La Praga incepe astazi un mare festival international de filme documentare, intitulat „One World” (Lumea ta și-a mea). Festivalul este specializat in filme cu tematica drepturilor omului.
Din cele 1500 de filme inscrise in competitie au fost selectate 100 care vor fi proiectate in aceasta saptamina in Praga si apoi in mai multe orase din Cehia. Festivalul este sustinut financiar de Ministerul Culturii, de Fundatia Vaclav Havel si de Primăria Pragai. El este organizat impreuna cu foarte cunoscuta organizatie non guvernamentală „Oameni la ananghie”.
”Zile verzi”Anul acesta Iranul este tara care a atras cel mai mult atentia organizatorilor festivalului, si este simplu de inteles de ce.
„După 12 iunie, vietile multor iranieni s-au schimbat. A acelora care au votat. Multi au fost intemnitati. Multi au fost torturati. Unii au fost violati in timpul detentei. Unii au fost ucisi si multi altii n-au avut de ales si au plecat in exil. Noi, familia mea, este printre acestia. Pină la 12 iunie, lumea stia Iranul prin Ahmadinejad si credea că el vorbeste in numele nostru. Dar sunt fericită că perceptia lumii acum, asupra Iranului, s-a schimbat”, acestea nu sunt cuvintele unei eroine dintr-un film, ci ale regizoarei Hana Makhmalbaf autoarea peliculei „Green Days” care deschide Festivalul, Zilele verzi, zilele culorii opozitiei iraniene.
Eroina este o tinară regizoare de teatru, Ava si suntem martorii citorva zile din viata ei, imediat după declansarea protestelor post electorale din Iran, din vara trecută. Sunt folosite inregistrări video făcute cu telefonul mobil si filmul a primit la festivalul de al Venetia, premiul pentru curaj civic.
„Femei sub văl”, un alt film iranian prezentat in cadrul festivalului, povesteste despre femeile care sunt omorite cu pietre pentru adulter. Si despre copiii lor rămasi orfani. „Ei vorbesc despre cosmarurile lor, despre amintirile lor cu mama lor. Despre experienta ingrozitoare pe care au trăit-o cind au aflat că mama lor trăieste, le vorbea din inchisoare si a doua zi... a dispărut. Unde e ? intrebau ei. E ingropată. Cum ? A fost omorită cu pietre si ingropată sub ele. Si copiii continuau să intrebe unde e mama lor si nu le venea să creadă. A fost oribil”, spune unul din regizorii filmului Mohammad Reza Kazemi, coleg cu noi la serviciul persan al al postului nostru de radio. Kazemi ne-a mărturisit că si acum ii vine greu să uite, de la inceput pină la sfirsit, la filmul său si al prietenului lui Farid Haerinejad. Intimplarea acestui film a avut loc in secolul 21, intr-un sat din Republica Islamica Iran.
”Lecții rusești”Greu de urmărit, de la inceput si pină la sfirsit si filmul „Lectiile Rusesti” semnat de Andrei Nekrasov si Olga Konskaya . Cei doi vor să afle adevărul despre războiul ruso-georgian din august 2008, si vorbesc cu oameni care trăiesc in regiune. Cei doi regizori au pornit fiecare, in aflarea adevărului din părti geografice opuse – Andrei dinspre Georgia si Natalia dinspre Osetia de Nord, republica Federatiei Ruse. Si povestea ii duce si la Beslan, si la războiul din Abhazia cu cruzimile lui, la minciunile propagandistice. In final, rămine intrebarea care ar fi „lectiile Rusiei” .
Din cele 1500 de filme inscrise in competitie au fost selectate 100 care vor fi proiectate in aceasta saptamina in Praga si apoi in mai multe orase din Cehia. Festivalul este sustinut financiar de Ministerul Culturii, de Fundatia Vaclav Havel si de Primăria Pragai. El este organizat impreuna cu foarte cunoscuta organizatie non guvernamentală „Oameni la ananghie”.
„După 12 iunie, vietile multor iranieni s-au schimbat. A acelora care au votat. Multi au fost intemnitati. Multi au fost torturati. Unii au fost violati in timpul detentei. Unii au fost ucisi si multi altii n-au avut de ales si au plecat in exil. Noi, familia mea, este printre acestia. Pină la 12 iunie, lumea stia Iranul prin Ahmadinejad si credea că el vorbeste in numele nostru. Dar sunt fericită că perceptia lumii acum, asupra Iranului, s-a schimbat”, acestea nu sunt cuvintele unei eroine dintr-un film, ci ale regizoarei Hana Makhmalbaf autoarea peliculei „Green Days” care deschide Festivalul, Zilele verzi, zilele culorii opozitiei iraniene.
Eroina este o tinară regizoare de teatru, Ava si suntem martorii citorva zile din viata ei, imediat după declansarea protestelor post electorale din Iran, din vara trecută. Sunt folosite inregistrări video făcute cu telefonul mobil si filmul a primit la festivalul de al Venetia, premiul pentru curaj civic.
„Femei sub văl”, un alt film iranian prezentat in cadrul festivalului, povesteste despre femeile care sunt omorite cu pietre pentru adulter. Si despre copiii lor rămasi orfani. „Ei vorbesc despre cosmarurile lor, despre amintirile lor cu mama lor. Despre experienta ingrozitoare pe care au trăit-o cind au aflat că mama lor trăieste, le vorbea din inchisoare si a doua zi... a dispărut. Unde e ? intrebau ei. E ingropată. Cum ? A fost omorită cu pietre si ingropată sub ele. Si copiii continuau să intrebe unde e mama lor si nu le venea să creadă. A fost oribil”, spune unul din regizorii filmului Mohammad Reza Kazemi, coleg cu noi la serviciul persan al al postului nostru de radio. Kazemi ne-a mărturisit că si acum ii vine greu să uite, de la inceput pină la sfirsit, la filmul său si al prietenului lui Farid Haerinejad. Intimplarea acestui film a avut loc in secolul 21, intr-un sat din Republica Islamica Iran.
