incercat sa o adaptez la situatia care era in Republica Moldova, si cred ca mi-a reusit.
Europa Liberă: Vezi o deosebire intre preferinţele celor din România si celor din Moldova?
Irina Bruma: Tendinţa tineretului este de a nu citi carti, atât în România cat si in Republica Moldova. Ei se orienteaza la sursele de internet, prefera mai mult sa vizioneze un film. Aspectul placut al filmelor este faptul ca unele din ele fac tineretul sa citească cartile dupa care au fost ecranizate filmele. Recent am vazul filmul „Dorian Grey”, doar din cauza faptului ca citisem ceva timp in urma „Portretul lui Dorian Grey” de Oscar Wilde.
Europa Liberă: Ai facut o comparatie?
Irina Bruma: Da. Nici cartea si nici filmul nu mi-a placut. Însă cartea iti ofera posibilitatea de a iesi din cadrul experienţei personale.
