10 martie 2000
Actualitatea în Republica Moldova.
Nerespectarea legislației lingvistice.
Dan Ionescu: Respectarea, sau mai bine zis, nerespectarea legislaţiei lingvistice, la mai bine de un deceniu de la adoptarea ei, continue să stârnească reacţii din cele mai diferite, aşa cum au fost acelea, înregistrate printre participanţii la un seminar, desfăşurat vineri la Chişinău. Relatează Andrei Porubin.
Responsabili de la Departamentul relaţii naţionale şi funcţionarea limbilor consideră, că în prezent situaţia privind promovarea limbii oficiale şi armonizarea relaţiilor interetnice în Republică este mult mai gravă, decât acum câţiva ani. Şeful Serviciului control, Nicolae Jantîc, a declarat pentru Europa Liberă, că randamentul controalelor asupra respectării legislaţiei lingvistice a scăzut simţitor din cauza: „imperfecţiunii legislaţiei respective, care este deja perimată şi nu corespunde cerinţelor zilei, a mecanismului greoi şi ineficient de aplicare a sancţiunilor persoanelor vinovate de nerespectarea legilor lingvistice, precum şi din cauza neglijări problemei de către factorii de decizie. Încălcarea legislaţiei lingvistice în vigoare se depistează aproape la tot pasul. Cred că situaţia de astăzi depăşeşte şi posibilităţile şi chiar limita împuternicirilor unui Departament.”
În cadrul unei întruniri de instruire a specialiştilor din teritoriu, desfăşurată vineri la Departamentul sus numit, s-a menţionat că pe lângă problema respectării limbii de stat, cea a relaţiilor interetnice, a integrării corecte a minorităţilor naţionale în societate, constituie punctul nevralgic al activităţii tuturor consiliilor judeţene. În Republică nu există un sistem bine pus la punct de studiere a limbii române de alolingvi, care de cele mai multe ori nu acceptă metodica de predare, propusă de oficialităţi.
Multe lacune în studierea limbii de stat de către reprezentanţii minorităţilor naţionale, au apreciat vorbitorii, există şi în sistemul de învăţământ superior. Deşi legea obligă persoanele publice, aflate la funcţii de răspundere, să studieze şi să cunoască limba de stat, aceste prevederi sunt ignorate în mai multe localităţi ale Republicii, înclusiv în municipiul Bălţi, al doilea ca mărime oraş în Republică, la Basarabeasca, judeţul Lăpuşna.
Specialistul principal în problema funcţionării limbilor şi relaţii interetnice al Consiliului judeţean Lăpuşna, Gheorghe Cojoc, a declarat pentru Europa Liberă: „În unele judeţe situaţia e mai bună ca la Chişinău, chiar. La noi însă, avem şi noi problemele noastre. Avem în oraş, care se vrea în Găgăuzia, avem încă 19 şcoli ruse, cu 4 800 de elevi. Avem opt şcoli mixte, în care îşi fac studiile în limba lor maternă 250 de ucraineni, 210 bulgari. Reprezentanţi ai altor etnii, deocamdată, nu au posibilitate să studieze, măcar facultativ, în limba lor maternă. În oraşul Basarabeasca, din cei 14 mii de locuitori, moldovenii constituie doar 16 procente. Dar se vorbeşte peste tot ruseşte, graţie celor numai 12 procente de ruşi. De altfel, ca şi în multe alte localităţi de componenţă etnică pestriţă. Ce avem noi în privinţa aceasta? În multe localităţi avem străzi: Lenin, Dzerjinschi, Pervoie maia, Soroc (40) let octeabrea, dvadţati vosimoie (28) iunea, ş.a.m.d.
Avem sate, Crasnoarmeiscoe, Iordanovca, Colebabovca. În Basarabeasca se află monumentul lui Vladimir Ilici Lenin, unde se depun flori şi la 7 noiembrie, şi la 9 mai... Sunt momentele astea, care într-un fel, luate în ansamblu, educă populaţia, chiar şi generaţia tânără, de a gândi uite aşa. În conştiinţa celor, care luptă contra esenţei noastre naţionale, există o chestiune – poate cândva vor birui. Şi vă spun cinstit, ei sunt înconjuraţi de nişte premise, care le acordă esenţa asta a speranţei. Mulţi din Basarabeasca îşi fac studiile la Tiraspol, la Bender, la Comrat, caută căi de a învăţa, caută căi de a obţine diplomele în rusă, pentru a se aranja la lucru acolo, în filiera asta a rusizmului, numai să nu înveţe. Adică ei sunt educaţi în aşa spirit că nu e nevoie de limba română. Noi avem bariera, care nu e ruptă. Nu e numai la Basarabeasca, probabil şi în altă parte. Dar e regretabil. La zece ani după adoptarea legislaţiei lingvistice, după tot ce s-ar fi putut face, noi am ratat aproape totul. Şi acuma stăm, dominaţi de incertitudine, totală. Şi vorbim şi noi moldoveneşte. Păi ce-ai să-i faci? Asta e... Că româneşte Constituţia nu ne permite să spunem.”
Întrebată dacă limba română îşi ocupă locul, pe care îl merită, membrul Comisiei guvernamentale pentru funcţionarea limbilor, lingvista Sofia Bolduratu ne-a declarat: „Promovarea limbii oficiale este împiedicată de o anumită mentalitate, care s-a mai menţinut, se menţine la noi în Republică. Şi cred că puţin se face, totuşi, în şcoală. Cu părere de rău, şcolile noastre sunt la pământ. Şi cred că minoritarii nu au dreptul să se plângă că, să zicem, profesorii de română nu-şi fac datoria în şcolile cu instruirea în limba rusă sau într-o altă limbă. Situaţia este aceeaşi şi în şcoala cu instruire în limba română şi în şcoala cu instrire în limba rusă. Atitudinea şi aici, şi mentalitatea la fel.”
Întrebat despre atitudinea Departamentului relaţii naţionale şi funcţionarea limbilor faţă de iniţiativa parlamentarilor comunişti de a acorda limbii ruse un alt statut, decât cel prevăzut de legislaţia în vigoare, care, potrivit unor informaţii, ar egala în drepturi limba rusă cu limba română de stat, directorul general adjunct al Departamentului, Valeriu Culev, ne-a declarat: „Limba rusă este o limbă viguroasă, care funcţionează în plinătatea ei. Nu are nevoie de statut de limbă de stat pentru a fi folosită în continuare de vorbitori, de cei care doresc s-o folosească. Este foarte clar, că limba română aici la noi de abia urmează să iasă din starea de limbă minoritară şi are nevoie de sprijinul statului. Şi are nevoie de un cadru legislativ adecvat, care i-ar asigura, într-adevăr, funcţionarea ei în calitatea ei de limbă oficială a Republicii Moldova. Deocamdată, ceea ce avem, legislaţia existentă, adoptată în 89, în condiţiile, când eram în componenţa Uniunii Sovietice, este o legislaţie, care şi aşa a atribuit atunci limbii ruse nişte funcţii privilegiate. De exemplu, limba publicităţii – în această sferă funcţionează la momentul actual limba rusă în proporţie de 90 la sută, dacă nu chiar de 95 la sută. Şi atunci despre ce vorbim? Că este strîmtorată limba rusă? Sau este strâmtorată şi este neglijată limba română la ea acasă.”
De la Chişinău, Andrei Porubin, pentru Radio Europa Liberă.
Actualitatea în Republica Moldova.
Nerespectarea legislației lingvistice.
Dan Ionescu: Respectarea, sau mai bine zis, nerespectarea legislaţiei lingvistice, la mai bine de un deceniu de la adoptarea ei, continue să stârnească reacţii din cele mai diferite, aşa cum au fost acelea, înregistrate printre participanţii la un seminar, desfăşurat vineri la Chişinău. Relatează Andrei Porubin.
Responsabili de la Departamentul relaţii naţionale şi funcţionarea limbilor consideră, că în prezent situaţia privind promovarea limbii oficiale şi armonizarea relaţiilor interetnice în Republică este mult mai gravă, decât acum câţiva ani. Şeful Serviciului control, Nicolae Jantîc, a declarat pentru Europa Liberă, că randamentul controalelor asupra respectării legislaţiei lingvistice a scăzut simţitor din cauza: „imperfecţiunii legislaţiei respective, care este deja perimată şi nu corespunde cerinţelor zilei, a mecanismului greoi şi ineficient de aplicare a sancţiunilor persoanelor vinovate de nerespectarea legilor lingvistice, precum şi din cauza neglijări problemei de către factorii de decizie. Încălcarea legislaţiei lingvistice în vigoare se depistează aproape la tot pasul. Cred că situaţia de astăzi depăşeşte şi posibilităţile şi chiar limita împuternicirilor unui Departament.”
În cadrul unei întruniri de instruire a specialiştilor din teritoriu, desfăşurată vineri la Departamentul sus numit, s-a menţionat că pe lângă problema respectării limbii de stat, cea a relaţiilor interetnice, a integrării corecte a minorităţilor naţionale în societate, constituie punctul nevralgic al activităţii tuturor consiliilor judeţene. În Republică nu există un sistem bine pus la punct de studiere a limbii române de alolingvi, care de cele mai multe ori nu acceptă metodica de predare, propusă de oficialităţi.
Multe lacune în studierea limbii de stat de către reprezentanţii minorităţilor naţionale, au apreciat vorbitorii, există şi în sistemul de învăţământ superior. Deşi legea obligă persoanele publice, aflate la funcţii de răspundere, să studieze şi să cunoască limba de stat, aceste prevederi sunt ignorate în mai multe localităţi ale Republicii, înclusiv în municipiul Bălţi, al doilea ca mărime oraş în Republică, la Basarabeasca, judeţul Lăpuşna.
Specialistul principal în problema funcţionării limbilor şi relaţii interetnice al Consiliului judeţean Lăpuşna, Gheorghe Cojoc, a declarat pentru Europa Liberă: „În unele judeţe situaţia e mai bună ca la Chişinău, chiar. La noi însă, avem şi noi problemele noastre. Avem în oraş, care se vrea în Găgăuzia, avem încă 19 şcoli ruse, cu 4 800 de elevi. Avem opt şcoli mixte, în care îşi fac studiile în limba lor maternă 250 de ucraineni, 210 bulgari. Reprezentanţi ai altor etnii, deocamdată, nu au posibilitate să studieze, măcar facultativ, în limba lor maternă. În oraşul Basarabeasca, din cei 14 mii de locuitori, moldovenii constituie doar 16 procente. Dar se vorbeşte peste tot ruseşte, graţie celor numai 12 procente de ruşi. De altfel, ca şi în multe alte localităţi de componenţă etnică pestriţă. Ce avem noi în privinţa aceasta? În multe localităţi avem străzi: Lenin, Dzerjinschi, Pervoie maia, Soroc (40) let octeabrea, dvadţati vosimoie (28) iunea, ş.a.m.d.
Avem sate, Crasnoarmeiscoe, Iordanovca, Colebabovca. În Basarabeasca se află monumentul lui Vladimir Ilici Lenin, unde se depun flori şi la 7 noiembrie, şi la 9 mai... Sunt momentele astea, care într-un fel, luate în ansamblu, educă populaţia, chiar şi generaţia tânără, de a gândi uite aşa. În conştiinţa celor, care luptă contra esenţei noastre naţionale, există o chestiune – poate cândva vor birui. Şi vă spun cinstit, ei sunt înconjuraţi de nişte premise, care le acordă esenţa asta a speranţei. Mulţi din Basarabeasca îşi fac studiile la Tiraspol, la Bender, la Comrat, caută căi de a învăţa, caută căi de a obţine diplomele în rusă, pentru a se aranja la lucru acolo, în filiera asta a rusizmului, numai să nu înveţe. Adică ei sunt educaţi în aşa spirit că nu e nevoie de limba română. Noi avem bariera, care nu e ruptă. Nu e numai la Basarabeasca, probabil şi în altă parte. Dar e regretabil. La zece ani după adoptarea legislaţiei lingvistice, după tot ce s-ar fi putut face, noi am ratat aproape totul. Şi acuma stăm, dominaţi de incertitudine, totală. Şi vorbim şi noi moldoveneşte. Păi ce-ai să-i faci? Asta e... Că româneşte Constituţia nu ne permite să spunem.”
Întrebată dacă limba română îşi ocupă locul, pe care îl merită, membrul Comisiei guvernamentale pentru funcţionarea limbilor, lingvista Sofia Bolduratu ne-a declarat: „Promovarea limbii oficiale este împiedicată de o anumită mentalitate, care s-a mai menţinut, se menţine la noi în Republică. Şi cred că puţin se face, totuşi, în şcoală. Cu părere de rău, şcolile noastre sunt la pământ. Şi cred că minoritarii nu au dreptul să se plângă că, să zicem, profesorii de română nu-şi fac datoria în şcolile cu instruirea în limba rusă sau într-o altă limbă. Situaţia este aceeaşi şi în şcoala cu instruire în limba română şi în şcoala cu instrire în limba rusă. Atitudinea şi aici, şi mentalitatea la fel.”
Întrebat despre atitudinea Departamentului relaţii naţionale şi funcţionarea limbilor faţă de iniţiativa parlamentarilor comunişti de a acorda limbii ruse un alt statut, decât cel prevăzut de legislaţia în vigoare, care, potrivit unor informaţii, ar egala în drepturi limba rusă cu limba română de stat, directorul general adjunct al Departamentului, Valeriu Culev, ne-a declarat: „Limba rusă este o limbă viguroasă, care funcţionează în plinătatea ei. Nu are nevoie de statut de limbă de stat pentru a fi folosită în continuare de vorbitori, de cei care doresc s-o folosească. Este foarte clar, că limba română aici la noi de abia urmează să iasă din starea de limbă minoritară şi are nevoie de sprijinul statului. Şi are nevoie de un cadru legislativ adecvat, care i-ar asigura, într-adevăr, funcţionarea ei în calitatea ei de limbă oficială a Republicii Moldova. Deocamdată, ceea ce avem, legislaţia existentă, adoptată în 89, în condiţiile, când eram în componenţa Uniunii Sovietice, este o legislaţie, care şi aşa a atribuit atunci limbii ruse nişte funcţii privilegiate. De exemplu, limba publicităţii – în această sferă funcţionează la momentul actual limba rusă în proporţie de 90 la sută, dacă nu chiar de 95 la sută. Şi atunci despre ce vorbim? Că este strîmtorată limba rusă? Sau este strâmtorată şi este neglijată limba română la ea acasă.”
De la Chişinău, Andrei Porubin, pentru Radio Europa Liberă.
