Tirajul celei de-a doua ediţii la care se află studiul tînărului cercetător din Cluj Graţian Cormoş - tipărită în 2009, la editura Argonaut - este pe care să se epuizeze. Ceea ce înseamnă că este una dintre cele mai citite cărţi contemporane. Interesul mare pe care l-a trezit în rîndul publicului se datorează temei pe care o abordează. Una dintre ideile pe care le urmăreşte în carte este legată de formele de supravieţuire în penitenciare.
Dumitru Crudu: „A reprezentat rezistenţa prin cultură o formă de supravieţuire?”
Graţian CORMOŞ: „Acolo în carte am mai multe modalităţi de supravieţuire, printre care şi supravieţuirea prin cultură. Femeile au încercat să evadeze cumva: să supravieţuiască psihologic tuturor traumelor şi una dintre ele a fost şi supravieţuirea prin cultură. Bineînţeles, acum ce cultură se putea face în închisorile comuniste? Adică, erau seri în care femeile povesteau romane, filme, poveşti, basme, poezii pentru că trebuiau să menţină cumva un fel de coerenţă a lumii prin narativitate. Alt acces nu prea era la cultură în închisorile comuniste decît un fel de cultură orală care circula sub formă de poezii, poveşti, întîmplări, romane...”
Dumitru Crudu: „Dar şi creaţii literare proprii, scrise chiar între zidurile închisorii?”
Graţian CORMOŞ: „ Da, exact, exact. Sau anumite femei de la ţară învăţau limba engleză de la colegele lor scriind pe talpa unui pantof cuvinte cu un cui sau cu o bucăţică de cretă. Deci sub forma aceasta a existat un fel de cultură ca o mare parte din rezistenţa psihologică. O mare importanţă a avut-o şi factorul religios. Deci, rezistau prin credinţă. Povesteau anumite întîmplări biblice. Le analizau.”
Dumitru Crudu: „După ce au ieşit din închisoare, o parte dintre deţinute s-au apucat să scrie memorii sau romane autobiografice sau să dea interviuri unde au povestit experienţele traumatizante pe care le-au trăit în penitenciare. Literatura lor oare nu reprezintă un mod de-a se despărţi de acel trecut obsedant?”
Graţian CORMOŞ: „ Ba da, categoric. Deci, orice formă de-a păstra în scris lupta unor oameni deosebiţi în faţa abuzurilor unui regim totalitar reprezintă o formă de supravieţuire prin cultură. Categoric, poate una dintre cele mai emblematice pentru secolul XX, marcat de lagăre şi de toată experienţa asta totalitară.”
Dumitru Crudu: „Care au fost celelalte lucruri care le-au ajutat pe femei să supravieţuiască în închisori?”
Graţian CORMOŞ: „Aşa cum am menţionat şi în cartea mea, au fost solidaritatea, ecumenismul penitenciar, adică colaborarea dintre diferitele culte şi respectarea împreună a sărbătorilor religioase şi încredinţarea că, poate, cîndva, acest regim se va termina şi că dreptatea va fi departea celor oprimaţi.”
Dumitru Crudu: „A reprezentat rezistenţa prin cultură o formă de supravieţuire?”
Graţian CORMOŞ: „Acolo în carte am mai multe modalităţi de supravieţuire, printre care şi supravieţuirea prin cultură. Femeile au încercat să evadeze cumva: să supravieţuiască psihologic tuturor traumelor şi una dintre ele a fost şi supravieţuirea prin cultură. Bineînţeles, acum ce cultură se putea face în închisorile comuniste? Adică, erau seri în care femeile povesteau romane, filme, poveşti, basme, poezii pentru că trebuiau să menţină cumva un fel de coerenţă a lumii prin narativitate. Alt acces nu prea era la cultură în închisorile comuniste decît un fel de cultură orală care circula sub formă de poezii, poveşti, întîmplări, romane...”
Dumitru Crudu: „Dar şi creaţii literare proprii, scrise chiar între zidurile închisorii?”
Graţian CORMOŞ: „ Da, exact, exact. Sau anumite femei de la ţară învăţau limba engleză de la colegele lor scriind pe talpa unui pantof cuvinte cu un cui sau cu o bucăţică de cretă. Deci sub forma aceasta a existat un fel de cultură ca o mare parte din rezistenţa psihologică. O mare importanţă a avut-o şi factorul religios. Deci, rezistau prin credinţă. Povesteau anumite întîmplări biblice. Le analizau.”
Dumitru Crudu: „După ce au ieşit din închisoare, o parte dintre deţinute s-au apucat să scrie memorii sau romane autobiografice sau să dea interviuri unde au povestit experienţele traumatizante pe care le-au trăit în penitenciare. Literatura lor oare nu reprezintă un mod de-a se despărţi de acel trecut obsedant?”
Graţian CORMOŞ: „ Ba da, categoric. Deci, orice formă de-a păstra în scris lupta unor oameni deosebiţi în faţa abuzurilor unui regim totalitar reprezintă o formă de supravieţuire prin cultură. Categoric, poate una dintre cele mai emblematice pentru secolul XX, marcat de lagăre şi de toată experienţa asta totalitară.”
Dumitru Crudu: „Care au fost celelalte lucruri care le-au ajutat pe femei să supravieţuiască în închisori?”
Graţian CORMOŞ: „Aşa cum am menţionat şi în cartea mea, au fost solidaritatea, ecumenismul penitenciar, adică colaborarea dintre diferitele culte şi respectarea împreună a sărbătorilor religioase şi încredinţarea că, poate, cîndva, acest regim se va termina şi că dreptatea va fi departea celor oprimaţi.”
