Am ajutat-o deunăzi pe o bătrînică din blocul învecinat să-şi care sacoşele. Doamna înaintată în vîrstă începuse să patineze pe gheţuşul apocaliptic şi, în momentul în care i-am luat sacoşele, a zis cu năduf: „Offf, de s-ar termina mai repede iarna asta…”
Dorinţa asta de a scăpa de iarnă a devenit în ultimii ani de-a dreptul obsesivă pentru mulţi moldoveni. Iarna s-a transformat aici, în epoca tranziţiei interminabile, într-o sperietoare, într-un anotimp plin de suferinţe şi încercări. Apropierea iernii îi angoasează pe mulţi locuitori ai Moldovei independente.
Iarna îţi aduce facturi care te pot băga în sperieţi. Nu numai că în cursul iernii consumi mai multe gigacalorii şi mai mulţi kilowaţi, ci şi preţul acestora saltă mai mereu în această perioadă rece a anului. Iarna acutizează toate bolile cronice ale moldovenilor. Pe deasupra, te pot ataca tot felul de viroze şi gripe. Cei care nu au maşini vor trebui să lupte cîteva luni cu gheţuşul sau mîzga devenite o fatalitate.
Totul se complică de la o vreme aici odată cu venirea iernii. Trebuie să rezişti, să ajungi sănătos în primăvară, iar asta nu e uşor. Pe mulţi iarna îi secătuieşte. Toate disfuncţiile societăţii iau iarna proporţii şi mai ameninţătoare. Ţevile uzate, vechi, şi-au luat obiceiul să crape mai cu seamă iarna. De accea, primăvara e văzută de mulţi concetăţeni de-ai noştri ca o izbăvire. Mulţi probabil regretă că nu s-au născut în ţări mai calde sau au reverii tropicale.
Şi doar există oameni care, deşi trăiesc în ţări mai nordice, nu au probleme iarna. Dimpotrivă, o aşteaptă cu bucurie, ba chiar se odihnesc şi se distrează prin cabane pitite în creierii munţilor. Şi nici nu se îmbolnăvesc pe mică de ceas, şi nici de gheţuş nu se tem. Şi patinează, şi schiază, şi fac oameni de zăpadă. Şi nici rău-platnici nu devin în perioada rece a anului. Să fie iarna mai blajină acolo?
