2 martie 2000
Actualitatea românească. (Comentator: Octavian Paler)
Politicieni de închiriat.
A devenit o banalitate dezicerea de un partid pe al cărui listă un politician a ajuns în Parlament. „Brusc, dar întotdeauna numai după ce s-au văzut cu mandatul în buzunar, descoperă incompatibilităţi şi cer azil politic într-un alt partid, după un stagiu de independenţă în care studiază ofertele cele mai bune, chiar dacă ele vin din stânga, după ce respectivii au susţinut înainte, cu foc, idei de dreapta. Importante sunt nu ideile, căci de convingeri nu cred că se poate vorbi, ci interesele: un loc sigur pe „hârtia de muşte „a altui partid si eventual promisiunea unei dregătorii”.
Comentatorul spune că nu mai are de mult iluzii cu privire la densitatea caracterelor în vânzoleala politică românească. „Oare un politician e ca o cameră mobilată, semi-mobilată, sau goală care e de închiriat. Cine dă mai mult îl locuieşte, se foloseşte de el pe termen cu chirie aferentă. (...) Problema politicienilor de închiriat ridică, după părerea mea, serioase semne de întrebare, la care n-ar strica să reflectăm puţin, că tot au început să duduie motoarele electorale şi suntem iar la modă în calitate de alegători. Ce alegem noi potrivit actualei legi electorale? Persoane, sau liste?”
Despre mulţi parlamentari, Paler spune că aceştia nu vor să audă de votul uninominal „care pretinde celor ce ne solicită votul, o identitate. Şi dacă nu o valoare certă, măcar promisiunea sau iluzia unei valori”. Pentru aceştia, listele sunt confortabile, deoarece prin ele, ei au ocazia să rămână pe bani grei în fotoliile Parlamentului. Votul uninominal în schimb nu le oferă această şansă, pentru că trebuie să îşi găsească singuri prin propria putere un loc în legislativ.
Un parlamentar însă care îşi obţine cu forţe proprii un mandat de deputat sau de senator, dacă vrea ulterior „să se lase închiriat”, nu i se poate reproşa nimic, pentru că „în fond se amână cu un proprietar al unui apartament care decide dacă îl ţine gol sau îl închiriază”. Lucrurile nu stau la fel cu parlamentarii ajunşi în parlament pe o listă, deoarece ei datorează listelor şi nu lor înşişi poziţia pe care o deţin.
„Desprinderea de opţiunea care a constituit vehiculul spre Parlament, e de înţeles şi perfect onorabil într-un singur caz: atunci când cineva, după un timp, se decide să se întoarcă la profesia sa anterioară, socotind o eroare intrarea sa în politică”.
